Ţara P?rin?ilor cu Inimi de Aur

Unde este Ţara P?rin?ilor cu Inimi de Aur?

E acolo unde roua copil?riei
str?luce?te pe toate florile
triste?ii
?i bucuriei

Acolo unde, în gr?dina secret?
a inimii,
o balan?? micu??
poate s? ?in? în cel mai duios echilibru
o nuc? de cocos
?i o fr?gu??

Pân? la Ţara P?rin?ilor cu Inimi de Aur,
ai de trecut, nu-i u?or,
dou? ??ri:
una de peste treizeci ?i ceva de mun?i,
alta de peste treizeci ?i ceva
de m?ri

De aceea, chiar nu ?tiu
cine s-ar mai încumeta
s? bat? o cale atât de lung?,
în afar? de tine
?i de inimioara aceasta - de aur -
a ta







Eu de ce nu sunt trist? ?

Tu nu e?ti trist?
pentru c? triste?ea celor mici
o poart? pe spatele lui un arici

Ţepii lui –
când te întâlne?ti cu el s? îi spui
?i s?-i mul?ume?ti... cât po?i tu de frumos –
sunt triste?ile copiilor
aruncate de suflet pe jos

El doar vine ?i se t?v?le?te,
în nop?ile f?r? stele ?i f?r? lun?,
prin tot felul de triste?i
adunate în mai mult de o s?pt?mân?

Cu cele mai curate, sau cu cele mai vii,
î?i înlocuie?te, pe pip?ite,
?epii pierdu?i
în viteje?tile b?t?lii

Când o s?-l g?sim pe domnul arici,
s?-mi aduci aminte de tot ce ?i-am povestit
azi, aici

Nu a? vrea s? uit
s? î?i ar?t - numai ?ie -
câteva triste?i dintr-o alt?
fericit? copil?rie








Lacrimile sunt toate la fel?

Ar dori ele s? fie -
mai ales cele de triste?e
cu cele de bucurie

?i cum s? nu le plac?
s? se în?ire asemeni unor m?rgele
la ochi?orii c?prui
?i alba?tri
ai feti?elor mele?

Dar eu nu o s? le permit

Niciodat? !

Mai bine le plâng, una dup? alta,
atunci când vreau s? mi se par?
c? sunt
sup?rat?

Mai ales c?
uneori trebuie s? ?tii
?i altfel decât tine cum este
s? fii









Ce este o poezie?

Este o m?rgic? de bucurie

cam a?a, ca m?rgica pe care, dup? perdaf,
a g?sit-o g?inu?a babei
în praf

S? nu crezi c? e vreo turm? de vaci,
ori vreun sac cu b?net

sau c?, dac? te-ai îmbog??it cu o sut? de cuvinte,
te transformi în coco? sau
poet

Ci s? crezi, atât - s? crezi cu doi de e -
c? o poezie
este întâlnirea ta, pe un drum pr?fuit,
cu m?rgica asta
de bucurie










De ce este a?a de parfumat? o l?cr?mioar??

Pentru c? lacrima de feti??
este o floare cu adev?rat
foarte rar? –
nu orice lacrim? v?rsat? pe cale
are mireasma unor petale
O boare numai, ?i este de ajuns
ca s? afli c? în adâncul sufletului
acestei flori ai p?truns,
ca s? po?i prinde urma de rou? a unui fior
ce s-a încol?cit pe triste?e
din zbor

Da, copila mea, un m?rg?ritar nu întâlne?ti
la tot pasul în via?a prin care c?l?tore?ti,
de aceea,
dac? o s?-?i ias? vreodat? înainte,
tu s? îi d?ruie?ti micu?ei cârlion?ate
numai dou? cuvinte

Nu î?i spun care, nu î?i spun cum,
ci doar c?, pentru ea, sunt singurele cuvinte
din lume
care au ?i în?eles

?i parfum










Cine picteaz? curcubeie pe cer?

Un pitic care înghite cu noduri
când vede c? spre cer nu sunt poduri

Nici nu începe bine sezonul de ploi
c? imediat piticii sunt tra?i de b?rbi
în noroi

Rareori când b?ie?ei ?i feti?e
nu z?resc în ?iroaiele de pe str?zi
b?rcu?e de hârtie, scufii decolorate
sau cizmuli?e

A?a se face c? un pitic
trebuia s? uite odat? ?i odat? cât e de mic
?i s? se urce pân? la nori

pe o scar?

cu acuarele la sub?ioar?










