Ampulele lui Lorenzini

Orice adult poart? în suflet un ghem de p?r. Ca ?i cum ar fi lins îndelung o pisic?...

Sufletele bune merg în Paradis. Sufletele rele merg în Iad. Ok, am priceput ?i sunt de acord. Dar cu sufletele nule, clorotice, decolorate ?i apretate, cu sufletele anulate, care nu fac R?u individual ci doar prin faptul c? ader? la aceast? mas? compact? care înghite f?r? discu?ii tot borhotul fermentat pe care Politica i-l ofer? pe tav?, cei care se mândresc cu Solidaritatea ?i Responsabilit??ile lor de zi cu zi, cleiul acesta dulce-c?ldu? de care ne frec?m zilnic pe str?zi, piftia asta rânced? care face via?a irespirabil? pentru orice om viu, cu toate aceste suflete ce se întâmpl?? Ce hazna galactic? i-ar putea cuprinde?

Când prostia celuilalt te las? mut, paralizat, orb, la urma urmei prost (preiei simptomele Prostiei pentru ca cel infectat s? poat? supravie?ui, altfel s-ar în?bu?i) – ce altceva înseamn? toate astea decât un transfer? Absorbi -f?r? s? vrei - fluidul pestilen?ial pe care piftia îl eman? neîntrerupt, îl filtrezi ?i îl transmi?i mai departe (?)... E?ti un fel de burete, un absorbant cu aripioare, te pozi?ionezi sub nivelul afluen?ilor, ca s? po?i deveni ocean. Este principiul de func?ionare al acestei lumi. Pentru ca pro?tii s?-?i poat? p?stra energia vital?, vioiciunea, pofta de „via??”, voio?ia asta cazon? de care au nevoie - e?ti condamnat la o ve?nic? cea??. Pentru ca ei s? poat? tr?i LINI?TIŢI, pentru a-?i putea transmite prin genera?ii zeama autismului pe care ?i-l fabric?, treb?luind zi de zi cu mâinile pân? la coate în sufletele copiilor lor, au nevoie de pubele în care s?-?i arunce de?eurile. O astfel de pubel? e?ti chiar tu. ?i în zadar încerci s? evi?i toate astea ?inându-te departe de ei: Prostia, ca ?i Dragostea, nu are nevoie de prezen?a fizic? a subiectului.

Mai târziu, ajuns la satura?ie, nu numai c? nu te obi?nuie?ti cu acest flux diabolic, dar devii atât de sensibil încât numai amintirea, zvonurile, ecourile, reverbera?iile Prostiei te înghea??... Nu mai e nevoie de rânjete, ochi sp?l?ci?i, guri ?tirbe ?i groh?ieli de superioritate...

Îndeplinim astfel Echilibrul necesar Vie?ii sociale – acest grosolan rebut al Materiei...

Nu-mi pot imagina o Sal? a Judec??ii de Apoi. La urma urmei e împotriva Bunului Sim?. Nici o divinitate n-are timp de a?a ceva. Perpetuarea acestui mit are un scop politic foarte precis: legitimizarea "justi?iei" omene?ti ("Când omenirea a pierdut cunoa?terea, nu a mai avut decât Virtutea. Pierzând Virtutea, i-a r?mas bun?tatea; pierzând bun?tatea, a g?sit dreptatea; pierzând dreptatea, a stabilit în final ceremoniile. Dar ele nu sunt decât umbra virtu?ii ?i izvor de dezordine" - o spune cât se poate de clar, pe în?elesul oric?rui copil, Lao Tse - copilul b?trân). Preten?ia institu?iilor statului c? acolo, în s?lile lor de judecat?, se reproduce la o scar? redus?, marea "Judecat? de Apoi" nu este decât o MARE NERU?INARE. Nu de “judecat?” este vorba dup? moarte, ci despre administrarea resurselor ?i autocontrol. Dac? individul are a se teme de ceva la trecerea c?tre Dincolo, nu are decât s?-?i administreze cu aten?ie resursele suflete?ti cu care a fost d?ruit Aici. Aceste resurse, aten?ie, trebuie s?-?i ajung? atât de-a lungul vie?ii cât ?i pentru efortul colosal pe care îl presupune desprinderea definitiv? a sufletului de trup ?i de lume. Depinde de tine ce ?i cât cheltuie?ti în aceast? via??, dar trebuie ca, la cap?tul ei, s? ai puterea de a ?â?ni de pe trambulin? pân? dincolo de stele. Dac? nu, e simplu: te întorci de unde ai plecat ?i rena?ti (ca iarb?, ca insect?, ca iepure sau ca om...)
Toat? miza este for?a cu care vei lovi trambulina... Asta e toat? "Judecata"

Cine î?i d? întreaga m?sur? Aici, în aceast? lume, de Aici ?i de aceast? lume va avea parte, în veacul vecilor...

Corpul ?i Sufletul stau fa?? în fa?? ?i se întreab? reciproc: Pe tine cine te-a chemat aici?

Exist? o teorie cretinizant? promovat? în mod institu?ional, la nivel global, de mai multe genera?ii, de c?tre c?rturarii ?i fariseii f??arnici ?i de urma?ii acestora (academicieni, sociologi, psihologi ?i toat? liota de ologi suflete?te care se ocup? de binele sufletului - psyché) potrivit c?reia înv???turile str?vechi referitoare la condi?ia sufletului uman în aceast? lume - din Biblie, taoism, Hinduism, Budism, etc - nu numai c? nu pot fi abordate direct de cititor, a?a cum au fost ele scrise pentru noi de cei vechi ci, mai mult, c? aceste înv???turi nu se mai pot aplica ast?zi, pentru c?, vezi doamne, "contextul" ar fi altul. (Dac? ar trebui s? accepte c? acest "context" nu se poate schimba niciodat? în fond, ar însemna s?-?i accepte propria nulitate) Este ca ?i cum ai sus?ine c? dac? ai schimbat tapi?eria ma?inii, i-ai montat odorizante sintetice, i-ai pus faruri cu halogen ?i i-ai dat ?i-o vopsea nou?, atunci ma?ina nu mai poate func?iona cu acela?i tip de combustibil. Sau c? dac?, în locul televizorului vechi ?i-ai luat un sistem video de ultima genera?ie, atunci neap?rat trebuie s? schimbi ?i prizele ?i tipul de alimentare... Ace?ti impostori-tampon între?in cu stoicism o confuzie grobian?: cea dintre Inocen?? ?i Ignoran??. Proorocii ?i gânditorii din vremile apuse ?tiau despre Suflet ?i despre Divinitate atât de mult în compara?ie cu noi, contemporanii, tocmai pentru c? erau inocen?i. Adic? cura?i. Sub efectul pervers al efectului de turm? ne îmbulzim azi s?-i consider?m (odat? cu lumina?ii no?tri îndrum?tori vii) naivi, pentru a ne proteja mecanismele murdare de gândire pe care ni le-au construit ?i care ne-au fost induse prin educa?ie ?i mai ales pentru a ne proteja arogan?a cu care ne-am asumat "dreptul" de a ne infecta copiii cu propriile noastre dejec?ii mentale ?i suflete?ti. În fapt de a extermina în copiii no?tri, pân? la ultima suflare, inocen?a celor din str?vechimi, cu care, inevitabil, în mod natural, copiii no?tri continu? s? se nasc? ?i care d? p?rin?ilor atâta deplorabil? b?taie de cap...

În lumea guvernat? de Politic? (lume în care - prin organizare, adic? prin ciclicitate ?i persisten?? - suferin?a uman? a atins cote inimaginabile ale Absurdului) mama d? na?tere unei noi vie?i nu pentru c? în?elege lumea în care tr?ie?te ci pentru c? î?i imagineaz? c?, prin intermediul maternit??ii (considerat? drept împlinire, realizare etc), o va putea cunoa?te cu adev?rat. Prin urmare copilul nu este, de fapt, o împlinire, o realizare etc ci un instrument, un instrument al unei presupuse cunoa?teri. Un instrument de sacrificiu, consumabil ?i, ceea ce este ?i mai jalnic, absolut inutil, pentru c? NICIODATĂ un suflet nu va în?elege lumea sau divinitatea prin intermediul unui alt suflet ci doar prin sine însu?i, prin intermediul divinit??ii care îl lumineaz? din interior ?i care trebuie l?sat? s? respire...

La MULŢI ani! Urarea asta româneasc? con?ine în ea spaima de moarte ?i dezinteresul pentru fericire. Happy New Year, Bonne Année, Felice Anno Nuovo – toate popoarele par s? dea prioritate calit??ii vie?ii, numai noi cantit??ii. Este ?i asta o dovad? a mentalit??ii de sclav pe care poporul ?sta o poart? în sânge.

Nu sinuciderea în sine este un p?cat ci sentimentul cu care o comi?i. Dac? în momentul decisiv nu ai în minte ?i în fa?a ochilor decât lumina spre care te vei în?l?a ?i spa?iile de dincolo de oglinzi, nici un zeu n-are a te lua la întreb?ri.

Mai seduc?toare decât ideea de mort nu este decât cea de mort – VIVANT...

Liiceanu propune ideea c? fiecare suflet individual, pentru a fi fericit, trebuie s?-?i CONSTRUIASCĂ (el însu?i, din resurse proprii, nu impus din afar?) un sistem de iluzii din care s? aib? grij? s? nu ias? niciodat?. Mentalitate de ?oricel: construie?te-?i cutiu?a ta ?i chi??ie acolo cât pofte?ti... Cu alte cuvinte, dac? nu supor?i Minciuna General?, inventeaz?-?i Minciuna ta, individual?. Scopul lor, al filozofilor contemporani adic?, al urma?ilor profe?ilor ?i proorocilor adic?, nu mai este eliberarea sufletului individual ci adaptarea lui la mocirla înconjur?toare. Ne invit? s? ne resemn?m... Probabil sub pretextul mizerabil ?i confuzionist potrivit c?ruia „Trebuie s? lu?m lucrurile a?a cum sunt, s? fim mul?umi?i de condi?ia noastr?, a?a cum este”. Filozofie de precupea??. Din oamenii lui Dumnezeu au ajuns m?sc?ricii noului Zeu: Politica. Din profe?i ?i prooroci nu s-au ales decât ni?te vraci jig?ri?i, cu inimile împietrite ?i cu gâturile în?epenite care nu mai prescriu leacuri ci halucinogene digerabile pentru bururieni umane...

Genul ?sta de idei deviante nu poate ie?i decât de pe buzele unui filozof care s-a expus prea mult luminii reflectoarelor. Nu valoreaz? mai mult decât o fotografie voalat?....

A? fi foarte curios s? aflu acum, în ianuarie 2009, p?rerea lui Noica despre elevul s?u.

Ţipla pe care scriitorii o toarn? pe ideea de literatur?. Nu po?i scrie pe o legitima?ie plasticat?...

„Cre?tinii au târât-o la biserica Caesareum, unde a fost complet dezbr?cat? ?i ucis? prin jupuirea pielii cu ?igle ?i cochilii de scoici. Dup? ce i-au t?iat trupul în buc??i au dus buc??ile dezmembrate într-un loc numit Cinaron ?i acolo le-au ars”. (Socrate Scholasticus din Constantinopol despre asasinarea Hipateei din Alexandria - ultima lumin? a elenismului)

Patriotismul ca ?i nevastotismul este îndr?gostirea de limite a limita?ilor.

„Via?a ne calc? pe cap iar moartea pe urme” Leonard Ancu?a.

Trei vorbe române?ti memorabile: „A ars moara, dar ?i ?oarecii s-au dus dracului” (se va aplica perfect în era post-atomic?); „Mila popii e totuna cu mila cucului” ?i „A faptelor rele încep?tur? spre r?u sfâr?it pleac?”...

