Piticul

A fost odat?, într-o poveste, un pitic.
El însu?i era un povestitor iscusit, care aducea bucurie copiilor, când ace?tia îl c?utau ?i îi ziceau, tr?gându-l de h?inu?ele peticite:

- Piticule, hai sa ne mai istorise?ti ceva, c? ne înnebunim dup? pove?tile tale.

Fie c? r?dea un morcov, fie c? repara un sc?unel sau c?uta cu târn?copul o comoar? în p?mântul de sub picioare, piticul l?sa atunci treaba ?i se punea pe zis câte ?i mai câte - toate tr?ite de el de când îi fu dat s? nimereasc? în aceast? poveste…

- Dragii piticului, î?i începea el mereu basmele fermecate… ?i nu se l?sa pân? nu termina tot cu “dragii piticului”… fiindc? tare îi mai avea la inim? pe copii.
Iar ace?tia ziceau mereu c? îl iubesc ?i îl aplaudau ?i îi mângâiau barba plin? de câl?i.

Nu exista zi în care s? nu fie trezit din somnul lui iepuresc pentru câte o poveste frumoas?.
Sau în care s? nu î?i aduc? aminte c?, “uite, p??ania asta vesel? nu le-am zis-o înc?”… promi?ându-?i c? a doua zi, negre?it, o vor afla.

Numai c? într-o “a doua zi”, tocmai când avea pe limb? o poveste nemaiauzit? ?i plin? de haz, nici un copil nu îi mai b?tu la u??.
A?a se f?cu în ziua aceea: c?su?a lui s? r?mân? pustie, vreascurile s? se sting? în sob? ?i piticul s? se întrebe: a gre?it cu ceva?

Oare le-a spus prea multe pove?ti ?i i-a plictisit?

Oare copiii pe care îi iubea nu au vrut decât istorioarele lui?
?i nu l-au c?utat decât atunci când au avut ei chef s? râd? ?i s? bat? din palme?

O, câte gânduri nu ?i-a f?cut bietul, trezindu-se singur..

Din fericire, cele mai multe dintre ele devenir? ni?te pove?ti atât de triste, încât, ascultându-le, unii copii au înv??at ce înseamn? s? plâng?…
Iar piticul s-a înconjurat pentru totdeauna de o dragoste venit? pu?in ?i din adâncul inimii lor…

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.