Eu de ce nu m-am n?scut floare?

Pentru c? nu ai mai fi avut în lume
asem?nare –
?i chiar nu ?tiu cât de extraordinar te-ai fi sim?it,
draga mea,
printre atâtea buruieni care ar fi dorit,
locul, pe p?mânt,
s? ?i-l ia

Dac? m? gândesc mult
la florile frumoase, ... dar pieritoare,
mi se face ?i fric? s? î?i r?spund

la-ntrebare

Hai, mai bine, s? ne bucur?m de faptul
c? e?ti o feti?? nostim?
?i deschis?,
ca o floare numit? narcis?

Meditativ? ?i delicat?,
precum o panselu?? în lumin?
sc?ldat?

C? ai obrazul unei petale de trandafir
?i privire de l?cr?mioar?,
timiditate de ghiocel ?i, deloc nu m? mir,
avântul p?p?diei… când zboar?

C? parfumul t?u de petunie
îl împrumut?, sear? de sear?, o pijama,
în timp ce din zâmbet î?i extrag, matinale,
culorile,
o zambil? ?i o lalea

Tu ?tii c?, atunci când te compor?i elegant
?i cuminte, ca o feti??,
îmi vine s? te strig ... ‘Garofi??’?

Iar când e?ti neastâmp?rat?
?i fierbi de ner?bdare, ca un b?ie?el,
îmi vine s? te strig ... ‘Mu?e?el’?








Florile sunt prietene între ele?

Nu toate,
unele flori sunt atât de sclifosite, altele
atât de ciudate,
multe sunt nu doar egoiste, ori neînchipuit
de f??arnice,
ci de-a dreptul moarte de ciud?
pe cele r?bd?toare
?i harnice

Unei flori îi trebuie nu doar d?ruire,
feti?a mea,
ci ?i un car de noroc,
pentru a-?i afla în scurta ei via??
de floare obi?nuit?
o prieten? cuminte ori una
de?teapt? foc

Dar când se g?sesc,
o, când se g?sesc,
stau toat? ziua îmbr??i?ate

?i mai mult? culoare în petala lor
nu se poate

?i mai mult? bucurie într-un buchet
n-ai s? vezi
decât atunci când, într-o zi,
se vor scutura peste inima ta
pomii îndr?gosti?i
din livezi







Ce înseamn? s? iube?ti?

S? iube?ti înseamn? s? cre?ti
f?r? s? se piard? ceva
din inima ta

Dac? nu crezi, po?i s? te întorci
la anii de dinainte
?i-o s? sim?i c? dragostea unei mame
niciodat? nu minte

S? iube?ti, feti?a mea, înseamn? s? auzi,
chiar cu mâinile pe urechi,
de la orice dep?rtare,
cum tic?ie inimile fiin?elor mici
într-o Inim? mare

S? în?elegi pe câte limbi bodog?ne?te
un ceas
despre timpul nesfâr?it al iubirii
care de tr?it ne-a r?mas

S? iube?ti e basmul cel mai frumos
din c?rticelele tale
nemaipomenit ilustrate

Singura poveste pe care,
dac? ai grij? s? î?i p?strezi
sufletul de copil,
po?i oricând s? o transformi
în realitate






Cine danseaz? pe un fir de iarb?
cu Regina Nop?ii?

Un greier, prive?te:

Un greier ve?nic îndr?gostit,
f?r? somn...
Un greier ce ?i-a amanetat chitara
pe un titlu de mare domn

Un greier naiv, optimist din fire,
pentru care via?a nu e trud? la câmp,
ci ... plutire.

Un greier boem,
mistuit de-un vis, cam pl?pând...
Cufundându-se zile f?r? num?r
în punerea pe note a unui poem
de un rând

Un greier trecut, inevitabil, prin multe,
atâta înv??ând :
s? danseze, s? cânte,
s? se asculte

Suplu, ager, brun, pom?dat,
învârtindu-se prin saloane elegante
în fracu-i lucios
?i uzat

O, un greier cum doar greierele,
din cupa florii, iubirea ?tie s? o deguste,
subtil,
el, care a sedus vl?starele cele mai nobile
în pa?ii unui cadril

El, care face distinc?ie între un parfum
?i altul,
între un giuvaier ?i un fals

Iat?-l,
dansând cu îns??i Regina Nop?ii,
pe firu-i de iarb?,

un vals...