Shakespeare spune c? „La?ii mor de mai multe ori înainte de a muri”. Atunci înseamn? c? la?ii trebuie s? fie ni?te adev?ra?i privilegia?i ai sor?ii.

Ce înseamn? „normalitate”? Dac? m-am n?scut în 1967, nu ar fi fost oare „normal” s? am acces direct, s? particip efectiv ?i deplin la lumea acelor vremuri, la lumea în care m-am ivit? Enormele ma?ini americane cu cozi de rachet?, coafurile ovale, ochelarii de soare cu col?uri ascu?ite, rock'n roll-ul, aselenizarea, de ce nu mi s-a dat dreptul, prin na?tere, de a participa pe viu la toate astea? Dac? eram viu, a? fi avut dreptul s? particip pe VIU la toate astea. De ce sunt condamnat la nostalgia asta retrospectiv? absurd? ?i frustrant?, la senza?ia asta persistent? c? am pierdut ceva indispensabil la care puteam avea acces. Despre ce fel de „ordine” putem vorbi, când nu ?i se acord? accesul la luciditate decât dup? 30, 40, 50 de ani de la na?tere? ?i poate nici atunci...

Dac? Creatorul acestei lumi ar fi avut o „minte” metodic?, ordonat?, nobil?, f?r? îndoial? c? nu ?i-ar fi l?sat creaturile s? b?lteasc? atâta amar de vreme în propria ignoran??. Principiul Cre?terii ?i Descre?terii e o absurditate, atâta vreme cât pe parcursul Cre?terii, adic? a celei mai frumoase p?r?i a Vie?ii e?ti incon?tient iar pe parcursul Descre?terii devii amnezic, incoerent ?i strâmb. Îmi este din ce în ce mai clar c? Via?a nu este nici pe departe un apogeu al Crea?iei, un fel de bijuterie a coroanei, a?a cum se încearc? s? ni se spun?, ci pur ?i simplu un accident nefericit al materiei. Nu e nimic „miraculos” în evolu?ia individului. Poate doar erec?ia...

A? fi preferat s? m? nasc în vârful Pantei ?i apoi s? cobor continuu. Ce rost are s? urci, pentru ca apoi s? cobori? E o cruzime absolut gratuit? a Proiectantului. Pentru c? la spaima Descre?terii se adaug? aceast? insuportabil? nostalgie a fostei înfloriri – la care nu ai avut dreptul s? participi deplin. Aceast? lume ?i aceast? via?? nu pot fi decât rodul unei min?i periferice, suburbane, de mâna a doua. În lumea divinit??ilor el trebuie s? fi fost doar pleava...

Este inevitabil sindromul „prea târziu” pentru cel care vrea cu adev?rat s? în?eleag? pe ce lume tr?ie?te. S? afli despre propria ta na?tere, despre propria ta via??, din fotografii, din pove?ti, doar de la al?ii, mereu de la al?ii ?i apoi s? în?elegi brusc c? nu te po?i baza decât pe tine însu?i ?i c?, de fapt, tot acel r?stimp trebuie s?-l consideri definitiv pierdut, toate astea nu au nici un sens, pentru c? totdeauna ceea ce afli de la al?ii este o înfior?toare omlet? amestecat? cu ulei ars de motor, cu bomboane de ciocolat? ?i cu cuie ruginite pe care dac? o înghi?i ...

Pretind s? mi se dea dreptul de a m? ?ine pe mine însumi, nou n?scut, în bra?e ?i nu copia miniaturizat?, ro?ie ?i desc?rnat?, fa?? de care nu pot avea în?elegere (atâta timp cât nu am avut acces la mine însumi de la bun început) ?i c?reia trebuie s?-i spun „copilul meu”

Al meu sau al lui Dumnezeu?

N?scut într-o lume care nu mai exist? decât în amintiri. Fantom? în propria ta via??.

Poate c? eu, sufletul ar fi trebuit s? îmi amintesc totul, de la început. Dar, din p?cate, locuin?a mea nu este acest trup, amin.

Iubita mea are un suflet cu sistem de închidere centralizat. Închiderea se realizeaz? automat la peste 20 km/h...

Toate orificiile craniului din vis erau astupate cu sfinctere pulsatorii...

Un mondo SCRITERIATO...

Miotonie – boal? ereditar? a mu?chilor. Capra miotonic? ?op?ie, alearg? ?i brusc în?epene?te ?i cade – de obicei în nas. Zace câteva minute, apoi se ridic? la fel de brusc ?i continu? ca ?i cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Este ceea ce mi se întâmpl? în mod regulat atât în via?a exterioar? cât ?i în cea interioar?...

Pamfil ?eicaru despre Cioran: „Nu ne este, desigur, indiferent? atitudinea unui român care, izbutind s?-?i creeze un prestigiu literar, s? ob?in? audien?a elitei intelectuale franceze, accentueaz? renegarea prin insulte aduse neamului c?ruia, fatalitate biologic?, îi apar?ine totu?i. Elegan?a stilului, rafinata cizelare a frazei nu sunt suficiente ca s? acopere trivialitatea moral? a atitudinii...”

A apar?ine unui neam, unui popor, unei ??ri este desigur o fatalitate dar o fatalitate POLITICĂ, nu biologic?. Nu Dumnezeu a consacrat no?iunea de neam, ?ar?, patriotism etc... Doar oamenii f?r? Dumnezeu fac asemenea confuzii...

Cioran nu a avut nevoie de nici o ?ar?, pentru c? l-a avut de partea sa, în ciuda tuturor aparen?elor, pe Dumnezeu.

„Elegan?a stilului, rafinata cizelare a frazei” atâta pricepe Pamfil din Cioran. Nu vede sufletul. Pentru c? oamenii f?r? Dumnezeu nu v?d suflete. Nu le v?d ?i în consecin?? calc? pe ele. Ca în str?chini.

„Onanism foarte lent, epuizant, înso?it mereu de un atroce sentiment de culpabilitate” (Dali despre arta modern? – 1956!!!)

„Nici o opreli?te, în vechea Rom?, s? faci uz de termenul CĂCAT. Hora?iu, ginga?ul Hora?iu ?i to?i poe?ii epocii lui August îl folosesc în zeci de locuri în operele lor” (Contele de Caylus)

CĂCAT domnule Pascal. CĂCAT.

Visez o lume în care curvele s? nu aib? dreptul de a-?i practica meseria decât îmbr?cate în uniforme de poli?ist...

„La beauté s’est assise sur mes genoux
et je m’en suis fatigué” (Rimbaud citat inexact de Dali)

Citat exact:
„Un soir j’ai assis la Beauté sur mes genoux
Et je l’ai trovée amaire et je l’ai injuriée”

De notat c? inexactitatea lui Dali este chiar mai poetic? decât originalul. O greutate a?ezat? pe genunchi, care ajunge s? te oboseasc?, este o aluzie cât se poate de indubitabil? la femeia iubit?. Rimbaud se mul?ume?te s? o înjure pe ea, Frumuse?ea, dar Dali red? ceva în plus. Red? oboseala... Fire?te, Dali folosea aceste versuri ca punct de plecare într-o argumenta?ie a dec?derii artei moderne, dar asta nu ne împiedic? s? deslu?im spiritul aproape supra-poetic al pictorului...

Îmi pare r?u c? Dali nu s-a gândit s? picteze o scroaf? al?ptând o droaie de lilieci. Tabloul s-ar fi putut numi „Evolu?ie” ?i ar fi cucerit f?r? îndoial? lumea. Înc? o dat?...

Un alt tablou înf??i?ând un bob de strugure strivit între din?i de Constantin într-un baldachin la re?edin?a sa de var? din Niceea s-ar fi putut numi „Mânca?i din trupul meu ?i be?i din sângele meu”...

Un altul ar fi putut reprezenta portretul unei mame strângând cu duio?ie la sân un falus înf??urat în scutece...

Dar, helas, nimeni nu le poate face pe toate...

Porcii par c? zâmbesc, dar asta nu înseamn? c? sunt ?i ferici?i.

Adev?ratul obiect al adora?iei materne nu este copilul ci falusul. ?i a?a va fi mereu cât? vreme aceast? specie va accepta ca zeu suprem Politica. De ce? Pentru c? în absen?a din con?tiin?? a Divinit??ii (înlocuit? aici cu un surogat nociv a?a cum este Politica – ma?in?, cas?, bani, ?coal?, protocultur?, biseric?, ortodoxism, catolicism, pupincurism ?i tot restul gunoaielor inventate de Ea pentru a ne men?ine în Întuneric), spiritul se orienteaz? c?tre pl?cerea carnal?. Extazul, beatitudinea dac? nu este mistic?, nu poate fi altfel decât sexual?. Senin?tatea Paradisului perdut nu poate fi înlocuit? altfel...

Într-un parc zoologic din China un urs Panda a fost filmat str?nutând de 16 ori în doar 30 de secunde, dup? care a c?zut la p?mânt, epuizat...

Rana adânc? pe care ?coala mi-a provocat-o, imensa în?el?ciune c?reia i-am c?zut prad? proste?te ?i disperarea la gândul c? nu am fost în stare s? fug de acolo cât mai curând, fac ca inteligen?a mea s? se comporte adesea ca un ?arpe decapitat. Dar nebun nu sunt înc?...

Dezbr?carea de ghilimele...

Unul dintre atuurile mele cele mai importante este acela c? îmi uit spaimele cu aceea?i consecven?? cu care îmi uit bucuriile...

Trei cuvinte ca trei grenade într-o fraz? a lui Cioran: „FORŢA unui caracter PUTERNIC st? în refuzurile sale MASIVE”. Punct. P?cat pentru el c? nu ?i-a putut permite luxul de a nu publica niciodat?...

„Jurnal – filozofie coborât? la condi?ia de calendar intim” scrie undeva tot el. Ce bine ar fi ca inspira?ia s?-?i vin? cu aceea?i punctualitate ca ?i menstrua?ia!

De mai multe nop?i nu mai pot adormi decât imaginându-mi, în întuneric, cum, izolat într-o loca?ie inaccesibil? ?i invizibil?, din pozi?ia culcat, împu?c oameni la întâmplare, pe strad?. Cel mai mult m? lini?te?te imaginea poli?i?tilor dispera?i care riposteaz? de pe pozi?ii defensive, trag zadarnic în direc?ia mea apoi încearc? s? ia cu asalt pozi?ia pe care m? aflu, se apropie vertiginos ?i trec prin mine ca printr-o pânz? de fum... Apoi observ? c? sursa împu?c?turilor a r?mas în spatele lor. Sunt contraria?i, speria?i, dispersa?i, neputincio?i. Când se opresc în dreptul meu, blocându-mi câmpul vizual îi împu?c f?r? s? clipesc, cu o voluptate nep?mântean?. Apoi mi se face mil?. ?i adorm...

