Aten?ie: fenomen supranatural! Lua?i-o, pâ?-pâ?, pe-al?turi!

Dar ce se întâmpla, de fapt, în timpul desf??ur?rii fragmentului trecut prin apartamentele ?i prin balcoanele de pe strada care ast?zi poart? str?lucitorul nume „Mre?al Plastelic?”?! Eu nici nu-mi b?team capul de la o vreme c? mai aveam ?i ni?te colegi de clas?. Leg?turile cu ei nu m? mai interesau. Chiar dac? sim?eam c? acestea se cam rupeau. ?i orice elev ?tie, uneori direct pe pielea sa, cum e s?-?i piarzi leg?turile cu clasa. Brusc se f?cuse lini?te printre cl?diri, prin locurile unde r?suna larma picilor ?i chicotele înso?ite de hohote ale celor din clasele mari. Odat? m-am oprit pe trotuar, m-am uitat în jur ?i m-am întrebat c? de ce oare terenurile de joac? ar?tau a?a de... Cum s? zic? A?a de f?r? de copii... C? doar erau terenuri de joc? destinate anume copiilor, nu unor venerabili bunici sco?i la plimbare de câini la fel de venerabili, care îns?, ?i unii ?i al?ii, se plictiseau de moarte în lipsa copiilor. M? ?i întrebam ce vr?jitor ademinise copiii dimpreun? cu elevii din toate clasele s? p??easc? pe fermec?toare covoare de benzi desenate, amestecate cu jocuri de computer, spre oglinda lacului de la marginea ora?ului unde uitau de toate pe lume ?i se contopeau cu oglinda tremur?toare a apei de parc? ar fi fost chema?i ca ni?te ?obolani ordinari de sunetul unui flaut fermecat.
Ce fenomen supranatural f?cuse ca picii s? nu mai apar? pe terenurile de joac?? ?i nu numai picii! Disp?ruser? ?i educatorii. Ca s? nu mai zic de dirigin?ii de clas?, pe care nu-i vedeam circulând între ?coal? ?i, s? zicem, sec?ia de poli?ie. De?i, ?inând cont de gravitatea cazului, ar fi trebuit s? circule nu doar între ?coal? ?i poli?ie, ci chiar între ?coal? ?i Prim?rie, ?i înapoi! s? vad? dac? disp?ru?ii reap?ruser?. S-a mai ad?ugat ?i dispari?ia unor inspectori de la Minister, ace?tia fiind de neg?sit nu numai pe coridoarele ministeriale, dar nici în preajma ?colii noastre, unde ar fi trebuit s? fie prezen?i cel pu?in pentru a constata c? nici chiar ei, inspectorii ministeriali, nu sunt de g?sit aici pentru a se interesa de dispari?ia elevilor ?i a corpului didactic al ?colii.
Mai pe urm?, pe înserate, ce-i drept, se dovedea c? to?i elevii, atât cei cu statut de pici, cât ?i cei cu statut de b?ie?i ce f?cuser? armata în clasele superioare, erau deja pe mâna p?rin?ilor, ace?tia sosi?i ca prin minune acas? la timp, exact dup? srviciu. ?i ce mi-am zis eu în vremea asta? „Bre, Ele (Ele, cum am mai spus, nu-i neap?rat de la Ele-fant, ci de la Ele-na!), e?ti de-amu m?ri?oar?, fato! E?ti ?i dr?gu??, ai ?i cosi?e, ai ?i ochi la fel de frumo?i precum sunt ?i de ageri! Dar încearc? s? fii ?i mai ager?, ca s? pricepi m?car tu ce se întâmpl? pe strada ta, pe terenurile de joac? din preajma blocului t?u...”
?i când m-am uitat în jur, la prima vedere, nu se întâmpla nimic deosebit. Dar numai la prima vedere. La a doua vedere, v?zui un elev care venea dinspre Menagerie p??ind nu ?tiu cum pe furi?, ascunzând – asta e, ascunzând! – ceva la piept. Ei, în cazuri ca acestea se recomand? s? cazi pe gânduri! Am c?zut ?i eu adânc pe gânduri. ?i am descoperit c? nu eram singura elev? din cartier c?reia uria?ul elefant Radj Kapur îi înviase în palm? un elef?n?el de plastilin?. Aflai c? au mai mers ?i al?ii rând pe rând la Regele Radj, fiecare cu plastilina lui în palm?, de unde au revent prin apartamentele lor aducând ascuns? între palme la piept o figurin? din plastelin? tare pl?pând? ?i ginga??, gata s? se dea de gol c? e vie prin faptul c? i se zb?tea inima de emo?ii.