Cine a inventat sunetele?

Un sunet l-a inventat -
pe vremea când furculi?ele nu ?tiau
s? danseze frumos în farfurii -
o mâna de feti?? care a tremurat
de team? s? nu fie prins? la mas?
n?scocind melodii

Alt sunet,
cu primul foarte potrivit,
l-a inventat n?sucul unui b?ie?el cam...r?cit,
bun sufl?tor de vise în batista mototolit?
la vreme aspr?
?i nec?jit?

Imaginea ce?cutei de por?elan
nu a? vrea s-o r?storn,
dar am auzit c? un sunet minunat
l-a creat mu?c?tura unui copil înfometat
dintr-un corn,
?i abia apoi plesc?itul de pl?cere
la amestecarea în ceai
a linguri?ei cu miere

Îns? cele mai multe ?i incredibile sunete
le-au inventat
cei care nici m?car nu au ?inut în bra?e
vreun instrument,
de aceea, fiindc? mereu i-am auzit ?i apreciat
nu pot s? nu spun nimic de

marele

?i

inegalabilul lor talent









Cine mângâie florile când sunt sup?rate?

Vântul este cel care mângâie
pe catifela?ii lor obr?jori
sup?ratele flori

Doar vântul,
ce adie câteodat? atât de u?or,
încât aproape stârne?te
curen?i de invidie
printre umbrele colorate ale fluturilor
în zbor

?i totu?i, chipul lui cel adev?rat
nicio floare nu îl z?re?te -
niciuna nu ?tie
dac? vântul e trist atunci când o mângâie,
ori dac? zâmbe?te

De aceea, florile sup?rate
se înveselesc … doar pe jum?tate

Norocul lor este c?, din când în când,
se întâmpl? s? le mai ias? în cale
?i câte o feti?? ca tine,
d?ruindu-le pu?in parfum
din inimoara ei ... cu patru petale










Melcii de ce nu se gr?besc niciodat??

Pentru c? lumea este prea minunat?
ca s? o parcurg? în mare vitez?

?i apoi,
dac? se întâlnesc cu o pionez? -

una care st? toat? ziua cu vârful la soare
ca s? vad? cum trec pe deasupra
c?su?ele umbl?toare?

Dar melcii nu se gr?besc
?i pentru c?, înaintea nop?ii eterne,
a?a li se pare lor mai firesc:

s? apuce s? lase în urm? o dâr? luminoas?
pentru stelele
f?r? cas?









Ce este un Univers?

- Un Univers este o cas?
în care stelele stau împreun? la mas?
?i lumineaz? frumos
?i m?nânc? aproape tot
?i mama lor nu se sup?r? dac? nu mai pot

- Un Univers e o carte mare,
din care r?sfoie?ti pu?in la culcare,
apoi adormi
?i descoperi c? nimeni n-a scris
în cartea asta de ultimul vis

- Ba nu, un Univers e o ma?in?rie ciudat?,
care nu se opre?te din mers
niciodat?,
fiindc?-n Inima lui e un tic?it,
pe care, cine se teme când r?mâne singur,
eu cred c? l-a auzit











Care este cea mai sensibil? floare?

Cea mai sensibil? floare
eu cred c? este aceea pe care o doare
gândul gre?it c? nimeni nu o iube?te -
aceea care st? pitit? în umbra altor flori
?i vorbe?te:

Pe mine, nimeni nu o s? poat?
s? m? strâng? în bra?e vreodat?!

Oare, dac? n-a? avea în trup nici un spin,
asta m-ar durea mai pu?in?

De mâine, niciodat? nu m? mai ofilesc
pentru toate câte m? nec?jesc!

Hei, drume?e,
ai la tine vreun leac de triste?e?

Nu m-a auzit, nu-i nimic,
alt? dat? nu îi mai zic!

Ce frumoas? e?ti tu, alb?stri??,
dac? a? fi copil, te-a? face o coroni??...

Of, iar nu-mi d? pace o amintire ciudat?:
se f?cea c? m? mângâie o frunte însângerat?...

Gata, surioarelor, la culcare,
eu r?mân s? privesc Carul Mare!







De ce se face mereu noapte?