Oamenii fac copii convin?i c? astfel duc mai departe anumite valori, inclusiv spirituale. Dar înmul?irea, pentru Dumnezeu, înmul?irea înseamn? Cantitate nu Calitate! Nu prin înmul?ire ne putem salva! Chiar dac? valoarea, într-o oarecare m?sur?, putem spune c? e dus? mai departe, ea nu are ?anse de supravie?uire din pricina num?rului prea mare de exponen?i la care e nevoit? s? se raporteze. Cu cât mai mul?i receptori, cu atât Valoarea va fi mai prost în?eleas?. Cu atât Valoarea este for?at? s? devin? Dogm? ?i este for?at? s? devin? Dogm? din simplul motiv c? nu mai exist? posibilitatea fizic? ca ea, Valoarea, s? fie sim?it?, asimilat?, de atâtea ?i atâtea inimi ?i creiere. Nu e nevoie de toate astea. Dimpotriv?. Marii oameni, eliti?tii, formeaz? cercuri mici în jurul valorilor, nu din pricina ipocriziei sau trufiei, ci din pricina acestui adev?r elementar, c? Valoarea raportat? la prea mul?i receptori î?i pierde sensul. Nu este vorba aici de prostia sau ignoran?a sau obtuzitatea maselor, ci de cantitatea lor. O valoare care avea un sens pentru cele câteva milioane de oameni ai antichit??ii, nu mai poate avea sensul primordial pentru cele 6 miliarde câ?i suntem acum ?i asta nu pentru c? suntem pro?ti ci pentru c? suntem mul?i, prea mul?i. Chiar dac? cele 6 miliarde am fi genii, clarv?z?tori, prooroci unul ?i unul, efectul ar fi acela?i: pierderea sensului primordial, opacizarea, apoi dispre?ul ?i în final Prostia, marea Prostie contemporan? care a reu?it s? amputeze sensul Poetic, deci Religios, al vie?ii...

Concluzie: ne înmul?im din prostie ?i ne prostim înmul?indu-ne. (Cauza trebuie l?sat? îmbr??i?at? cu efectul)...

„Sophia, care este În?elepciunea În?elegerii ?i care constituie un eon, a conceput dintr-un gând al ei îns??i (...) Voia s? creeze ceva aidoma ei îns??i, dar f?r? consim??mântul spiritului, care nu încuviin?ase, f?r? partenerul ei ?i f?r? chibzuiala lui. Masculinul nu-?i d?duse aprobarea. Ea nu ?i-a g?sit partenerul ei, a gândit aceasta f?r? consim??mântul spiritului ?i f?r? cunoa?terea partenerului ei. Totu?i ea a dat na?tere. ?i, ca urmare a invincibilei puteri dinl?untrul ei gândul ei nu a fost un gând nerodnic. Ceva a ie?it din ea, ceva ce era imperfect ?i diferit ca înf??i?are de ea, c?ci a creat f?r? partenerul ei. Nu sem?na cu mama sa ?i era diform” (Cartea secret? a lui Ioan II: 9-10, Nag Hammadi)

Tipul de traumatism de care sufer? ast?zi lumea cre?tin? „civilizat?” este identic cu cel de care sufer? un copil f?r? tat?, un copil n?scut f?r? consim??mântul tat?lui, deci un copil cu care Tat?l nu vrea s? aib? de-a face...

Mama acestei lumi este Politica, o mam? care ?i-a în?elat Dumnezeul...

Lumea în care m-am ivit este un copil nu din flori ci din buruieni. Din buruienile gândirii muiere?ti...

Este copilul unei mari fugite de-acas?, care a n?scut în mocirl?. Umezeala... lui Hermes...

De ce vrei s? în?elegi acum ce se întâmpl? Dincolo, nu ai s? vezi oricum dup? ce ai s? mori? m-a întrebat iubita.

Adic?: De ce trebuie s?-l caut pe Dumnezeu înc? din timpul vie?ii? N-am s?-l întâlnesc oricum dup? moarte?
Dar dac? atunci, dup? ie?irea din trup, ai s? fii pus? în situa?ia de a alege între dou? direc?ii ireversibile, atunci cum vei cunoa?te drumul cel bun? Dac? nu îi afli înc? de acum culoarea, mirosul, luminozitatea, umbrele... cum ai s? ?tii drumul?

La naiba cu toate limbile „str?ine”. Conteaz? doar limba în care cau?i divinitatea...

Începuse s? se r?suceasc? în mormânt. La început încet apoi din ce în ce mai repede... sfredelea scoar?a cu viteza de rota?ie a unui motor cu reac?ie... voia s?-?i continue c?l?toria...

Quand on n’est pas le plus fort il faut être le plus fin...

„Criza bate la u??. Înc? o polite?e inutil?” Radu Cosa?u, Dilema Veche

„Peisajul de iarn? ca parte component? a legendelor eroice germanice” (Napola)

Ac?iunea nu înseamn? via??, ci o risipire absurd? a resurselor... (Rimbaud?)

În epoca modern? nu mai exist? nici un fel de PRESIUNE SELECTIVĂ asupra speciei... (Konrad Lorenz)

Fiecare victorie îi adâncea ?i mai mult sentimentul c? nu va ob?ine niciodat? adev?rata Victorie...

Nu îmi amintesc s? fi avut vreodat? în via?? o victorie, un succes, o bucurie cât de mic? sau cât de mare, care s? nu con?in? un sâmbure amar. Sigur c? de fiecare dat? am avut prilejul de a trece peste, de a-l ignora, de m? b?l?ci în partea reconfortant? a sentimentului, dar... am stat fa?? în fa??, eu ?i sâmburele... a?teptând

Nu v?d mobilul sosirii mele pe aceast? lume decât în faptul c? mama a ?tiut s?-?i înfrâng?, în cadru legal, timiditatea sexual?...

A fi credincios înseamn? a nu participa la competi?ie.

„P?trund în locurile cele mai îndep?rtate din Cer
M? inund? Lumina
Inima mea str?luce?te
C?ci numele meu este
Cel-care-adâncurile-abisale-le-cuno?tea” (Cartea Egiptean? a Mor?ilor – cap LXIV)

compar? cu

„...Atunci vârful inimii sale începe a str?luci. În str?lucirea aceasta, Sinele iese prin ochi, prin cre?tet sau prin alte p?r?i ale corpului. Plecând, el este urmat de Suflu... ?i de toate suflurile...” (Bhradaranyaka Upani?ad, Cartea IV, Brahmana IV)

„Fac?-se voia Ta!” – ca ?i cum El ar avea nevoie de încuviin?area ta! Ce-ar fi s? începem prin a asculta ce spunem?

Despre arhon?ii plantelor vezi ?i Cartea Mor?ilor cap 102

Coresponden?e alchimice la Paracelsus (Bombast von Hohenheim):
CORP – SUFLET – SPIRIT
PĂMÂNT – APĂ – FOC
SARE – SULF – MERCUR
COAJĂ – ALBU? – GĂLBENU?

Peisajul mental în care se înv?luia...

Tot ce ar fi trebuit s? m? ambi?ioneze m? plictise?te ?i m-a plictisit dintotdeauna... În clasa a II m-a pufnit un hohot interminabil de râs atunci când colegul Burlan a început s? m? loveasc? cu pumnii într-o demonstra?ie de for?? în fa?a clasei... Se str?duiau s? râd? dar apoi au t?cut... le stricasem distrac?ia

Radiografia oric?rei ini?iative, a?ezat? în dreptul Luminii, scoate în eviden?? clipa Marei Evanescen?e...

„Unghiile tale, a?chii de cremene, lucreaz? pentru tine”

Decrepistemiologie...

În pe?ter?, în pozi?ia lotusului, î?i pensa din inim? genele str?mo?ilor...

În Natur? nu exist? prezum?ia de nevinov??ie...

A tr?i printre oameni ca o minge de foc. Nestins?. Dar înghe?at?...

Patria – ansamblu de linii trasate pe hart? de degete gr?su?e, transpirate ?i manichiuretate...
Dac? în jurul locului în care te-ai n?scut ni?te maimu?e hiperkinetice au decis s? traseze ni?te linii, s? planteze pe ele din loc în loc maimu?e înarmate, s? construiasc? cl?diri gigantice pe care au înfipt cârpe colorate în vârf de b?? ?i s? proclame c? toate astea le dau dreptul de via?? ?i de moarte asupra sufletului t?u – asta nu înseamn? c? trebuie s? le iei ?i în serios. Rezisten?a nu înseamn? revolu?ie...

Poate c? într-adev?r, n-avem ce „face”, dar avem ce fi. Ce deveni...

„Numai marii eroi ?tiu s? r?mân? anonimi” (replic? din comedia francez? Jandarmul la New York, cu Luis de Funes)

„Un autor trebuie s? fie împins de talentul s?u, nu s?-l dirijeze ?i s?-l exploateze” (Cioran)

În raport cu natura uman? în?elepciunea e un ho?. Intr? ?i iese din cas? pe furi? ?i fur? EXACT ceea ce trebuie s? fure...

ADVAERSUS SPIRITUM ACCADEMICORUM ANOFELORUM.

Asemeni unui semn de întrebare nu p?r?sesc niciodat? definitiv locul în care m-am n?scut...

Preo?ii î?i spun „intermediarii” lui Dumnezeu. Cei care au institu?ionalizat rela?ia cu divinitatea, transformând-o astfel într-una dintre cele mai sigure ?i prospere afaceri, nu pot gândi decât în termeni tehnici: „intermediar”, „comision”, „contribu?ie” etc

Nu po?i îmbr??i?a total în trup fiind. E ca ?i cum ai fi îmbr?cat cu 12 cojoace...

Tr?ie?ti ?tiind c? po?i muri în orice clip? ?i totu?i î?i asumi responsabilit??i. Ţicneal? colectiv?...

Pe ecranul televizorului un mesaj imens pentru mine, telespectator:
„TU E?TI PROTV”
R?spund: „PROTV E?TI TU CU MĂ-TA!”

Mi?c? pere?ii nicoval? fl?mând?
Falezele ard, întunericu-i miere...

În cinci decenii de activitate Eugenio Montale a publicat 450 de pagini. 9 pagini pe an!

„Cine spune într-o or? ceea ce poate spune în trei minute e capabil de tic?lo?ii ?i mai mari”.
(proverb chinez citat la TV de fostul primar al Bra?ovului)

Nu neg c? ideea de rug?ciune în public ar avea ceva frumos în ea. Dar nu suntem îngeri. Nu mai suntem îngeri! Sufletele ne sunt spurcate de Politic? imediat dup? na?tere ?i nu putem n?d?jdui la salvare prin nici un fel de metode colective. Adic? politice. Este ca ?i cum am ara peste holde. Ideea de fr??ie a fost furat? de Politic? ?i folosit? de aceasta în scopul exclusiv al propriei Îmbuib?ri. Ciuma?ii nu au dreptul s? se îmbr??i?eze. Nici între ei, dar mai ales nu au dreptul s?-?i îmbr??i?eze copiii. S?-?i ating? copiii! Halucina?ia asta trebuie, într-un fel sau altul, adus? în lumin? ?i dezintegrat?...

De ce nu exist? o Asocia?ie a oamenilor de Bun Sim?? Pentru c? Bunul Sim? respinge ideea de asocia?ie, partid, funda?ie, colectivitate, grup?, clas?, cast?, turm?. Turma este o treapt? a evolu?iei care trebuie dep??it?, - de vreme ce suntem capabili de sentimente divine a?a cum este Bunul Sim?. Turma se întemeiaz? pe Fric?. Evolu?ie înseamn? trecerea de la Fric? la Dragoste. Adic? de la gloat? la însingurare...

Competi?ia înseamn? în primul rând Frica de concuren??. Nu vrem s? ne dovedim „for?a” decât în m?sura în care vrem s? dovedim c? ne putem înfrânge Frica. ?i nu vrem s? ne lupt?m cu Frica decât pentru c? suntem suficient de orbi ca s? ne l?s?m cople?i?i de ea...

Exemplu de profunzime ascendent?:

„Cad frunzele, cad de departe
Parc? s-ar scutura în cer gr?dini îndep?rtate...”

Este cât se poate de clar c?, atunci când spune acestea, Rilke nu vede copacii.

Nu MAI vede copacii-surs?... Acest stadiu trebuie atins

ca s? ai dreptul de a scrie...

