Uli?a copil?riei (fragmente)

I

Uli?ile de c?petenie ale târgului au slujitorii lor: m?tur?tori care le piapt?n?, stropitori care le spal?, me?teri care le sulimenesc cu smoal? ?i asfalt.
Ea se sluje?te singur?. Î?i toarn? ap? de ploaie prin uluce; î?i potrive?te p?rul cu vr?bii; ?i chipul ei firesc e.
Trufa?e de numele lor, celelalte uli?i au silit por?ile caselor s? li-l înve?e ?i s? li-l rosteasc? statornic. ?i por?ile, cu guri de tabl? sau de lemn, îl au în toat? clipa pe buze.
Ea a ?optit doar casei noastre numele ei. Ploile l-au ?ters; poarta l-a uitat! ?i ea l-a uitat.
E o umil? ?i ne?tiut? uli?? de margine de târg.

II

Când a venit pe lume fratele meu cel mic, uli?a îl a?tepta la poart?. El nu ?tia nimic: era a?a de mic!
C?su?a lui de atunci era un leag?n alb; palmele mamei erau singura uli?? prin care putea p??i; ochii mamei – singurele ferestre prin care putea privi. Pe-atunci ?tia numai s? scânceasc? ?i se numea Scâncea-Voievod.
A trecut mult? vreme pân? când, cu mâinile ?i cu picioarele, a prins s? mearg? de-a bu?elea prin molateca împ?r??ie a covorului.
Acolo a hoin?rit, în voie, în tov?r??ia unui mielu?el de lemn potcovit cu roti?e, buc?lat ?i fumuriu la trup, ca un strugur de lân?. Îl purta prin luncile de ?es?turi ?i parc? mai degrab? mielu?elul era p?storul, c?ci el privea doar, iar copila?ul p??tea covorul, mozolind.
Acolo s-a r?t?cit prin codrul picioarelor de scaune ?i de m?su?e, s?la? al ur?ilor, al lupilor, al tigrilor ?i al altor s?lb?ticiuni de pâsl? sau carton.
Acolo a privit cele dintâi p?s?ri ?i a ascultat cele dintâi ciripiri: mu?tele cu bâzâitul lor.
Acolo s-a trudit zadarnic s? treac? dealurile taburetelor, pe sub care motanul î?i croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de floare!
Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa p?dure de aur a fl?c?rilor din sob? potolindu-se, pref?cut? în toamn? ar?mie, mo??ind scuturat? în rodii de rubin ?i adormind în cenu??.

III

Copil?ria, iscoditoare ca un copil în fa?a u?ii care ascunde pomul de Cr?cin, se în?l?a, în trupul lui, în vârful picioarelor: cre?tea. Putea urni un sc?unel, înh?mându-?i toat? puterea prin bra?e: era întâiul avânt.
Putea, urcându-se pe sc?unel, s?-?i moaie degetul în gavanosul cu dulcea??, de pe m?su??, ca mai apoi, dup? ce ?i l-a supt, s?-l întind? ?i mamei; era întâia d?rnicie.
Putea p??i singur în cerdac: era întâia pribegie.
În curând pa?ii lui se c?znir? prin ograd?; uli?a îl privea înduio?at? pe sub poart?, f?cându-i semne cu porti?a: îl chema la ea. El nu putea ajunge pân? acolo. Sup?rarea curcanului îl speria ca o furtun?; se-nnoura curcanul în pene – el fugea în cerdac.
Purta rochi?? pe atunci ?i se numea Puiu?u.

IV

Straiele b?ie?e?ti îi fur? întîia armur?; chiv?ra de hârtie, întâia coroan?; o varg?, întâiul sceptru; ?i alungarea curcanului, întâia biruin??.
În chipul acesta ajunse voievod al ogr?zii: ograda era el. ?i se supuneau to?i, c?ci col?ii dul?ului, care-l înso?ea supus, erau pravil? temeinic? ?i temut?.
Asemeni tuturor voievozilor, a vrut s? întreac? hotarele care-i îngr?deau puterea. Astfel a ajuns la porti??. Uli?a, str?juind în prag, l-a oprit s?-l întreac?. Era prea mare pentru a se mul?umi cu ograda, dar prea mic pentru a se încumeta pe uli??. Gata s? plâng?, s-a a?ezat pe prag. F?r? s? vrea, mâinile lui au cules pietricele de pe jos, risipindu-le, ciocnindu-le, ascultându-le: erau ??gile ?optite lui de buzele uli?ii. ?i el a uitat plânsul, ?i a râs, ?i s-a jucat zile de-a rândul cu buna ?i b?trâna uli??.
Era prietenul ei r?sf??at. Ea îi f?cea mingi minunate, pe care doar le privea ?i s?reau: vr?bii. Ea îi în?l?a zmeie mititele, felurit colorate, care zburau f?r? vânt ?i se cârmuiau f?r? sfoar?: fluturi.
Ea îi d?ruia m?t?nii de os întortocheat, care se în?irau singure: melci.
Ea mânuind mâini nev?zute, le juca umbrele prin v?zduh ca pe un zid: ciori.
Ea îi zugr?vea, cu crid?, pe acoperi?urile caselor, sate pentru p?pu?i: hulubi.

*

Era într-un început de april, într-o diminea?? din acelea care împrejmuiesc p?mântul, ca un nimb vioriu – capul unui sfânt copil.
Uli?a se îmbr?case cu soare. Copilul ?edea în bra?ele ei.
Îi râdeau ochii, îi râdeau buzele, îi zburda inima în piept ca un buratec pe iarb?. Uli?a îl înv??ase s? priveasc? prim?vara. ?tia acum c? prim?vara e o duminic? a p?mântului ?i c? florile pomilor sunt dr?g?la?e ca surâsul... ca surâsul unui copila? din leag?n; c?zute de pe crengi, ele tot râd.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.