Pentru ca îngerii no?tri p?zitori
s? fac? între ei schimb de iubire
?i ?oapte

Doar noaptea,
de pe cea mai apropiat? stea nedescoperit?,
câte un spiridu? astronom
în c?su?a lui din vis
te invit?

Uneori,
adormi?i cu nasul în flori,
viteji licurici r?t?ci?i de cete
se trezesc la b?taia speriat? a inimii
unei fete

Noapte, copila mea, se face mereu
?i pentru c? zilei
îi vine întotdeauna atât de greu
s? mai joace în hor?
când de bra?ul ei se prinde
...cea de a dou?zeci ?i patra
or?







Ce fac toat? noaptea stelele-n cer?

De exemplu,
unele stele-feti?e
î?i cos, modeste, paiete aurii
pe rochi?e

Alte stele,
mari amatoare de br???ri ?i inele,
bat constela?iile pân? le cad flecurile
?i se sting în înalt
toate becurile

Câteva, în h?l??ele
alb-sidefii,
ajut? la na?terea cosmic?
a galaxiilor de copii

Stelele-b?ie?ei,
f?r? s? poarte vreo vin?,
î?i încruci?eaz?,
asemeni celor mai bravi sold??ei,
spadele lor de lumin?

Altele î?i iau schiurile în spate,
ca ni?te comete
adev?rate

Dac? dorul de stele o s? te afle
?i pe tine, feti?a mea,
treaz?,
o s? vezi cum, în gr?dina cerului,
la cap?tul fiec?rei priviri de copil
îmboboce?te câte o raz?







De unde vine lumina?

Lumina nu vine de altundeva,
ci de acolo de unde un pitic a v?zut încol?ind
prima stea
în ghiveciul lui sferic,
plin cu spaime de întuneric


Lumina vine de la singura fereastr?,
ce îng?duie soarelui s? se deschid? ca o floare
în glastr?,
?i, când ziua îi face vânt,
s? î?i sufle tot polenul de aur
peste umbrele verzi dansând de p?mânt


Lumina vine, cu viteza ei, chiar din infinit,
crezând c? a mai r?mas în lume ceva neiubit -
de aceea, abia dup? ce se convinge
c? totul, în culorile curcubeului,
a fost ha?urat,
se întoarce
de unde-a plecat










Când începe o diminea???

Când se rupe firul negru de a??
pe care luna încearc? s? în?ire prea multe
stele,
pentru a se mai putea l?uda m?rii, în zori,
cu cele mai str?lucitoare
m?rgele

O diminea?? începe când nimeni nu se a?teapt?
ca un soare - care nici m?car nu are picioare -
s? cad? pe treapt?;
f?r? s?-?i frâng? îns? vreo raz?
pân?
înspre
dup?
amiaz?

A?a începe o diminea??:

Cu o floare care se spal? pe fa??,
suflecându-?i petalele colorate
pân? la înverzitele
coate

?i cu o vr?biu?? care se minuneaz?
de faptul c? lumea niciodat? nu-i treaz?
când ea î?i execut? s?ritura
dintâi
din corcodu? în cais, din cire?
în gutui

Important, pân? la urm?,
este c? diminea?a începe oricum
?i c?, din calea frumuse?ii ei,
nu se poate fugi

nicidecum









Unde se întâlnesc toate cântecele?


Toate cântecele se întâlnesc
acolo unde oamenii se iubesc,
acolo unde t?cerea este un copil care ?tie
s? pun? pe muzic?… orice poezie

Acolo sunetele fac tumbe ?i salturi,
?i Înaltul este f?cut din mai multe înalturi,
cât s? primeasc? fiecare
aripi colorate ce-l ajut? s? zboare

Cântecele se întâlnesc câteodat? în herghelii
de cai albi cu pletele argintii
sau în palatele de dincolo de nori
unde spiridu?ii învelesc în foi?e de lumin?
bomboane de rou? pentru co?ule?ul
cu zori

Dar tu trebuie s? cau?i t?râmul acela,
numai tu, nimeni altcineva,
dac? vrei s? te întâlne?ti cu toate cântecele
... adunate în inima ta









Ce culoare are un zâmbet?

Asta e întrebarea mea preferat?:
un zâmbet are o culoare
de fat?

