Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /var/www/dynamic/poeziipentrucopii.info/www/lib/db.php on line 2 Poezii pentru copii : I-a murat ploaia de i-a făcut murătură

Poezii - Home

I-a murat ploaia de i-a făcut murătură

Pe strada noastră tot ce era viață se concentrase pe la balcoane. Balcoanele clocoteau. Nu mai conta ce se întâmpla prin apartamente, pe trotuare sau pe carosabil unde mașinile firește că se ciocneau de săreau scântei, fiindcă șoferii se uitau mai mult pe sus, claxonându-le în semn de admirație celor de pe la balcoane. Or, pe la balcoane fluturau din urechi destul de late, late cât niște ștergare scoase la uscat, elefanții ieșiți la lumina zilei. Tot ei biciuiau aerul cu trompele lor mlădioase care, ce coincidență! porneau direct dinte aceleași urechi nebunatice lungindu-se ca spaghetele în toate direcțiile gata să se înnoade fericite unele cu altele și să repete fapta lui Plastilică și Burtică, adică să se prefacă în scrânciob.
Astfel datul în scrânciob începuse să devină sportul preferat al tuturor celor viteji. S-au găsit și câțiva gospodari cu tâmple cărunte care și-au pus vitejia la încercare. Ce-i drept, unuia i s-au aninat pantalonii de-un vârf de plop unde au și rămas să fluture ca un steag al unei armate măcelărite. Dar asta nu l-a împiedicat pe viteazul gospodar să se dea în continuare în scrânciob, chiar dacă rămăsese doar în chiloți.
A fost și un caz cu totul regretabil. Sper să nu fi știrbit din imaginea atât de frumoasă pe care și-o făcuseră orășenii despre strada noastră.
Ce s-a întâmplat, de fapt?!
Un hoț de apartamente, un Hoț cu literă mare pe semne, s-a folosit de bunătatea sufletească a unui elefant mai naiv, l-a rugat s-l ridice cu trompa de pe trotuar până la balconul apartamentului vecin, apoi l-a rugat să-l coboare înapoi pe trotuar, ceea ce elefantul a și făcut în naivitatea sa, fără să știe că la coborâre Hoțul cu literă mare avea deja buzunarele ticsite cu bijuterii, bani și ceva bomboane.
Ar trebui însă să se știe, și o spun fără să arăt spre obrazul nimănui, că nu toți părinții au fost înțelegători față de dorința copiilor lor de-a crește un elefant la casă. O, nici pe departe elefănțeii aduși în palmă de la Grădina Zoologică, încă păstrând mirosul de plastilină, au avut parte de-o primire călduroasă.
Iar cazul cel mai strigător la cer s-a întâmplat pe adresa... Nu, mai bine să nu dăm adresa, ca nu cumva să-i mănânce pe unii palmele în dorința de-a sparge câteva geamuri în semn de răzbunare. Vorba e că părinții unui copilaș – strașnic de severi probabil - inventaseră o metodă barbară de a-l face pe-un elefănțel să nu mai crească mare și să nu le ocupe prea mult loc în apartament. Părinții respectivi au calculat cu severitate în mintea lor că elefanții în general cresc așa de mari și ocupă așa de mult spațiu pentru că trăiesc în țări din cele cărora le zicem „țări calde”, însă dacă ar fi și-ar trăi în țări cu viscole și geruri cumplite, în țările reci, cum ar veni, chipurile n-ar crește așa de mari și nu ar ocupa mai mult loc decât ocupă un cățeluș sau un pisoi de dimensiunile lui Anton.
Așa că i-au dat pentru trai un spațiu cu o temperatură caracteristică unei țări reci: l-au băgat în frigider. Sărmanul de el, nu i se mai topea niciodată bruma de pe piele. Da, de pe piele, că nici măcar nu-l îmbrăcaseră în vreun cojoc, cum se îmbrăcau ei, părinții acelui băiețel, când venea viscolul și gerul Bobotezei peste Chișinău.
Norocul lui că era un elefănțel nu numai că tare rezistent, dar și tare-tare curajos. Chiar dacă nu creștea el cum creșteau prin alte apartamente alți elefănței de vârsta lui, în schimb știa că se călise așa de cum se cade încât ar fi putut trăi și pe întinderile ghețurilor veșnice, printre pinguini și urși polari la urma urmelor.
