Cioc! Cioc! Cioc!

?i p?s?rile se în?eleg între ele. Poate nu m? ve?i crede, dar eu ?tiu lucrurile astea de la gai?a mea, care, fiindc? am înv??at-o s? vorbeasc?, mi-a descoperit câteva taine ale graiului p?s?resc. Dac?, spre pild?, auzi ciripind o rândunic?, crezi c? i-a venit a?a, un gust s? fac? g?l?gie, în vreme ce dânsa d? pova?? puilor ei: “Nu când nu sunt eu cu voi”. “Ia! pisica”. O vrabie ciripe?te pe ogoare, ?ie pu?in î?i pas?. ?i ei, biata, i-a s?rit inima din loc: “Uliul”. În nop?ile cu lun? ascul?i privighetoarea – te încânt?; ajungi s? crezi c? pentru tine î?i vars? în gâlgâiri ploaia de m?rg?ritare. Nici nu b?nuie?ti c?-?i plânge numai dragostea ei.
A?a, mul?umit? gai?ei mele, am ascultat, d?un?zi, o convorbire între un m?c?leandru ?i un scatiu. S? v? spun:
“Cioc! Cioc! Cioc!” se aude de departe. M?c?leandru zice:
- E cioc?nitoarea!
- Cioc?nitoarea, r?spunde scatiul, ce-o fi c?utând mereu?
- Caut? veveri?a, îi r?spunde m?c?leandrul.
- Veveri?a? de ce?
- Urâ?i îmi mai sunte?i voi, scatiii, c? nu ?ti?i nimic. Nu-i cuno?ti povestea? S? ?i-o spun!
- Demult, m-ascul?i scatiule? începe m?c?leandru, demult tare, la-nceput, pe când oamenii erau pu?ini de tot ?i poamele ?i mai pu?ine, veveri?a a dat într-o bun? zi peste un pom ciudat, cu roada rotund?, tare, dar cu miezul dulce ?i gustos. D?duse peste un alun. I-au pl?cut alunele ?i, vezi, fiin?? prev?z?toare, s? nu mai p??easc? cum o p??ise când rosese o iarn? întreag? coaja copacilor, ca s? se hr?neasc?, ce i-a venit în gând? S? strâng? alune. ?i a umplut scorbura de cu toamn?. Tocmai se bucura c? d?duse norocul peste dânsa, f?cea planuri mari, s? nu se mai mi?te toat? iarna din c?su?a ei, nici cu vârful botului s? nu miroas? viforni?a, când într-o bun? diminea??, se zgârie la un picior într-o coaj?. Caut?. Coaj? de alun?! Dar de unde? c? ea nici nu se atinsese înc? de alunele strânse. Cerceteaz?. Un sfert de alune mâncate! S-a mâhnit veveri?a, dar s-a ?i minunat. S-a dus la pând? ca s? prind? pe ho?. S-a ghemuit în fundul scorburii, una cu copacul, ?i a a?teptat. Ce era? Cioc?nitoarea, cum o vezi, s?ri ici, vâr?-te colea, d? de scorbur?, în scorbur? de alune, ?i cum e iscusit?, a în?eles c? în alune trebuie s? fie ceva. Cra?! iac? miezul. Bun! Cra?! cra?! cra?! s-a pus pe mâncat.
Din ziua aceea venea în fiecare amiaz? s?-?i ia prânzul. În diminea?a când o pândea veveri?a, a venit tot a?a zglobie, dar abia intr? în scorbur? c? veveri?a se repezi ?i o prinse de coad?. Cioc?nitoarea voi s-o zbugheasc? afar?, dar veveri?a se repezi?i oprinse de coad?. D?-i în sus, d?-i în jos, las? coada, ca ?opârla în laba veveri?ei, ?i pe ici ?i-i drum. Mai târziu, când i-a mai venit inima la loc, ?i s-a v?zut f?r? coad? s-a întors la veveri?? s? se roage de dânsa. N-a mai intrat în scorbur?, ?i smerit?, a b?tut cu ciocul: Cioc! Cioc! Cioc! Dar veveri?a î?i mutase culcu?ul! De atunci mereu cioc?ne?te la fiecare copac, dar nici c? d? de r?spuns.
- ?i de atunci, întreab? scatiul, n-are cioc?nitoarea coad??

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.