Pardon, un zâmbet are o culoare
de b?iat - ce ame?it? sunt,
am uitat

Sau, poate c? n-am uitat nimic,
dar m? gr?beam s? î?i zic
ceva de o ne_mai_po_me_ni_t?
importan??:

Aten?ie...la nuan??!

Mie, de pild?, îmi place mult
zâmbetul copil?ros care bate
înspre un roz palid
de soare
cu umbr? violacee
în spate

Dar ?i zâmbetul acela matur,
de la mijloc de scufundare
în mare,
când nu mai conteaz? nimic,
decât schimbul infinit

de culoare









Oamenii de ce se nasc atât de mici?

Oamenii se nasc atât de mici,
ca s? îi poat? da Dumnezeu
cu lipici -
pe to?i,
nu doar pe aceia mai înfip?i,
sau mai ho?i

Un strop pe guri??, pe n?suc,
?i pe frunte,
s? nu ?tie la p?rin?i
s? se-ncrunte

Un strop pe mânu?e, pe burtic?
?i pe picioare,
s? nu cad? din cer
când înva?? s? zboare

Dar, poate c? oamenii se nasc,
de fapt,
mici si dr?g?la?i,
pentru ca din bra?e s? nu mai po?i
s? îi la?i









De ce s-a n?scut Pruncul Iisus?

Pentru c? Dumnezeu, draga mea copil?
este plin de dragoste
?i de mil?:


Cum crezi c? ar fi putut El s? lase
netr?ite de copii
Tainele sale frumoase?

Pentru c? pân? ?i brazii s-ar fi sim?it
foarte tri?ti
?i neîmpodobi?i,
dac? Dumnezeu nu i-ar fi f?cut,
la na?terea Fiului S?u,
ferici?i

Pentru ca bucuriile
s? aib?, în sfâr?it, o sor?...mai mare,
care s? ?tie s? le îndrepte,
din când în când,
nimbul de s?rb?toare

Dar eu cred c? Pruncul acesta Sfânt
s-a n?scut pentru ca, prin inima Lui,
s? se reverse adev?rata Dragoste
pe p?mânt:

Dragostea mântuitoare,

Luminând, cel dintâi,
Chipul
unei Fecioare.








Fulgii de z?pad? ?tiu s? vorbeasc??

Numai în limba copil?reasc?

Pe care ?i feti?? ?i b?ie?el
o stâlcesc
aproape la fel

Înc? nu se ?tie de la cine
au înv??at fulgii de z?pad? s? vorbeasc?
a?a de bine

Cea întru totul nevinovat?
de povestea aceasta, se pare,
ar fi doar profesoara lor...
de ninsoare

Eu, una, de când iau lec?ii de mirare,
aici, pe p?mânt,
nu am mai v?zut
pe cineva care s? împart?
în atâtea milioane de albe silabe

un singur cuvânt








Câte cuvinte încap pe o hârtie?


Pe o hârtie încape un singur cuvânt:
Sunt!

Sunt un fel de copil pe care-l cite?ti
în tine,
când te treze?ti!

Ba nu, sunt sunt om foarte mare
a?ezat pe dou? picioare!

Un Pinocchio care a dat peste c?limara
cu cerneal?
?i scrie cu nasul,
la repezeal?...

Ori, poate, un robo?el
cu o telecomand? stricat?,
ce viseaz? s? zboare prin viitor
cu ma?inu?a de alt?dat?...

Dar tu…

Tu e?ti cea mai clar? dovad? c?
pe aceast? - alb? - hârtie
“sunt” începe de la doi
?i trece de “mie”











M? aju?i s?-i scriu lui Mo? Cr?ciun o dorin?? frumoas??


Drag? Mo? Cr?ciun,

Numele meu este ... feti??
?i prenumele ... inimoas?

Î?i scriu printr-un fulg de z?pad?,
care, tremurând, m-a rugat
s?-l trimit cu o dorin?? de copil,
spre tine, imediat

L-am trimis, dar, Mo? Cr?ciun,
atunci când z?re?ti un fulg m?run?el,
uite: atâtica,
s? iei repede-repede din s?cule?ul lui
scrisorica

Chiar dac? tata mi-a zis
c? o dorin?? de iubire se împline?te
acolo unde, pe p?mânt,
o stelu?? de argint se tope?te,

Eu nu vreau ca fulgu?orul acesta de nea
s? se topeasc?

din cauza mea









De ce sunt albe ninsorile?