A, vreți să știți de unde am aflat ce am aflat despre soarta lui? Păi, am participat la Nocturna Elefanților. Cum, încă n-am scos o vorbă despre Nocturnă? Nocturna era un fel de Sfat al celor mai înțelepți cinci elefanți de pe strada noastră. mai precis: de la balcoanele străzii noastre. Și încă o mărturisire: Nocturna am pus-o la cale, recunosc, eu, Cornel, papagalul Costel și motanul Anto. O echipă tare ciudată, de fapt, fiindcă eram unul mai înfricoșat decât altul de căderea nopții. Iar Nocturna, evident, nu avea cum să se întâmple decât noaptea.
Așadar, am acționat anume noaptea, când orășenii dormeau neîntorși după zgomotele unei zile trăite printre trompe cu statut de scrânciob și urechi-evantaie; am acționat împreună cu cinci elefanți, cum spuneam, înțelepți. Înțelepți mai ales în sensul că au dat dovadă de înțelepciune prin faptul că nu s-au îngrășat atât de mult încât nici o trompă să nu reziste să-i țină atârnați la coborârea de prin balcoane. Printre aceștia, firește, nu puteau lipsi Plastilică și Burtică, deși cel de-al doilea cu burta lui ne putea crea probleme. Dar avea el alte calități, după cum se va vedea. Țin minte că acea noapte se întâmplase să fie nu doar foarte întunecoasă, dar și ploioasă și, în plus, vântoasă. Ploua și bătea vântul pe sus, pe la balcoane, ca la munte. Ploua și bătea vântul de te rupea pe jos, pe stradă. Dar bine că nu fulgera și fulgerele nu luminau strada ca să fim cumva zăriți de vre-un polițai, sau de vecina de la etajul unu.
Ne-am prins de mâini, te trompe, de cozi, care și de ce putea, pentru a nu ne pierde unul de altul și am luat-o spre Grădina zoologică de la capătul străzii prin întunericul amestecat cu ploaie și vânt. Vă dați seama probabil că era și timpul să mergem la uriașul elefant Radj Kapur, Regele străzii, pentru sfaturi prețioase în privința debandadei ce se crease pe la balcoane, debandadă ce trebuia să aibă, totuși, un sfârșit, nu? Și nu un sfârșit oarecare, ci unul fericit firește. Situația însă se complica de la o zi la alta.
Cei din conducerea de vârf a Primăriei începuseră să strâmbe din nas ca din trompă de elefant ori de câte ori li se amintea de apartamentele în care creșteau, în loc de pisici sau căței, niște ditamai elefanți. Dumnealor apăreau și la televizor strâmbând din nas ca din trompe și vociferau că spațiul locativ din Capitală nu era pregătit pentru conviețuirea orășenilor decât doar cu pisici, câini, șoareci și chiar șobolani, iar dintre păsări - cu papagali, canari, molii, acestea în viziunea celor de la Primărie fiind tot un fel de păsări, însă în nici un caz ne era admisă conviețuirea cu vulturii și cioroii.
Dar să revenim la ale noastre. Poarta Grădinii zoologice, deși era încuiată, s-a lăsat ușor smulsă din balamale de forța unor elefanți mai musculoși și culcată pe asfalt, așa că n-a fost o problemă să ajungem la grilajul după care stătea dus pe gânduri în ploaie și-n întuneric Regele Radj Kapur. Părea că ne așteaptă. Fiindcă atunci când ne-a simțit lipindu-ne zgribuliți de grilaj ca de propriul său trup, l-am și auzit prin întuneric cum își întinde urechile în părți scuturându-le de ploaie și pregătindu-se să ne adăpostească. Și cu atât mai mult nu s-a mirat când l-a simțit pe motanul Anto cum i se cațără pe picior ca în copac și cum îi miaună la ureche vestea că i-au sosit oaspeți.
-Oooaspeeeți nooocturni, a mai precizat el. Uuuite-i cooolo, liiipiți de griiilag. Se ruuușineazăăă să Vă saaalute, Majeeestaaaaaaaaate! Da io nuuu mă ruuușineeez, chiaaar dacăăă-s cam bâââlbâââit, și Văăă saaaluuut!
- Salut, bre Antoane! zise Regele. Dar nu mai sta naibii cățărat pe mine și nu-ți mai bate joc de oaspeții mei. Nu vezi că i-a murat ploaia de i-a făcut murătură?! Ia să-i iau mai întâi la adăpost, să se încălzească nițel, și-apoi ținem noi Sfat, dacă pentru asta au venit.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.


Top Cultural Sites