Întrebare pentru psihologi, psihiatrii ?i pentru to?i mae?trii psi din lume: Ce v? inspir? mai mult senza?ia de STABILITATE: o corabie e?uat? sau o corabie pe valuri?

Nici un profesionist psi nu pricepe sensul profund al acestei întreb?ri. Pentru c? orice „meserie”, orice „profesie” care ?i-l propune ca obiect pe ψιχη este croit? în jurul unei minciuni. „Profesia” presupune extirparea Poeziei. Orice încercare de cunoa?tere a sufletului uman care exclude Poezia este dovada unei dezgust?toare alien?ri...

Orice „profesie” este, într-adev?r o chemare. Dar o chemare tuns? de raze...

Lucrurile despre care spunem c? nu au leg?tur? cu „realitatea”, exist? din cel pu?in trei motive:
1. pentru c? putem spune despre ele ceva
2. pentru c? pot avea leg?tur? cu ceva (chiar dac? nu cu „realitatea”)
3. pentru c? pot avea (deci sunt capabile de posesiune)

„Indignus qui inter mala verba habitat”

S? îng?dui ca trupul s?-?i fie g?sit, dup? ce te-ai sinucis, nu este decât dovada c?, în fond, î?i dore?ti o înmormântare cu public. Î?i dore?ti s? fii bocit...

A te sinucide f?r? ca în prealabil s? ai bunul sim? de a-?i ascunde cadavrul... Nu e?ti decât unul dintre ei...

Privirile colegilor din copil?rie – sunt acelea?i dar... parc? ar fi fierte.

Sâmb?ta zâmbetelor fierte...

„Maturitatea” este o afacere în care sufletul, odat? intrat, nu are decât de pierdut...

De fiecare dat? când v?d o ma?in? f?când manevre de parcare în fa?a unui bloc primul gând este c? la volan e tata...

Mohoc – capilaritatea picioarelor.

„95% dintre femeile cu tranzit intestinal lent au declarat c? se simt mai bine” (de pe eticheta unui borcan de iaurt).

Copilul din vis, cu mâinile însângerate, se joac? cu ovarele viitoarei mame...

C?l?toriile lui Jules Baliverne...

Întrebare pentru poeta Angela Furtun?: Ce sentiment v? încearc? atunci când contempla?i un pahar cu ap??

A intra în rândul „consacra?ilor”, a accepta rolul, înseamn? a te accepta tacit ca etalon pentru sufletele neconsacra?ilor...

Trec pe trotuarul din fa?a Muzeului Literaturii Române ?i m? simt ATEMPORAN cu locuitorii lui VII...

S-a consacrat termenul de „inim? de aur” dar aurul nu este nici moale nici permeabil. În plus temperatura de topire a aurului e undeva pe la 1200 de grade Celsius. Ce sens au toate astea? Camile, cânt?-ne ceva, cânt?-ne carnavalul c?milelor f?r? sens...

Atâta timp cât Politica va fi zeul acestei lumi, NU CEEA CE INTRĂ ÎN VAGIN SPURCĂ FEMEIA, CI CEEA CE IESE DIN VAGIN, ACEEA SPURCĂ FEMEIA...

Pentru o redirec?ionare a berzelor...

Furtuna c?reia îi sunt pahar...

Prea pu?ini autori au reu?it s? redea în literatur? m?re?ia femeilor singure. Ale marilor singuratice. Printr-o hidoas? pervertire, printr-o dezgust?toare obnubilare poate, con?tiin?a colectiv? pare s? nu admit? mitul femeii singure (cel pu?in în cultura occidental?) o confund? cu ratarea, tragedia etc. Dickens spre exemplu face un imens deserviciu sacrului feminin, zugr?vind-o drept tragic?, ratat?, pr?fuit?, p?r?sit?. Splendoarea singur?t??ii feminine, asociat? ?i spurcat? sistematic cu ideea de „femeie f?r? c?p?tâi”, „curv?” etc – este sursa primordial? a dramei cotidiene nu numai a sufletului feminin ci ?i a atâtor ?i atâtor c?snicii (dac? nu cumva a tuturor) pentru c? disperarea de a nu c?dea în "dizgra?ie" o împinge pe femeie la manevre psihice ?i sentimentale care îi intoxic? ?i distrug nu doar propria fiin?? ci ?i pe aceea a celui care o iube?te, care încearc? s? o iubeasc? cu adev?rat... Biserica ?i toate celelalte institu?ii ale Statului din toate timpurile cunosc perfect acest mecansim de func?ionare al sufletului uman ?i l-au folosit din toate timpurile ?i îl folosesc înc? ?i azi cu un scop extrem de precis...

„S? l?s?m sperma unui b?rbat s? putrezeasc? de la sine într-o retort? sigilat? împreun? cu un venitar equinus (pântecele unui cal) ajuns într-o stare foarte avansat? de putrefac?ie, timp de patruzeci de zile, sau pân? când o form? începe, în cele din urm?, s? prind? via??, s? se mi?te ?i s? se agite, a?a cum se poate vedea foarte u?or. Dup? trecerea acestui interval de timp aceast? fiin?? va sem?na într-o oarecare m?sur?, cu o fiin?? uman?, dar, cu toate acestea, va fi transparent? ?i f?r? trup. Dac? acum, dup? toate acestea, va fi hr?nit? în fiecare zi cu grij? ?i pruden?? cu Arcanum de sânge omenesc ?i va fi men?inut? patruzeci de s?pt?mâni la c?ldura neîncetat? ?i egal? dat? de venter equinus, din acel moment va deveni un adev?rat copil viu, care posed? toate membrele unui copil n?scut dintr-o femeie, DAR FIIND MULT MAI MIC” (Paracelsus, Despre Natura Lucrurilor)

Din astfel de oameni MICI au ie?it legile omene?ti, legile pl?smuite de Politic? pentru înrobirea sufletului omenesc, inclusiv legea care i-a furat femeii dreptul la singur?tate. ?i Dickens este unul dintre ei...

„Pro?tii lumii au fost cei care au întemeiat religia, ritualurile, legea, credin?a ?i rânduiala vie?ii” (Giordano Bruno – Cabala calului Pegas, cu ad?ugirea M?garului Cilenic 1585)

Însingurarea nu are nimic tragic în ea. Însingurarea ?ine în propor?ie de 100% de D-I-V-I-N-I-T-A-T-E. Suntem educa?i s? ne nimicim singur?tatea, suntem educa?i s? ne sim?im aliena?i atunci când ne cerem dreptul la singur?tate, suntem educa?i chiar s? ne autodispre?uim dac? nu suntem „în stare” s? alung?m singur?tatea. ?i toate astea au un scop P-O-L-I-T-I-C extrem de precis...

Este ?i unul din motivele pentru care cele mai intense ?i profunde niveluri ale comunic?rii intelectuale nu mai pot fi atinse decât prin scris-citit, prin carte, prin literatur?. Partea divin? a fiin?ei umane a fost în asemenea m?sur? ?i atât de mult? vreme batjocorit? cu neru?inare în mod institu?ional, încât comunicarea real? nu se mai poate realiza deplin decât în afara contactului fizic (vizual, olfactiv, tactil etc) între indivizi. (De altfel în pictur? portretul uman aproape c? a disp?rut) În via?a social? de zi cu zi echilibrul dintre senzorial ?i extrasenzorial a fost alterat în asemenea m?sur? (în favoarea senzorialului) încât sufletul nu se mai poate reface decât în singur?tate, acolo unde, în sfâr?it, extrasenzorialul nu mai este atacat...

23 martie 2009 diminea?a, la fereastr?, un frig care vine parc? din spatele soarelui...

Poetul-gunoier: Casele ruinate, p?r?site, î?i las? fantomele în fa?a por?ii pentru sufletul primului poet trec?tor... Plimbându-?i singur?tatea pe trotuar, el le încarc?, adesea automat, gândindu-se poate în acea clip? la cu totul ?i cu totul altceva... Mai târziu, trezit din reverie se întreab?: Ce-o fi Doamne cu povara asta din piept?

Macropinna microstoma – pe?te cu capul transparent, î?i petrece majoritatea timpului vie?ii nemi?cat, cu ochii (plasa?i în mijlocul craniului) îndrepta?i în sus. Nu de modele ducem lips?...

Exterminarea des?vâr?i?ilor...

O pacient? trezit? din moarte clinic? declar?: „Puneam milioane de întreb?ri ?i primeam instantaneu milioane de r?spunsuri. ?i-mi era bine...” (Documentar Discovery)

N?scut la maternitatea „Uterele din Navaronne”

„Ce z?duf în zilele de var?
Nevast?-mea, u?or, printre perdele
D? zor s? scoat? mu?tele afar?
Ah! Ce n-a? da s? plec ?i eu cu ele!” (Ioan Alexandru Bassarabescu)

Nu c?lca?i pe mine! Sunt anti-personal!

În afara rela?iilor interumane mai exist? oare pe lume alt? surs? a nefericirii?

ADVAERSUS EMASCULATIONAE ANIMA INFANTI...

Nu era un tip foarte ordonat. În agenda lui se puteau citi însemn?ri haotice precum: „De plantat ghiocei pe mormântul tatei...”

Orbe?te orbul se înscrie pe orbitoarea sa orbit?...

„De vre?i cu to?i în timpul vie?ii un somn în tihn? s? presta?i
Nu face?i schimb de ilustrate cu cel primar din Cârliga?i” (Urmuz)

Aceast? pung? cu mercur numit? suflet...

Cel mai bun patinator din lume. Cel mai bun fotbalist din lume. Cel mai bun scriitor din lume... Toate astea ar avea sens dac? lumea asta a noastr?, tangibil?, mundan?, ar fi singura din cele posibile...

„Criza economic? vine peste noi cu un minus care ne cuprinde f?r? voia noastr?” (Radu Tudor, analist politic, Antena 3, martie 2009)

Ţes?torii de sisteme cad în propriile lor plase. Cei care refuz? s? ?eas? cad în gol. Zborul...

Peisaje care transmit sentimente „fumate”...

„Comprendre c’est égaler”... ca ?i cum ai s?ri cu para?uta de jos în sus... c?tre un cer gravita?ional...

7 aprilie 2009 Diminea?a m-am trezit cu gândul foarte precis de a-mi m?sura distan?a dintre sfârcuri. Rezultat: 27 cm.

În caietul de amintiri al copil?riei mele tata a notat la 21 aprilie 1973 c? uitându-m? spre fa?a mamei, de jos în sus, a? fi exclamat: „Mam?, ce întuneric e în n?rile tale!”

Dac? vrei legitimitate în fa?a oamenilor nu ai alt? cale decât aceea de a renun?a la legitimitate în fa?a lui Dumnezeu. ?i viceversa...

Farurile nu e?uez? niciodat?...

Curajul este invers propor?ional cu sim?ul umorului...

- Coboar?-n jos luceaf?r blând!
- Ba urc? tu, f?, în sus, ce te-a f?cut m?-ta ?opârl??

Avea un spirit „furiéusement moyenageux”...

Perspectiva brusc inversat? asupra lumii pe care am c?p?tat-o în ianuarie 1984 când, la fereastra înz?pezit? a unei cabane, am pus în discu?ie cu iubita mea, pentru prima oar?, problema sexului: s-a desprins de la fereastr?, m-a îmbr??i?at strâns ?i a început s? plâng? în hohote minute întregi... Aveam 16 ani... curg?tori.

În ziua de Pa?te citesc într-un program TV: ora 23.50 – „Învierea Domnului – LIVE”...