Pentru c?, la sfâr?it de an,
cu s?pun de nea î?i spal? h?inu?ele murdare
toate culorile

Pentru c?, oprindu-se în loc,
s? întind? o mân? de ajutor unui om de z?pad?
f?r? noroc,
nu exist? b?ie?el care s? nu ?tie
din câ?i b?nu?i de argint se încrope?te
o bucurie

Ninsorile sunt albe ?i pentru c?,
la rug?min?ile feti?elor inimoase,
aflând c? sunt vii,
iarna a eliberat
to?i fluturii înfip?i de ger
în ace cu g?m?lii








De ce ?ine ghiocelul capul în jos?

Un ghiocel ?ine capul în jos
pentru c? în sufletul lui
totul e atât de pur,
de frumos,
încât nici nu ar mai r?s?ri
de sub pl?pumioara sa de z?pad?,
de ru?ine...
s? nu se vad?

Un ghiocel
niciodat? nu o s? ?tie
ce înseamn? patim?, ce înseamn?
mândrie -
e prea candid ?i smerit,
uit?-te la el,
ca s? nu r?mân? toat? via?a...

un ghiocel









Exist? copii cumin?i?

Eu nu ?tiu,
dar putem s? întreb?m al?i p?rin?i:

O m?mic? de feti??,
care, ?i cu ochii lipi?i de somn,
reu?e?te s? ajung?
la gr?dini??

Un tat? de b?ie?el ordonat,
în stare s? g?seasc?,
pân? ?i în cea mai mare dezordine,
lucrul nec?utat

Un p?rinte de copil nemaipomenit
de silitor,
care ?tie c?, atunci când te concentrezi
la joaca de dup? munc?,
orele trec cu mult mai u?or

Oho, ?i mai sunt copii cumin?i,
dup? cum mi-au mai zis mie
ni?te p?rin?i:

Un tat? de b?ie?el rotofei,
pe care nu îl po?i convinge
s? duc? la gur?
ceva s?rat, dar f?r? glazur?

Sau o mam? de feti?? plin? de h?rnicie,
pentru care, a vedea o pat? pe hain?,
e, pân? la un punct,
aproape o bucurie

Putem, feti?a mea, dac? vrei,
s? întreb?m pe orice p?rinte

Nu se poate s? nu aib? fiecare,
bine ascuns în sufletul lui,
un copil

frumos,

de?tept

?i cuminte










Cine este rege în împ?r??ia culorilor?


Rege, în împ?r??ia culorilor este un vis,
pe care, de?i toat? lumea l-a v?zut,
nimeni nu l-a descris,
un vis ce se aseam?n? foarte mult cu al unei flori
zicându-?i regina nop?ii
fiindc? a?ipe?te în zori

Despre regele acesta s-a zvonit pân? departe...
S-au scris de la mii de c?r?i
pân? la o singur? carte -
una atât de colorat?,
încât, f?r? pu?in? imagina?ie,
nimeni nu îl mai poate z?ri, în întregime,
vreodat?

Dar mie mi-a spus un copil,
pe un ton foarte mândru,
dar ?i foarte umil,
c?, într-o zi, pe când î?i f?cea de lucru
cu un caiet,
se trezi cum cineva îi ?opte?te,
la urechea ascult?toare, încet:

- S? ai mare grij? când scrii,
regele culorilor e foarte sup?rat pe oamenii mari
?i pe cei mijlocii,
fiindc?, vezi, niciodat?,
dup? ce o las? pe ve?mintele lui,
nu se mai întorc s? ?tearg?
o pat?









Care este cea mai mare fapt? bun??

O fapt? bun?, feti?a mea,
a fost atunci când ai mângâiat,
pe zdrobita lui cochilie,
un melc...
mai mult decât sup?rat

O fapt? grozav? ai f?cut,
m? tem,
?i atunci când ai dat furnicii
de pe un perete...
dumicatul t?u de pâine cu unt
?i cu gem

Ce fapt? minunat? - î?i aminte?ti? -
ai f?cut atunci când te-ai rugat
pentru mine...
ca s? te ajut s? mai cre?ti

E drept, acum c? ai crescut,
faptele bune s-au cam împu?inat,
dar au sporit, copila mea,
în iubirea care le face s? fie

mari cu adev?rat










Toate întreb?rile au r?spuns?


