Clo?ca

Eram de vreo zece ani. Ţ in minte, într-o prim?var?, mama pusese sub clo?c? nou?sprezece ou? de ra??. A?teptam cu ner?bdare când se vor ciocni ou?le. Trecuse deja câteva s?pt?mâni. Degrab? o s? avem r??u?te,- m? lini?ti ea.
Iar într-o diminea??, plecând de acas?, îmi spuse:
- Fii cuminte. Vezi, ai grij? de clo?c?…
- Bine, mam?,- i-am r?spuns ferm.
- Peste vreo or? au venit la mine prietenii Stelu, Nicu?or ?i Vasilic?.
- Hai la pescuit, Mih?i??.- De viermi n-ai grij?, avem destui. ?i timpul este favorabil, numai bun pentru pescuit.
- Nu pot, trebuie s? p?zesc clo?ca. Sunt în a?teptarea bobocilor, care azi-mâine trebuie s? vin? pe lume.
Prietenii s-au dus, iar eu m? uitam am?rât în urma lor. Dar nu am rezistat mult ispitei. Am înh??at undi?a ?i am zbughit-o spre iaz.
- Uita?i-v?, Mih?i?? vine! – zise bucuros Stelu.
R?suflând din greu, m-am apropiat de prieteni. Apa iazului era lini?tit?, nu se vedea nici o und?.
Am aruncat undi?a. Peste o clip? pluta s-a scufundat. Am tras u?urel. În cârlig se zb?tea un crap mare, solzii c?ruia, aidoma unor mici cristale, str?luceau la soare în toate culorile curcubeului.
Mai pun un viermi?or. Înc? un crap! Se vede, azi pe?telui nu-i place s? stea în ap?,- mi-am zis.
Când, de odat?, ajunse pân? la noi un strig?t disperat:
- Uliul, uliul! I-ha-a-a! I-ha-a-a!
Pe bolta cerului, dinspre casa noastr?, zbura o pas?re cenu?ie în direc?ia p?durii, în ghearele c?reia se b?l?b?nea ceva.
Într-o suflare am ajuns acas?. V?zând cuibarul, mi s-au mole?it picioarele de la genunchi. În el r?mase numai ou?le calde ?i câteva pene împr??tiate în jur. M-au podidit lacrimile. Peste un timp îmi veni o idee. Am g?sit mâ?a noastr?, care dormea în cerdac ?i am a?ezat-o pe ou?. Pisicii îi pl?cu în cuibul cald ?i ea î?i continu? somnul.
Seara veni mama. Când v?zu mâ?a pe ou?, lu? m?tura ?i iu?i pasul spre mine.
- Nu-i vina mea, mam?.- am încercat s? m? dezvinov??esc eu. – Uliul a înh??at-o. N-ai grij?. Vom avea boboci. Mâ?a o s? cloceasc? ou?le, - o lini?team eu.
Mama zâmbi…
?i ce crede?i?! Peste câteva zile au ie?it r??u?tele. Mâ?a le p?zea ?i nu permitea nim?nui s? se apropie de cuibar. Când veneau prietenii mei, ea s?rea la ei cu ghearele ascu?ite ?i-i speria: ”Ph-î-î! Ph-î-î!” Ca nimeni s? nu pun? mâna pe bobocei.
Eu hr?neam r??u?tele ?i eram bucuros c? ele cre?teau v?zând cu ochii. Într-o zi le-am mânat spre iaz. Mâ?a venea din urm?. Ajuns la fa?a locului, r??u?tele de odat? – ?u?ti! în ap?. Ele înotau, prindeau gâzu?e, scufundau c?p?oarele în mâl. Mâ?a de pe mal privea cu aten?ie jocul lor ?i le supraveghea, ca nu cumva vreuna s? se înece.
Dup? aceea, în fiecare zi, mâ?a conducea spre iaz ?i spre cas? bobocii, pân? deveni ra?e.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.