C?prioara

Pe mu?chiul gros, cald ca o blan? a p?mântului, c?prioara st? jos lâng? iedul ei. Acesta ?i-a întins capul cu botul mic, catifelat ?i umed, pe spatele mamei lui ?i, cu ochii închi?i, se las? dezmierdat. C?prioara îl linge, ?i limba ei sub?ire culc? u?or blana moale, m?t?soas? a iedului. Mama îl prive?te ?i-n sufletul ei de fugarnic? încol?e?te un sim??mânt st?ruitor de mil? pentru fiin?a fraged? c?reia i-a dat via??, pe care a hr?nit-o cu laptele ei, dar de care trebuie s? se despart? chiar azi, c?ci vremea în??rcatului venise demult înc?.?i cum se uita a?a, cu ochi îndurera?i, din pieptul c?prioarei sc?p? ca un muget în?bu?it de durere; iedul deschise ochii. C?prioara se îmb?rb?teaz?, sare în picioare ?i porne?te spre ?ancurile de stânc?, din zare, printre care vrea s?-l lase r?t?cit. Acolo, sus, e p?zit ?i de du?m?nia lupului, ?i de iscusin?a vân?torului, c?ci pe muchiile pr?pastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ?tiut ca lâng? dânsa. Dar pân? la ele erau de str?b?tut locuri pline de primejdii. C?prioara î?i arunc? picioarele în fug? fulger?toare, în salturi îndr?zne?e – s? încerce puterile iedului. ?i iedul se ?ine voinice?te din urm?; doar la s?riturile ame?itoare se opre?te, câte o clip?, ca ?i cum ar mirosi genuna, apoi se avânt? ca o s?geat? ?i, beh?ind vesel, zburd? de bucurie, pe picioarele sub?iri ca ni?te lugere.
Dar trebuie s? scoboare, s? str?bat? o p?dure, ca s? urce din nou spre ?ancuri. C?prioara contene?te fuga: p??e?te încet, prev?z?toare. Trece din poian? în poian?, intr? apoi sub bol?i de frunze, pe urm? prin hrube adânci de verdea?? pân? ce p?trunde în inima intunecat?, ca un iad, a p?durii.
?i-au mers mult a?a pân? ce au dat, în sfâr?it, de lumini?. Iedul, bucuros, o ia înainte s?rind. Dar în aceia?i clip? c?prioara se opre?te, ca de-o presim?ire, adulmecând. În fa?a ei, de sub o cetin?, ochii lupului str?luceau lacomi. Un salt, ?i iedul ar fi fost sfâ?iat. Atunci c?prioara d? un zbieret adânc,sfâ?ietor, cum nu mai scosese înc?, ?i, dintr-un salt, cade în mijlocul lumini?ului. Lupul, v?zând prada mai mare, uit? iedul ?i se repede la ea...
Pr?bu?it? în sânge, la p?mânt, sub col?ii fiarei, c?prioara r?mâne cu capul întors spre iedul ei. ?i numai când acesta, însp?imântat, se tope?te în adâncul p?durii, c?prioara simte durerea, iar ochii i se tulbur? de apa mor?ii.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.