Lectur? interzis? p?rin?ilor f?r? acordul copiilor

Trebuia s? realiz?m ceva m?re?. ?i anume. S?-l ajut?m pe elefantul Plastilic? de la etajul trei s?-l cunoasc? pe elefantul Burtic? de la doi. ?i invers, pe cel de la doi cu cel de la trei. S? se priveasc? în ochi ?i s?-?i înnoade fr??e?te trompele, cam cum facem noi când ne strângem mâinile, numai c? oleac? mai r?sucit. M-am dus direct la Plastilic? ?i l-am invitat s? coboare. Era ?i normal s? coboare el în apartamentul de la doi, mi-am zis, fiindc? era mai mare ?i îi venea bade lui Burtic?. S? coboare, deci, badea la ?la micu.
- Felicit?ri, drag? Plastilic?! l-am luat eu pe ocolite. Afl? c? ai un fr??ior mai mic. ?i locuie?te chiar aici, jos, sub noi. A?a c? hai pe trepte în jos ?i-ai s?...
- Ce-s alea „trepte”?
- Treptele stau, a?a, una mai jos decât alta. Calci pe ele când cobori la etajul de dedesubt!
- Ce-nseamn? „cobori”?
- Asta-i bun?! Cobori în jos! În jos pe trepte.
- S? cobor pe trepte cu capul în jos? Vrei s? m? duc de-a berbeleacul? S?-mi frâng trompa?
- Nu, Plastilic?, nu vreau, Doamne fere?te! s?-?i frângi o asemenea frumuse?e de tromp?!
- ?i-atunci?...
- Atunci, stai aici c? stai bine.
Am luat-o fuguli?a pe sc?ri în jos ?i i-am povestit dintr-o r?suflare prietenului meu Cornel ce spune badea de sus c? i s-ar putea întâmpla dac? ar coborî treptele, a?a, cu capul în jos.
- Nu avem încotro, i-am zis, trebuie s?-l rug?m pe Burtic? s? mearg? în vizit? sus La Plastilic?.
A, s? nu uit: când le vorbeam abia de-mi st?pâneam râsul. ?i ?ti?i de ce? Pentru c? to?i erau în a?teptarea lui Plastilic? ?i st?teau absolut neclinti?i, ca în fa?a unui fotograf. Cornel ?edea pe scaun cu mâinile pe genunchi, Costel, papagalul, la locul lui pe um?rul lui Cornel, iar Burtic? se a?ezase pe propria coad? ?i î?i în?l?ase trompa cu tot cu picioarele din fa?? ca s? arate mai înalt decât cei doi lua?i împreun?. Când au în?eles cum stau lucrurile... Cum stau, de fapt, treptele ?i de ce se teme Plastilic? s? le coboare, au avut o tres?rire, trezindu-se parc? dintr-o poz? de pe vremuri. Au început a se fr?mânta prin camer? fiecare în felul s?u: ce-i de f?cut? ce-i de f?cut? ce-i de f?cut? De trei ori ce-i de f?cut!
- Cum ce-i de f?cut? i-am trezit eu definitiv la realitate. Dac? nu coboar? Platilic? pe trepte în jos, s? urce Burtic? pe trepte în sus.
- Ce-s alea „trepte”? a întrebat clipind des din gene Buritc?.
I-am r?spuns c? treptele stau aranjate a?a, una mai sus decât alta, astfel încât s? po?i c?lca pe ele ?i s? urci în sus.
- Ce-nseamn? „s? urci”?
- S? urci, drag? Burtic?, înseamn? s? calci mai întâi cu un picior din fa?? pe-o treapt? de sus în timp ce picioarele din urm? înc? mai stau pe treptele de jos ?i s?...
- Vrei s? spui c? atunci când picioarele mele din fa?? au s?-mi stea sus, picioarele de din urm? au s?-mi r?mân? jos? ?i dac? m? pr?v?lesc pe spate ?i-mi rup r?d?cina cozii?! Cine poart? r?spunde?
- Numai nu eu! a ?ipat papagalul, luându-?i zborul de pe um?rul lui Cornel ?i aterizând pe um?rul meu.
- Ei, vede?i?! a oftat Burtic?. Po?i s?-?i rupi coada, po?i s?-?i rupi trompa, ?i nimeni nici o r?spundere, frate!