Toate dereglajele mele socio-psihice provin poate din faptul c? am priceput prea devreme c? SINGURA valoare a vie?ii e Copil?ria; m-am înc?p??ânat s? râcâi cu unghia coji?a maturiz?rii de îndat? ce o sim?eam c? începe s? se formeze, exact a?a cum f?ceam în copil?rie cu juliturile din genunchi...

A tr?i în siajul unei iubiri...

Persecu?iile sociale, religioase etc la adresa femeii de-a lungul istoriei, statutul „inferior” la care b?rbatul a for?at-o, toate astea reprezint? poate un ritual prin care b?rbatul A SIMŢIT nevoia de a-i reaminti femeii mereu, prin orice mijloace, cu orice pre? pierderea Paradisului. Pentru c? ea, femeia, mai însp?imântat? poate de s?lb?ticie, este implicit mai gr?bit? s? uite, mai determinat? de a renun?a la Divinitate în favoarea confortului. Cu fiecare copil pe care îl aduce pe lume, în lumea civilizat? (adic? de dup? ie?irea din s?lb?ticie ?i închiderea în cet??i, adic? de dup? ie?irea de sub Legea divin? ?i intrarea în auto-proclamata Lege Omeneasc?) adic? cu fiecare suflet pe care îl smulge din Paradis pentru a-l arunca în mocirla Civiliza?iei Politice, femeia înt?re?te aceast? blasfemie (cu acordul tacit al b?rbatului) Acesta, de?i neputincios în leg?tur? cu decizia asupra na?terii (nu el decide când, cum ?i mai ales dac? un suflet proasp?t vine sau nu pe lume), nu a avut niciodat? ?i nu are înc? t?ria de a recunoa?te c? povara care îi apas? con?tiin?a ?i subcon?tientul de atâtea milenii, acel P?cat primordial eviden?iat în toate religiile lumii, nu poate fi înl?turat decât prin renun?area la Cetate (Politic?) ?i întoarcerea în s?lb?ticie (Paradis). Este adev?rat poate c? Femeia a jucat rolul principal în comiterea P?catului, dar nu prin ispita sexual? ci prin alt? ispit?, mai pervers?, aceea a confortului – a?a cum în prezent delirul bijuteriilor, casei, ma?inii, „bun?st?rii” etc este cel care în definitiv dicteaz? evolu?ia cuplului, deci a familiei, deci a comunit??ii, deci a lumii – tot a?a, la momentul acela Z, pierdut în negura vremurilor, pierderea Inocen?ei, a Paradisului a început poate cu un „Iubitule, mi-e frig!” „Iubitule, nu mai vreau fructe, vreau friptur?!” etc etc... Abia apoi unul dintre noi (prima sec?tur? din istorie) trebuie s? fi venit cu ideea genial?: „S? p?r?sim p?durile! S? ne construim cet??i! S? ne organiz?m!”...

„SĂ NE ORGANIZĂM!” – adic? s? renun??m la Dragoste! Adic? la Inocen??...

Acum, în epoca modern?, tendin?a egalitarismului dintre sexe încearc? s? ?tearg? cu totul din memoria colectiv? pierderea Paradisului. B?rbatul nu mai are energia psihic? ?i t?ria moral? de a mai men?ine, m?car la nivel de ritual, amintirea Paradisului...

Iat? de ce urma?ii no?tri se vor întoarce poate în Paradis, dar nu datorit? în?elepciunii noastre, a str?mo?ilor lor, ci dimpotriv? (contrariile se ating, cercul se închide), ca urmare a autodistrugerii la care ne va fi dus imbecilitatea noastr? moral?, a erei post-atomice, pe care dep??ind-o ascun?i prin pe?teri ?i alte coclauri, vor tr?i din nou ceea ce cu to?ii am visat dintotdeauna ?i vis?m înc? ?i acum...

A?adar nu înmul?irea natural?, în p?duri ?i pe?teri ci cea din interiorul Cet??ii, al Politicii este blestemul care ne apas? pe umeri ?i care ne strânge tâmplele ca într-o menghin?... Tat?l care îngenuncheaz? în fa?a Politicii, cu capul plecat, întinzându-i propriul copil: „Iat?, ?i-l d?ruiesc, f? ce vrei cu el” asta, doar asta e sursa mla?tinii morale în care ne zvârcolim. Nimic altceva. Toate celelalte decurg din aceast? incon?tien??...

Este firesc, în aceste condi?ii, ca Politica, cu toate armele pe care le de?ine (Familie, ?coal?, Biseric? etc) s? deturneze aten?ia Femeii de la Adev?ratul P?cat (na?terea între zidurile Cet??ii) c?tre un fals, imaginar p?cat ?i anume contactul sexual absolut liber ?i necondi?ionat, dup? dorin?a INIMII, a?a cum se producea el în Paradis... Pentru c? ?inta Politicii este Inima ?i Sufletul...

Nu în?eleg care sunt meritele speciei noastre în raport cu Natura. Care sunt meritele care s?-i justifice existen?a, care s? ne dea dreptul la perpetuare. Dac? eu, individ, supus Politicii, sunt dator ca pentru cas?, îmbr?c?minte, hran? etc s? pl?tesc cu for?a mea de munc?, cu cea mai mare parte a energiilor psihice, cu libertatea mea spiritual?, cu timpul pe care ar fi trebuit s?-l acord medita?iei, cititului etc, s? sacrific toate astea pentru „binele comunit??ii” atunci vin ?i întreb: „Cu ce pl?te?te ea, Comunitatea, Statul, Politica dreptul la existen?? pe care i-l acord? Natura?” Are Natura ceva de câ?tigat de pe urma acestui Spa?iu Artificial pe care l-am creat, a acestei tumori maligne pe care o poart? în spinare ?i pe care o numim Civiliza?ie?

Fiecare Platon cu platanul s?u...

Reperele noastre (care ne sunt implantate în minte înc? din copil?rie) sunt ambi?io?ii nu în?elep?ii. Este principalul motiv pentru care în loc s? iubim facem copii ?i în loc s? scriem public?m...

Toate conceptele pe care filozofii antici ?i-au întemeiat teoriile privind Statul ?i viabilitatea lui în raport cu Natura sunt nule pentru simplul motiv c?, a?a cum avea s? constate mai târziu Tolstoi, no?iunea de Organizare o exclude pe cea de Dragoste. Ei înc? mai sperau la ceva ce ast?zi nu se confirm?....

Aprilie 2009, vacan?? de Pa?te. Un grup de adolescen?i cutreier? mun?ii. Unul dintre ei vrea s? le fac? o poz?, se desprinde de grup, î?i caut? pozi?ia ideal? dar, apropiindu-se de marginea pr?pastiei alunec?, cade ?i se îneac? în cascada... V?lul Miresei (jude?ul Cluj) . O astfel de moarte deschide noi perspective asupra frumuse?ii ideii de sinucidere. S? mori înecat în v?lul miresei la care abia începusei s? visezi...

„Prin bucurie frumuse?ea lumii ne intr? în suflet.
Prin durere, ea ne intr? în carne”
Fascinant la afirma?ia asta este c? ea apar?ine unei femei.

23 aprilie 1616 – Shakespeare ?i Cervantes g?sesc de cuviin?? s? moar?...

„Noul Sistem de a dirija inten?ia”, despre care vorbesc cazui?tii (cita?i de Pascal în Provinciale) nu este deloc nou. E mereu împrosp?tat...

Cineva poveste?te fascinat despre altcineva: „Era în el ceva neomenesc...” Dar în orice om exist? ceva neomenesc! ?i criminalul ?i curva ?i poetul ?i profe?ii ?i gardienii ?i buc?t?resele ?i copiii ?i mamele ?i îngerii ?i mecanicii de locomotiv?, to?i au în ei ceva „neomenesc”. Important este cum se declan?eaz? ?i cum este administrat acel „neomenesc”. Cum dirijezi „neomenescul” din tine?

Ceea ce (cu neîndrept??it? spaim?) numim „FOCUL IADULUI” de cele mai multe ori nu este decât arsura nemiloas? a Luminii asupra Ochiului care o uitase. (Pentru Nicetas via?a nu este decât un accident al luminii...)

Dac? nu mai po?i s? r?mâi copil, m?car copilozaur s? devii...

- Cum ?i-ai petrecut via?a?
- Scremându-m? s?-mi transform Indignarea în Compasiune...

Trebuie s? ai curajul de a scuipa pe „pater”-ul t?u. În felul lui Pascal...

Dac? te-ai întoarce în s?lb?ticie ai avea ?ansele pe care un porc domestic le-ar avea întorcându-se printre mistre?i.

Dar dac? preferi via?a de porc, n-ai decât s? te b?l?ce?ti în noroi...

Trezit brusc în toiul nop?ii – senza?ia c? port în cutia cranian? nu o past? ci o spum?...

O s?mân?? înghi?it?, digerat?, eliminat?, iar înghi?it?, iar digerat?... iar??i ?i iar??i ?i iar??i... toat? via?a... Acum, 25 aprilie 2009 seara, simt c? sunt din nou eliminat dintr-un anus viguros. Dac? de data asta nici o pas?re nu m? va mai ciuguli, probabil c? voi prinde r?d?cini. În sfâr?it...

Nu exist? nici o porunc? divin? „Suport?-?i aproapele”. Exist? doar „Iube?te-?i aproapele”. E doar o chestiune de distan?e...

„Pluteam prin cea?? ca un pe?te prin ap?... Totu?i mi-era frig ca unui om” (Elegie oriental? – autor rus)

Ţigara te ajut? s? localizezi mai bine durerea phoenixelor moarte pe care le por?i în piept. Fumezi pân? când le dai foc...

„Ce straniu lucru, vremea...
Deodat?, pe perete,
te vezi aievea numai
în ?tersele portrete” (Ion Pillat)

Sunt r?nit de Moarte ca de s?geata lui Cupid. Tânjim unul c?tre cel?lalt, ne vis?m, dar îmbr??i?area nu ne este înc? îng?duit?...

Sunt oameni (?i mai ales femei) care î?i caut? partener de via?? din simplul motiv c? nu pot suporta Lumina Divin?. Î?i folosesc partenerul pe post de umbrel? de soare. ?tiu c? Lumina exist?, c? este Divin? ?i cât se poate de eliberatoare ?i de mântuitoare... dar le e fric? de Ea... (Focul Iadului) De aceea în Bardo Todol se spune r?spicat c?, dup? moarte, nu trebuie s? ocole?ti lumina orbitoare, ci dimpotriv?, s? intri drept în Ea! ?i totu?i, mul?i ?i multe nici atunci nu se îndur?...

Democra?ia nu este altceva decât instaurarea dictaturii Cantit??ii asupa Calit??ii. ?i sunt atâ?ia oameni de cea mai bun? calitate care se fac c? nu pricep asta...

„Ce vrei de fapt?” m? tot întreab? oamenii. Când eram mic m? întrebau direct. Acum, c? sunt mare, la fel de des, dar mai mult din priviri. ?i m? bucur? nedumerirea asta. E poate semn c? m? eliberez de dorin?e. Dac? nu cumva acolo, în molozul lor, n-or fi la fel de contradictorii ca la început...

S?-?i p?store?ti sentimentele, s? le hr?ne?ti, s? le ghidezi prin p?duri, paji?ti, s? le aperi de lupi, s? le mulgi, s? le împerechezi, s? le cân?i din fluier ?i din caval, s? le m?nânci...

M? comport mereu ca ?i cum Copil?ria ar trebui s? se întoarc? în orice clip?. Conduita mea interioar? are în permanen?? preocuparea asta: „S? nu vin? cumva Copil?ria ?i s? te g?seasc? nepreg?tit”. De aici poate ?i ineficien?a mea social? cronic?...