Absolut toate

Dar numai dac? sunt ni?te întreb?ri...
educate

Pentru c? ?i r?spunsul, oricât de mic,
la fel a fost înv??at:
s? nu se iveasc? niciodat?...
neîntrebat

În alt? joac? de idei,
dup? cum bine ?tii,
cele dintâi întreb?ri la care sose?te repede
un r?spuns
sunt întreb?rile ... de copii

Eu deja am în?eles
c?, atunci când te întreb pe tine ceva,
r?spunsul poate

foarte

foarte

foarte mult? vreme

întârzia






Ce este o dep?rtare?

O c?rare...

Pe care nu orice copil reu?e?te
s? o str?bat? la fel de repede
cum gânde?te

---

Pe care oamenii iubitori
nu au trecut-o pe hart?,
anume ca s? nu îi despart?

---

Pe care nici un suflet
nu poate s? o ?tearg?
dac? în întâmpinarea aproapelui
nu alearg?

---

Dar mai ales pe care
nu o po?i parcurge pân? la cap?t,
dep??ind orice hop,
dac? inima ta nu are, printre altele,
?i un scop










La ce viseaz? o floare de p?p?die?

O floare de p?p?die
viseaz? la mai mult de o mie
de zboruri c?tre lun?
?i prin soare-napoi

Ba, viseaz? câteodat? c? oameni ca noi,
ca mine ?i ca tine, cu inimile pline
de fulgi nenumi?i ‘de z?pad?’,
o s?-?i cânte bucuria înfloririi
în strad?

Tu nu ?tii,
dar p?p?diile nu se pot scutura
dac? o inim? mic? nu î?i sufl?
toat? dragostea sa
peste p?rul lor nec?jit de o adiere de vânt
în trecere pe la mijlocul prieteniei
dintre cer ?i p?mânt









Unde se opre?te un Vis?

În lunga lui c?l?torie,
un Vis
se opre?te acolo unde por?ile Imagina?iei
s-au închis

Dar ?i acolo unde,
în Împ?r??ia Dragostei F?r? Hotar,
descoper? inim? dup? inim?
b?tând... în zadar

Un Vis adev?rat
nu se arat? niciodat? când e?ti
obosit, ori pe cale
s? a?ipe?ti –
aceea este doar o scurt? visare,
o c?l?torie ... în?el?toare


Tu s? nu fii trist?:
sufletele de copii descoper? la timp
c? un cap?t al Viselor
nu exist?

Geniul lor de mici vis?tori
permite chiar ?i celui mai naiv gând
s? se împlineasc?

înainte ca oamenii mari
din închipuire
s? se trezeasc?









Cât ?ine o copil?rie frumoas??

O copil?rie frumoas?
?ine cât stelele, m?run?elele,
mi?un? cere?te prin cas?

Cât în povestea vie?ii tale
exist? p?rin?i ?i prieteni adev?ra?i,
care nu pot îndura s? o vad?
pe Cenu??reasa cu rochia ponosit?,
ori pe Alb? ca Z?pada
cu ochii înl?crima?i

O copil?rie frumoas?
?ine, cu aproxima?ie, cam o ve?nicie,
dac? ai grij? s? îi faci,
când mai pierde câte un dinte,
o bucurie

Dar, cel mai mult, copila mea,
?ine atunci când nu tr?ie?ti
în suflet cu dorin?a, ori doar cu teama

c? o s? cre?ti









Ţie de ce î?i este cel mai dor?

Mi-e dor de un prieten, atât,
de un suflet care s? îmi ?in? cerului de urât,
atunci când se întâmpl? s? mai picure
câte-o stea
în g?letu?a de la ci?mea

De lungi c?l?torii cu privirea
spre norii de alt?dat?,
mâncându-?i poamele albastre
furate din sân,
la hotar de copil?rie neîntrebat?,
pe c?pi?e de fân

Dor de o bucurie,
mai ceva decât str?vezie,
cu vini?oare de lumin? încâlcindu-se,
întotdeauna pe fa??,
deseori pe furi?,
în cel mai dulce p?ienjeni?

De ghicitul în visuri ?i de ?inutul
de ?ase,
când linia inimii e întret?iat?
de hot?râri curajoase,
când r?mâi cu speran?a înnodat?
de infinit,
acolo unde, în fiecare zi,
î?i mai serbeaz? dispari?ia
câte un copil
fericit

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.