Burtic? avea dreptate! Lucrurile se coplicaser? ame?itor pentru noi to?i.De?i erau vecini de etaje, cei doi elefan?i nu aveau cum s? se cunoasc?. Poate doar prin InterNet. Ei, dar mai sunt ?i minuni pe fa?a p?mântului! Iar minunile se întâmpl? f?r? s? ?in? cont dac? credem noi în minuni sau nu. Pe scurt, deodat? Burtic? a luat-o cu pa?i grei spre u?a balconului. M-a surprins c? îl ducea capul s?-?i treac? trompa pe dup? mâner ?i s? deschid?. Bineîn?eles, Cornel s-a ?i gr?bit s? precizeze:
- Eu l-am înv??at chestia sta!
- Serios? Bravo Cornel!
Odat? ie?it la balcon, Burtic? ?i-a ridicat trompa de parc? ar fi mirosit ceva pe sus, apoi ?i-a s?ltat ?i picioarele din fa?? atât de sus, încât a fost în stare s? stea cu ele sprijinite de balustrada balconului, de?i îl cam încurca burta. Iar în clipa urm?toare a coborât de sus o tromp? ceva mai groas? ?i mai vânjoas? decât decât a lui. ?i cele dou? trompe s-au înnodat strâns r?mânând a?a înnodate minute în ?ir. În orice caz, destul de mult, dac? eu am reu?it s? ajung sus, s? dau buzna în camera mea ?i a p?pu?ilor mele, apoi – buzna la balcon, unde l-am g?sit pe Plastilic? aplecat destul de primejdios peste balustrad?. ?i ce crede?i c? f?cea el acolo aplecat? Reu?ise s?-l smulg? din balconul de jos pe Burtic? ?i îl d?dea în scrânciob la cap?tul trompei. Nu mai spun ce se f?cea pe trotuar! Erau numai „oh”-uri ?i „ah”-uri. Trec?torii urm?reau cu mâna pus? ap?sat pe gur? cum se distrau cei doi de-asupra balconului de la etajul unu. În special doamnele erau îngrijorate ca nu cumva burtosul s? fac? buf! de p?mânt.A?a c? m-am întins cît am putut spre urechea lui Plastilic? ?i l-am rugat delicat s? înceteze scamatoriile, amintindu-i cu toat? seriozitatea c? balconul nostru nu-i aren? de circ
- Nu te teme, c? doar nu-i prima dat? ! mi-a r?spuns Plastilic? al meu, continuând s? penduleze cu trompa ?i cu cel de la cap?tul ei.
- Cum adic? nu-i prima dat??
- P?i, nu cumva-?i închipui c? atunci când voi pleca?i la lec?ii, eu ?i Burtic? ne jucam cu p?pu?ile?
- Asta-i bun?! Ar reie?i c? voi v? cunoa?te?i!
- Ne cunoa?tem? Pu?in zis. Suntem vechi prieteni! Mai ales c? ne tragem amândoi dintr-un bo? de plastilin?, nu? La fel cum te tragi tu ?i prietenul t?u Cornel dintr-un bo? de hum?. A, am o idee! mai spuse el întorcându-se brusc spre mine cu tromp? cu tot ?i f?când din neaten?ie ca Burtic? s? fie pe punctul de-a zbura spre cap?tul str?zii ?i s? revin? acas? pe jos. ?i ideea a fost s?-l punem la încercare pe prietenul meu Cornel. Adic? s? vedem dac? are curajul de a se da într-un scrânciob atât de ciudat. Din fericire, Cornel nu m-a f?cut de ru?ine. Când i s-a cerut – în prezen?a mea, ce-i drept! – s? se prind? de cap?tul trompei, s-a prins ca scaiul. ?i tot ca un scai purtat de vânt s-a l?sat purtat în scrânciob pe deasupra capetelor celor de pe trotuar. Ba chiar a mai ?i chiuit de câteva ori în timp ce pendula. Chiuise de fric? sau poate fiindc? se credea un fel de Hary Poter zburând pe o coad? de m?tur?.
Sigur, devenisem tare mândr? de el. Mai ales când îl vedeam cum trece vâjâind pe lâng? nasul vecinei de la primul etaj, care cerea cu insisten??, vâjâind la rândul ei din mâini, s?-?i retrag? Plastilic? trompa ?i clientul din dreptul balconului ei; c? de nu, face ea o plângere la Prim?rie ?i-atunci vom vedea, chipurile, dac? vom mai avea chef s? cre?tem elefan?i la cas?.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.