C?s?toria înseamn? edulcorarea amintirilor. Pe un om viu amintirile îl ard nu îl înduio?eaz?...

„Eu niciodat? n-am muncit
Noaptea nu dorm iar ziua casc
Poate-a? fi vrut s? nu m? nasc
Dar nu m? plâng c? n-am murit...” (Cincinat Pavelescu)

Cucullatus gymnopoda (Coate-goale)

Presupun c? aceast? via?? ne ofer? ni?te oportunit??i speciale care ne vor fi inaccesibile Dincolo. Sunt perfect con?tient de asta. Dar nu m? duce deloc capul s? în?eleg care ar fi ele. ?tiu doar c? tot ce ?ine de Frumos ?i de Bine în aceast? lume, vine de Dincolo. R?ul, prin natura sa, are vederi înguste, interese imediate etc – nu poate veni de Dincolo. Binele nu lupt? niciodat? cu R?ul, pentru c? nu are de ce (are de partea sa Eternitatea, Universul întreg). Casa lui nu e aici. Aici sunt doar umbrele lui, miresmele lui (poate de aceea poe?ii seam?n? atât de mult cu fantomele) R?ul în schimb, ca s? supravie?uiasc?, trebuie s? dea TOT ce poate, AICI ?i ACUM! De aceea lupta nu se d? niciodat? între Bine ?i R?u, ci între un r?u mai mic (care este luat drept Bine) ?i un altul mai mare...

Copacii din jurul blocului meu, s?di?i pe vremea când aveam doar patru ani, au devenit acum neobi?nuit de mari. De la etajul patru unde stau, m? uit pe fereastr? în sus la vârful teiului din fa??. Sunt anumite dimine?i cu p?s?ri de mai când totul pare p?dure. ?i când te gânde?ti la smiorc?iala mea privind „cetatea”, „dezertarea din natur?” etc...

Sunetul ei nazal-gutural, cel care seam?n? cu un Mmmm... admirativ – numai c? al ei avea o intona?ie interogativ?. Urmat apoi de înc? unul, de data asta cu un ton de confirmare. Cele dou? sunete redau de fapt un dialog:
- Ne-am în?eles?
- Bine.

Se înnecase iar el încerca s? o resusciteze. O ap?sa cu putere pe pieptul ud, iar ?i iar, cu lacrimi de dragoste ?i de dezn?dejede, iar ?i iar pân?, când palmele zdrobir? coastele ?i p?trunser? în cutia toracic? cu un zgomot de carton sfâ?iat...

Ceea ce m-a impresionat în mod special la mare, copil fiind, nu era atât marea în sine (splendoarea ei mi se p?rea cât se poate de fireasc?). Ceea ce m? fascina erau adul?ii. A?a cum se plimbau ei, gravi sau veseli, gânditori sau g?l?gio?i, singuri sau în grupuri, PĂREAU CĂ ?TIU TOTUL DESPRE EA. ?i mi se p?reau frumo?i...

M? plimb pe str?zile acestei lumi ca un turist str?in cu buzunarele pline de bani necunoscu?i...

Nevoia de contact fizic, ADICĂ SENZORIAL, (vizual, tactil, auditiv, olfactiv, gustativ, sexual) – NU E DRAGOSTE! Aversiunea fa?? de intimitatea partenerului NU E DRAGOSTE!!!
E doar o penibil? nevoie de posesiune.

Pascal este un înger f?r? îndoial?, dar, pentru numele lui Dumnezeu, un înger EXCESIV DE CICĂLITOR. Când închid ochii ?i mi-l evoc, îmi apare purtând cioc de cioc?nitoare...

Nu am nici un motiv s? cred c? Isus ar fi în alt Paradis decât în cel în care se afl? ?i Lao Tse ?i Osiris ?i Buda ?i Zarathustra ?i Mahomed ?i Socrate ?i Epictet ?i Rilke ?i Cioran ?i to?i cei care au v?zut, înc? din timpul vie?ii, Paradisul. (Nu po?i ajunge nic?ieri f?r? ca în prealabil s? localizezi exact destina?ia...)

Educa?ia Familie-?coal? spune: „Ascunde cuvintele urâte. Înghite-le! Transform?-le în ur?! C?ci ura este cea care mi?c? lumea noastr?”

Ceea ce a p??it Petru atunci când s-a îndoit c? poate merge pe ap? este exact ceea ce se întâmpl? cu personajele din desenele animate care fac ultimii pa?i ai cursei deasupra pr?pastiei ?i apoi cad în gol (Road runner ?i coiotul). Cât timp e?ti incon?tient e?ti mântuit. Abia dup? ce î?i vii „în fire” te pr?bu?e?ti. De aceea to?i cei care par „în toate min?ile” sunt atât de siguri pe ei, echilibra?i, ne dau sfaturi, ne educ?, etc – pentru c? ei to?i, cu tot cu institu?iile lor, sunt pr?bu?i?i pe fundul pr?pastiei, nu mai au unde s? cad?, sunt în echilibru... De aceea p?rintele url? copilului: „Ce ai m?, e?ti INCON?TIENT?”

Vedem cu mai mare u?urin?? de?ert?ciunea sexului opus pentru c? fa?? de acela?i sex nu putem fi decât subiectivi. ?i, a?a cum se ?tie, privind din punct de vedere obiectiv, totul e fals. Scriitorul tinde s?-?i piard? identitatea sexual? tocmai pentru c? e în stare s?-?i vad? ?i s?-?i recunoasc? propria de?ert?ciune...

Ai vrut s? te pui ÎN VALOARE. ?i în loc de asta te-ai pus într-un MARE R-A-H-A-T. (...?i de?arta slav? a lumii)

„În scrisoarea în care deplângeai moartea filozofului Metronax...” (Lucillius 93)

Dac? ar dori cu adev?rat s? formeze caractere puternice, ?coala ar înfiin?a cursuri de sinucidere. Una dintre lec?ii ne-ar înv??a cum s? ne sinucidem f?r? ca trupul s? ne fie vreodat? g?sit de semeni...

Orar:

Luni

Fizic?
Algebr?
Literatur?
Sinucidere
Educa?ie Fizic?

Despre Moarte ar trebui s? vorbim mai cu via??.

Nichita St?nescu: „Sunt un om viu ?i nimic din ce-i omenesc nu mi-e str?in”
Teren?iu: „Homo sum, humani nihil a me alienum puto” (Heautontimorumenos)
cine pe cine plagiaz?? o inim? poate plagia o alta?

Seneca îl trateaz? drept nebun pe Alexandru, condamn? r?zboiul ca idee, îl trateaz? drept crim? institu?ional?, în schimb îl admir? pe Cato (?i pe al?ii) pentru „vitejiile” lor. Nu po?i lupta împotriva ideii de r?zboi dac? te la?i fermecat de cazuri particulare. E o prostie, pentru c? tocmai asemenea cazuri particulare „str?lucite” între?in putregaiul... Dar o minte care a mu?cat din momeala Politicii nu mai ?ine la astfel de detalii

„Inten?ia lui era s? pun? ordine în deprinderi, nu în cuvinte, deci scria pentru spirit, nu pentru urechi...” (Seneca despre Fabianus)

Femeile sunt vame?ii por?ilor de intrare în aceast? lume. ?i tot la ele este secretul ie?irii...

Extrasenzorialul la Seneca este diluat, apoi cristalizat ?i închis în cutiu?e ermetice minu?ios etichetate... L?comie în stadiu incipient. Mai târziu, filozofii care au stricat Filozofia au f?cut-o tot din L?comie, din aceea?i L?comie cu care politicienii au stricat ideea de Fr??ie. Iar cuvântul „filozofie” este folosit ast?zi ca termen peiorativ („Las?-m? cu filozofia asta” „Asta-i filozofie” etc) tocmai din pricina acestei L?comii. Seneca este unul din precursorii acestei L?comii (care a culminat cu Heidegger etc). Sistemele filozofice sunt crea?ii ale L?comiei...

Meandru – râu în Asia Mic?, care se vars? în el însu?i...

Capacitatea omului de a lua asupra sa p?catul aproapelui. Copilul care ro?e?te în locul mamei.

„Cine pl?m?de?te, din pâine cenu?ie ce se-nt?re?te,
Moartea copilului?”

„Seva se mi?c? în smochin asemeni lui Dumnezeu prin leb?d?”

„...liliacul spintec? cerul nop?ii, a?a cum o fisur? spintec? por?elanul ce?tii... „

„Diferitele forme ale copilului care cre?te nu sunt decât umbre ale unei jivine fug?rite prin noapte...”

„Animalele presimt ?i ?tiu c? nu ne sim?im prea acas? în lumea asta t?lm?cit?...”
(und die findigen Tiere meken es schon, daß wir nicht sehr verläßlich zu Haus sind in der gedeuteten Welt)

„Fire?te, noi am crescut ?i uneori am fost sili?i s? ne maturiz?m mai curând, pe jum?tate din dragoste pentru cei neavând nici un merit decât acela c? se f?cuser? mari...”

„S? nu crede?i c? soarta-i mai mult decât condensarea copil?riei”

„Pas?rea, ea, care prin obâr?ie întrez?re?ze amândou? t?râmurile... ”

„Oh, cum ar zdrobi un înger sub t?lpi, f?r? ur?, Târgul Consol?rii m?rginit de Biseric?, de-a gata cump?rat?, cur??ic? ?i-nchis? ?i dezam?git?, ca un oficiu po?tal duminica...”

Cum ar ar?ta o lume în care copiii ar fi educa?i având Elegiile duineze drept carte de c?p?tâi?

V? întreb, strigoi parfuma?i, cine pl?m?de?te, din pâine cenu?ie ce se-nt?re?te, moartea copilului?
(Wer macht den Kindertod aus grauen Brod, das hart wird...)


Exist? pe deplin posibilitatea ca în istoria omenirii s? fi existat cel pu?in un individ care, în ciuda tuturor chinurilor imaginabile pe care le va fi îndurat, s? nu exclame (nici m?car în intimitate, nu mai vorbesc în public) „Eli, Eli, lama sabahtani”...

Mai mult decât posibil, este foarte probabil ca acela s? nu se fi ar?tat lumii niciodat?, s? nu fi sim?it niciodat? imboldul suburban de a „propov?dui”, de a „educa”, de a „salva” ?i „mântui” gloata...

Nu ducem cu noi prin genera?ii ?i nu propov?duim ?i nu „promov?m” decât acele „valori” care nu rabd? anonimatul...

Nu transmi?i din genera?ie în genera?ie ?i nu faci liter? de lege cuvintele unui profet care s-a îndoit de credin?a lui, decât din ra?iuni propagandistice...

Acceptând admira?ia ?i adora?ia pro?tilor (chiar dac? o faci cu modestie, cu evlavie sau în vreun scop pe care îl consideri nobil) nu faci decât s?-i scufunzi ?i mai adânc în propria lor Prostie...

Cretinizarea celebrit??ilor provine din aceast? supradoz? de admira?ie libidinoas? pe care le-o administreaz? „publicul”, admira?ie pe care o accept? adesea nu doar pentru c? ?in la celebritate ci chiar pentru c? cred, în mod sincer, c? pot schimba cu adev?rat ceva în Bine la nivelul gloatei...

Noapte de mai, 2009: Tânjesc c?tre Moarte, flirtez cu ea, îi fac curte, întunericul ei îmi mângâie tâmplele ?i îmi r?core?te inima, dar, nereu?ind s? iau în serios sinuciderea (ca metod?) m? plimb mecanic prin dormitor ?i observ, privind în direc?ia patului în care ar fi trebuit s? dorm, c? între experien?a pe care o „tr?iesc” în acest moment ?i moarte nu e, în fond, nici o diferen?? notabil?...

Avem poate datoria de a le asigura copiilor no?tri existen?a fizic?, dar în nici un caz pe cea spiritual?... Sigur c? R?ul ar continua s? curg? genera?ii la rând în sângele urma?ilor no?tri, dar dac? ne vom limita la transmiterea R?ului fizic ?i vom renun?a la ravagiile psihice pe care le provoc?m cu atâta abnega?ie ?i devotament copiilor, exist? o ?ans? ca R?ul s? fie, la un moment dat, înn?bu?it...

... o privire limpede dar nu transparent? ...

„Iar? glasul nu-?i este de oameni” (Eneida)

Oriunde te-ai întoarce printre ei nu g?se?ti un col?i?or unde intimitatea s? nu-?i fie ciupit?, în?epat?, zgâriat?, scrijelit? de tot felul de caricaturi, sunete ?i duhori...

De câte ori, pe parcursul educa?iei, ?i se spune "Fii atent" ?i se atrage aten?ia asupra lucrurilor concrete, omene?ti. Ca ?i cum ?i s-ar spune: "Nu mai c?sca ochii (inima) la Dumnezeu, uit?-te aici, la mine, ce de?tept, ce în?elept sunt ?i ce experien?? formidabil? de via?? am eu b?, tat?l t?u b?, profesorul t?u b? care-mi dau via?a pentru tine b?..." Mai târziu în?elegi c? totul ar fi trebuit s? se petreac? invers...

Ţi se va spune: „Nu e?ti preg?tit pentru via??. Nu ai experien??”. Este aceea?i logic? potrivit c?reia un pl?mân care n-a cunoscut fumul de ?igar?, nu e preg?tit pentru via??, pentru c? nu are „experien??”, o limb? care n-a gustat niciodat? sexul opus nu e preg?tit? pentru via??, c?ci nu are „experien??” iar un copil care nu a pupat m?car o dat? în via?a lui un cur l?sat nu e înc? preg?tit pentru c?, a?i ghicit, nu are „experien??”. Domnilor....!

„Nu po?i învia din mor?i decât din p?mântul ??rii tale” (Inocen?iu Micu) Uluitor la ce contorsiuni penibile se poate preta o minte îndoctrinat?. Creiere-arlechin...

Nu po?i tr?i mereu în picaj. Asta ar trebui s?-mi intre în cap. Dar e prea frumos! Îmi place prea mult senza?ia, zborul... E un zbor în care nu ac?ionezi – nici butoane, nici aripi, nimic – zborul non-ac?iunii. Poate c? ceva asem?n?tor o fi sim?it ?i Buda sub smochin...

Idei miotonice...

De câte ori, analizând o nenorocire care ?i s-a întâmplat, o iei pe fir în sus – vei g?si o dorin??...

Este motivul pentru care în?elep?ii din vechime insist? pe necesitatea DISPREŢUIRII oric?rei forme de Faim? sau Glorie, insisten?? pe care noi o punem acum, cretiniza?i, pe seama unei presupuse modestii...

Un scriitor n?scut într-o ?ar? anonim?, o ?ar? avortat? la marginea ?an?ului istoriei, o ?ar? de rata?i ?i de lichele, nu se poate pune în valoare decât scriind dumnezeie?te despre sfin?enia anonimatului, despre caracterul anonim al sfin?eniei... este ceea ce a f?cut (nu f?r? o destul de consistent? umbr? de ipocrizie) Cioran...

În?eleg de ce Moartea trebuie luat? în serios, dar de ce ?i Via?a?

Escuela de Vagabundos...

Întreb?rile lebedei...

Queen of Sheba: 1 Împ?ra?i 10, 1-13; Cronici 9, 1-12...

În mine începuser? s? încol?easc? semin?ele spaimelor ei. Nu mai era nimic de f?cut...

Copiii, dac? ?i-ar cunoa?te drepturile, adev?ratele drepturi - nu civile, ci divine - ar vomita pe toate torturile aniversare care li s-ar pune în fa?? ?i pe toate falsele lor lumân?rele...

Misiunea de c?p?tâi a ?colii ?i a Familiei este deturnarea aten?iei sufletului de copil dinspre Divin c?tre Omenesc...

Sordid? clipa aceea în care femeia, cu o vorb?, cu o privire, cu un gest nea?teptat, î?i d? de ?tire c? "te-a luat în primire", c? ai trecut "testul" ?i c? deci ai devenit proprietatea ei (adic? "responsabilitatea" ei) Strâmb? ?i gre?oas? judecat?... pentru c? nu este judecata ei proprie, ci rodul unei îndelungi ?i meticuloase manipul?ri institu?ionale, pe care Politica a perfec?ionat-o atât de bine de-a lungul vremurilor încât pare a ei, proprie... iar noi ne zbatem, strig?m, url?m de durere ?i o blestem?m pe ea, pe biata femeie... Femeia nu te întreab? "unde ai fost?" "pe unde umbli?" etc pentru c? ar interesa-o prea tare r?spunsul sincer la aceste întreb?ri, ci pentru a-?i reaminti rolul institu?ional pe care îl ai (?) fa?? de trupul ei, adic? fa?? de asigurarea cu materie prim? a fabricii de carne vie a Statului...

Totdeauna, în clipa aceea sordid? am fost perfect lucid. Am v?zut cu ochii mei balele ?i tentaculele caracati?ei (s? m? ierte caracati?ele) ?i am vomitat copios...

În clipa aceea sordid? ?i se porunce?te s? treci de la legea divin? la legea omeneasc?. Aici, doar doar în acest punct, conteaz? cu adev?rat voin?a proprie...

(Un mousquetaire est brave
Un mousquetaire est courageux
Un mousquetaire est obéissant)

Dac? numim primele noastre iubiri "trec?toare", cum de nu le uit?m niciodat?? Cine trece ?i cine r?mâne? E doar o chestiune de repere: ?i-ai luat ca reper legea omeneasc? - atunci legea divin? ?i se pare o umbr?, o n?z?rire; ?i invers: ?i-ai luat ca reper legea divin?, atunci vezi legea omeneasc? la adev?rata ei valoare. ?i surâzi. Zâmbi?i v? rog!

"Ceea ce este bun tânje?te s? fie slobozit, îns? lucrurile care sunt rele iubesc înl?n?uirea ?i sclavia" (Hermes)

Perversitatea complotului Familie-?coal? potrivit c?ruia în via?? trebuie s? ne g?sim "drumul". Dac? iei la m?run?it ideea de drum (a?a cum este ea conceput? de complotul mai sus amintit) în?elegi c? toate bornele lui kilometrice, toate indicatoarele, toate trecerile de pietoni ?i chiar asfaltul ?i benzin?riile nu sunt decât gunoaie ?i c? cel mai mare Gunoi este chiar destina?ia final? care ?i se propune: r?mânerea ?i rena?terea la infinit în aceast? lume...

Aceste rânduri ar trebui s? prezinte la atingere simptomele unui ?arpe m?t?sos.
Aha Hulu Hulu înseamn? în limba hawaian? "?iret p?ros".
A? al?pta un pui de liliac.

Gre?oas? aceast? dezinvoltur? cu care adul?ii î?i afi?eaz? sarcasmul lor clorotic pe post de luciditate...

Anticii acopereau doar ochii mortului (cu dou? monede) Noi îi acoperim chipul cu totul. Suport?m din ce în ce mai greu Adev?rul... Ascundem sub covor tot ceea ce ne lezeaz? libertatea de a r?mâne buruieni umane...

Ascunde-m? undeva, într-un pod, de privirile acestea, de zgomotele acestea, de noroiul acesta, adu-mi mâncare o dat? pe s?pt?mân?, hârtie de scris, o mitralier?... ?i pe tine...

Ai scormonit adânc în Natura lucrurilor, foarte adânc... dar, b?trâne, ai uitat s? consolidezi malurile...

Abanosul pulpelor funebre...

Copilul prive?te norii ?i-?i promite în gând c?-i va atinge, atunci când va fi Mare... ?i nu gre?e?ete deloc...

Puteam s? fim îngeri... Ai vrut s? fii femeie... Ai vrut s?-mi smulgi de sub picioare perna de aer care m? ap?ra de rana acestei lumi... Iubito, îmi este mil? de spaimele dumitale...

"Grâu r?sare peste sânge
?i fântânii-i vine-a plânge" (George Ţ?rnea)

Diavolul este doar un înger. Îngerii pot fi la fel de numero?i ca stelele. Dar Dumnezeu este recipientul galaxiilor...

Nu lupt? decât cel care se îndoie?te de sine...

Hermes ne vorbe?te despre str?mo?ii s?i. Ni-i prezint?. Ei se numesc Celius ?i Saturn...

Spre deosebire de cal, bicicleta nu cere de mâncare.

Dac? e?ti pe cal vântul care te bate din fa?? nu te încetine?te în m?sura în care te-ar încetini pe biciclet? fiind. Dar nici vântul din spate nu te ajut? pe cal a?a cum te ajut? pe biciclet?.

De c?utat EGLOGELE LUI STOBAEUS.

Atât r?zboiul cât ?i pacea, duc tot la ur?. ?i asta atâta timp cât ne vom îndârji s? tr?im "împreun?".

Biserica nu este (?i nici nu poate fi) "Casa" lui Dumnezeu. Este, în cel mai bun caz un fel de "cer" al oamenilor... care nu sunt în stare s?-?i g?seasc? un drum propriu spre el... ?i, Doamne, sunt atât de mul?i.caei care se înghesuie în... acest cer de piatr?...

Zeul suprem a creat un Zeu inferior care a creat Lumea care a creat Politica... Nu în?eleg de ce în nici o teogonie nu apare acest zeu: Politica. La urma urmei e singurul care poate fi luat de guler...

Cioc?nitoarele nu se dau cu capul de pere?i, lupii nu-?i smulg p?rul ?i nici dromader care s?-?i taie venele nu am v?zut. Propensiunea pentru auto-v?t?mare nu provine din natur?.. Omul ie?it din natur? ?i închis în cet??i, omul scos de sub legile divine ?i legat de propriile lui legi, doar aceast? fiin?? este capabil? s?-?i provoace singur? suferin??... ?i asta în primul rând prin intermediul semenilor

De cum încetezi s? provoci suferin?? celor din jur, devii "misterios"...

Nu exist? act religios mai accesibil decât citirea unei c?r?i. Literatura este cea mai religioas? dintre arte (dac? prin religios în?elegem extrasenzorial) Ea nu folose?te decât într-o m?sur? infim? sim?urile. Ochiul nu trebuie decât s? perceap? punctele negre de pe hârtie - asta e toat? contribu?ia senzorialului. Nu exist? art? în care, în atât de pu?in? cantitate s? încap? a?a de mult? calitate...

Mama îmi poveste?te o întâmplare din copil?rie, apoi ofteaz?: "Când erai mic m? iubeai mai mult!" M? întreb ce s-a întâmplat între timp...

Este absolut evident c? tot ceea ce e frumos în lumea sim?urilor provine de Dincolo. Reflexii? Amintiri? Oricum nu vreau s? am de-a face cu o lume care se hr?ne?te cu resturi...

A?tept ceva, nu ?tiu ce, ceva care s?-mi ia triste?ea asta care îmi st? pe obraz ca o lam? de cu?it. Nu mu?c?, nu taie, nu zgârie. Doar a?teapt?...

Nu are nici un sens s? discu?i teme filozofice decât cu femeile. Cheia e la ele. S? aduci via?a, adic? Divinul, aici, pe p?mânt ?i apoi s?-l al?ptezi, s?-l înf??ezi, s?-l parfumezi, s?-l apretezi, s?-i cân?i, s? intri în posesia lui, s?-l subordonezi sub cele mai diverse justific?ri imaginabile, s?-i explici logica ?i preceptele tale, legile tale pe care le-ai aflat de la al?ii, s?-i impui reguli, precepte ?i dogme, s? te mândre?ti sau s? te ru?inezi cu dânsul, s?-l lauzi pentru "realiz?ri" ?i s?-l pedepse?ti pentru "gre?eli" - iat? ceea ce, la limit?, s-ar putea numi SUPRA -NATURAL.

- Sunte?i un om inteligent?
- Nu întotdeauna...

Iubita mea îmi stinge lumina ?i apoi, mirat?, m? întreab?: "Cum de cite?ti pe întuneric?"

Mamele ar trebui hr?nite cu laptele regurgitat de bebelu?i...

Spiritul blajin dispare din jurul nostru. Cei care erau blajini - se poate citi în ochi asta - sunt acum speria?i ?i încearc? s? mimeze o agresivitate caraghioas?, care nu li se potrive?te ?i care le umple inimile cu ?i mai mult? fiere. Cum s?-i aju?i? Cum s? intervii? E oare suficient s? a?tep?i?

Adev?ratul resort care face s? tresalte inima cre?tinului la contactul vizual cu imaginea lui Isus pe cruce este frica de Moarte ?i nu respectul fa?? de sacrificiu. Aceast? confuzie este cultivat? ?i fructificat? de Biseric? în propriul s?u interes...

- Cum te descurci cu durerile de neimaginat, copile?
- Le tr?iesc ?i pe acelea, c?ci ?i acelea sunt de tr?it, nu de imaginat, p?rinte...

Adev?ratul mobil al dorin?ei con?tiente de a l?sa urma?i este convingerea personal? c? nu exist? o lume de dincolo - ateismul absolut... Dorin?a con?tient? de a avea copii, spre deosebire de instinctul de reproducere este o ditorsiune mental? indus? ?i cultivat? de Politic?....

Na?terea cu premeditare, în cadru institu?ionalizat, na?terea sub patronajul Politicii este dovada ignoran?ei materne ?i urmarea direct? a amput?rii Bunului Sim? primordial din sufletul mamei-feti?? ?i înlocuirea lui, prin educa?ie, cu Bunul Sim? social...

Leguma social? civilizat?, dornic? de confort sexual dar ?i de o lecu?? de confort spiritual în acela?i timp, î?i zice în mintea ei apretat?: "Poate c? exist? Dumnezeu, Paradis ?i toate celelalte, DAR DACĂ NU EXISTĂ? N-ar fi mai bine s?-mi asigur nemurirea l?sând aici, în lumea asta, o r?m??i?? din mine? Un suflet care s?-mi poarte numele? Dac? nu g?sesc nici o fereastr? Dincolo, m?car s? m? pot uita prin ochii lui, la lumea asta, pe care o ?tiu, la mla?tina asta c?ldu?? cu care atât de bine m-am obi?nuit... Iar dac?, tr?ind, el va suferi chinurile pe care eu cu atâta m?iestrie le-am evitat, ce-mi pas? mie? E treaba lui..."

Ap?rusem în vis înc?l?at cu mormintele p?rin?ilor mei. În stânga tata ?i de-a dreapta mama... Eram înalt cam de 20 de metri ?i, ce-i drept, înc?l??rile mele cu cruci la vârfuri m? cam strângeau, m? cam strângeau...

?i apoi ce s? mai a?tep?i de la via?a asta, când înc? din primele clipe e?ti împu?cat cu lapte în cerul gurii?

Privea zâmbind roiurile de galaxii ca pe ni?te p?p?dii...

"În Peru admirabil este ceea ce NU se întâmpl?" (Mario Varga Llosa)

Blocurile - aceste testicule cubice din care a?tept?m r?bd?tori s? fim ejacula?i în cimitire...

A-?i tr?i via?a "cum o vrea Dumnezeu". Aceast? expresie a c?p?tat o conota?ie peiorativ?, sub atenta supraveghere a Politicii - care, evident, nu las? absolut nimic la întâmplare...

La amiaza vie?ii toate sentimentele, toate impulsurile, toate convingerile par s? se autoneutralizeze: vezi cu atâta claritate "the dark site of the moon", încât lumea întreag? nu-?i mai pare decât un biet bec...

Privilegiul de a striga "Doamne" - indiferent ce ar urma dup? aceast? exclama?ie...

Linia orizontului se strânge în jurul meu ca un sfincter...

Contactul cu semenii nu e o necesitate ci o fatalitate...

Nu în?eleg cum Liiceanu, prin editura lui, î?i permite s? scoat? pe pia?? o carte cu scrierile lui Noica sub titlul "Carte de în?elepciune". Dac? Noica vroia titlul acesta oare nu ?i l-ar fi ales singur? (?i iar??i l-a? întreba pe maestru ce p?rere are despre evolu?ia discipolului s?u...)

Marea Tic?lo?ie a Politicii nu este aceea c? proclam? superioritatea unui individ în raport cu aproapele s?u - asta e absolut normal, se întâmpl? peste tot în natur? - ci c? pretinde cu neru?inare c? liderul are ca scop bun?starea general? a supu?ilor s?i. Masculul Alfa nu-?i am?ge?te supu?ii invitându-i s? guste din hoit pentru ca apoi s? îi sfâ?ie, ci îi pune la punct din capul locului: mai întâi eu ?i apoi voi - este o atitudine infinit mai "uman?" decât în cel?lalt caz...

Imaginea luminoas? a p?rin?ilor care se întip?re?te în mintea copilului - uneori pentru tot restul vie?ii, caracterul luminos al acestei imagini, razele ei, nu provin din frumuse?ea moral? a p?rin?ilor ci din cur??enia privirii cu care copilul a înregistrat acea imagine - cur??enie care apoi îi este nimicit? prin educa?ie...

20 iunie 2009. De câteva luni am ie?it din via?a femeii iubite. Seara ies pe balcon, miros cerul ?i m? uit prin stele. Apoi m? întind în pat ?i am un început de vis erotic... încerc s?-l resping cu o carte str?veche pe care o deschid la întâmplare. Citesc: "... ?i tr?gându-?i sfârcurile sânilor, a tras ?nurul fustei dezgolindu-?i p?r?ile intime. Apoi Întinderea Cerului Înalt s-a cutremurat ?i cele opt sute de miriade de zei au râs laolalt?..." (Kojiki, Cartea japonez? a lucrurilor vechi)

... "În timp ce inima mea s-a sim?it întotdeauna de parc? ar zbura prin v?zduh, acum picioarele mele nu mai pot s? p??easc?. Au ajuns s? aib? form? de vâsl?" (Idem)

Toate contactele sexuale sunt incesturi...

Bicicletele pentru minotauri nu au nevoie nici de lan?, nici de ?a ?i nici de ghidon... în schimb toate patru pedalele ar trebui prev?zute cu cupe...

„Iar al patrulea picior al ei, mândru la vedere, este cel care dogore?te dincolo de spa?iu” (Brhadaranyaka, Brahmana XIV)

Pe un panou de avertizare din Parcul Her?str?u, sub inscrip?ia "NU CĂLCAŢI IARBA", cineva, probabil un adolescent, a ad?ugat "FUMAŢI-O!"

„Fidelitatea fa?? de ?ar? e sacr?” (Constitu?ia României, art...) Ar fi interesant de ?tiut de ce Biserica nu s-a sim?it niciodat? obligat? s? dea un edict similar în favoarea lui Dumnezeu, ?i nu a ??rii: „Fidelitatea fa?? de Dumnezeu este sacr?”...

Dar un edict prin care Biserica s? impun? fidelitatea sufletului individual fa?? de legea divin? ar complica enorm lucrurile... Ar însemna ca Biserica s?-?i taie singur? craca de sub picioare...

Pentru c? aceast? crac? e omeneasc?, nu divin?...

De c?utat „Selva Morale e Spirituale” de Monteverdi...

Nu primul vot ci semnarea actului de c?s?torie marcheaz? în via?a individului adev?rata intrare în Politic?...

Comportamentul prostesc al Annei Karenina din partea a II-a, capitolul 10. Ascultându-?i inima, ea se d?ruie?te în cele din urm? iubitului ei - OK, dar imediat dup? aceea, DE FAŢĂ CU IUBITUL EI, are o criz? de nervi în care izbucne?te: „Acum totul s-a sfâr?it... Fericirea? Care fericire?... Totul s-a sfâr?it...” etc ?i adaug? la un moment dat, TOT DE FAŢĂ CU VRONSKI: „Doamne iart?-m?!” În fond cui se adreseaz? Karenina cu acest „iart?-m?”: lui Dumnezeu sau Politicii ?i legii omene?ti care guverneaz? aceast? lume?
„Ru?inea care o cople?ea pe Anna în fa?a DECĂDERII EI MORALE (!!!!!) îl cuprinse ?i pe dânsul” (adic? pe Vronski) Toate suferin?ele pe care le punem pe seama dragostei, se datoreaz? în fond respectului care înc? de mici copii ni se induce fa?? de institu?iile statului: în acest caz C?s?toria. Anna Karenina î?i cere iertare nu lui Dumnezeu ci fanto?ei care i s-a plantat în suflet prin educa?ie: Politicii – ?i legilor sale omene?ti în frunte cu C?s?toria. Misiunea Educa?iei este de a extirpa din sufletul copilului orice urm? de divinitate ?i de a planta în loc molozul omenesc, care la maturitate - mai ales dac? sufletul nu este corect amputat - creaz? situa?ii ca cea de fa??. Avem aici un caz cât se poate de clar de antagonism între Legea Divin? (Dragostea) ?i Legea Omeneasc? (C?s?toria) – din care reiese c? cine nu e în stare s? fac? aceast? alegere capital? ajunge în cele din urm? sub ro?ile trenului...

„Totul s-a sfâr?it. Nu mai am nimic pe lume, decât pe tine. NU UITA ASTA!” spune ea mai departe adresându-se lui Vronski. Asta oare ce vrea s? însemne? Este clar c? orice ?ans? pentru Vronski (?i pentru rela?ia în sine) este anulat? din start. Pentru c?, dac? analiz?m textual: dac? „Totul” s-a sfâr?it pentru ea, atunci în locul acestui Tot a r?mas un „Nimic”. Dar în subcon?tientul ei, al femeii îndr?gostite cu adev?rat DAR CONTAMINATĂ CU VIERMELE POLITIC AL CĂSĂTORIEI - care reu?e?te s?-i întunece în asemenea m?sur? mintea încât ideile îi apar ca ni?te reflexii distorsionate ale unei oglinzi curbe - acest „Nimic” este chiar el, Vronski. Iubitul ei! De aici blocajul mental, sufletesc etc care în cele din urm? o duce la sinucidere... iar pe el la disperare

Dragostea institu?ionalizat?, C?s?toria adic?, „Da?i Cezarului ce e al Cezarului ?i lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu” nu înseamn? s? accep?i la nivel sufletesc legile omene?ti CI SĂ LE TOLEREZI în mod pasiv - exact în modul în care Statul se comport? fa?? de sufletul individual (de natur? divin?): nu îl iube?te ci îl tolereaz?...

Într-o zi vom întinde mâinile spre cer ?i vom vedea cu mirare membranele care ne-au crescut sub bra?e, pân? la ?olduri... Abia apoi ei ne vor r?stigni pe pere?ii reci ai pe?terilor ?i abia ?i mai apoi te voi s?ruta cu din?ii pe gur?...
C?ci te iubesc, b?i sec?tur?....
Amin

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.