Era clar, pe strada noastr? devenise o mod? s? ai în cas? un elefant viu, a?a cum ai avea o pisic? sau un alt membru al familiei. Iat?, care va s? zic?, de ce se gr?beau copii s? ajung? cât mai repede acas? dup? lec?ii, închizându-se ?i uitând c? afar? îi a?teptau terenurile de joac?. Nimeni nu voia s? scape momentul când anim?lu?ul va face primii pa?i, când va atinge cu trompa prima juc?rie sau prima cea?c? de pe col?ul mesei, f?când-o, cum e ?i normal, ??nd?ri. Parc? mi se luase o cea?? de pe ochi. Abia acum în?elegeam de ce unii colegi de clas? se plângeau c?, chipurile, i-ar durea burtica ?i î?i cereau voie s? mearg? la medic, de?i, odat? v?zându-se afar? - o luau la fug? spre cas? mai sprinteni decât orice ?oricel spre gaura sa. Am r?mas îns? lat?, lat? ?i plat? ca Thom strivit de pumnul lui Jerry, aflând c? prietenii mei cei mai buni, Cornel ?i Costel, chiar ?i ei, cre?teau chiar la etajul de sub mine un elef?n?el. Adic?, chiar ?i dedesubt, la etajul doi, se întâmpla ceea ce se întâmpla ?i la noi, la trei! Ah, unde e?ti tu, Jerry Doamne, cu uria?ul pumn al t?u?! Fie! Nu-i vorb?, nici eu nu-i chemasem pe cei de dedesubt s? m? laud cu ispr?vile lui Plastilic?. Nu-i chemasem s?-l vad? cum iese din ?ifonier cu rochi?e ?i bluzi?e pe cap sau înnodate mototolit cu trompa. Da, nu-i chemasem, îns? cine i-a împiedicat s?-mi vin? pe ospe?e? Puteau veni ?i f?r? invita?ie special?, cum mai veniser? de nenum?rate ori ?i nu-i luase nimeni de-o arip?, nici pe Cornel, ?i cu atât mai mult pe Costel, ca s?-i arunce de la balcon în strad?. În orice caz, nimeni n-ar putea sus?ine c? ar fi fost martorul unei asemenea scene. Am continuat s?-mi v?d de-ale mele ?i de giumbu?lucurile lui Plastilic? atâta timp cât înc? nu crescuse mai înalt decât s? ajung? cu trompa doar pân? la cercelul meu rubiniu ?i s? se joace cu el pe s?turate. Mai r?u e c? lui Plastilic? nici nu-i p?sa c? pa?ii lui prin apartament speriau nu numai pe?ti?orii din acvariu, dar ?i restul viet??ilor, de la ?ân?ari – la mama ?i tata. Culmea îns? era c? el nu p??ea singur în lungul ?i-n latul apartamentului, ci avându-l mereu c???rat pe greab?n pe Anto, c?ruia sigur c? îi pl?cea s-o fac? pe cârmaciul, care chipurile ?tia cu precizie încotro anume se cuvine s?-l îndrepte pe Plastilic?! Ah, de i-a?i fi v?zut! Dumnealor c?l?toreau, tot c?l?toreau...
Când treceau prin baie era de parc? ar fi c?l?torit prin p?duri tropicale, prin ce?uri ploioase... ?i tot a?a pân? în clipa când o luau spre buc?t?rie unde se întâmpla s? se cutremure brusc frigiderul ca un troleibuz c?ruia i-ar fi s?rit antenele, f?cându-l pe Plastilic? s? sar? speriat într-o parte. În asemenea momente, din cazza s?riturii bru?te, fire?te c? ?i vajnicul cârmaci de pe greab?n se pomenea aruncat în cine ?tie ce loc total nepotrivit pentru ateriz?ri. Pe scurt, odat?, dup? o zguduire de frigider, l-am auzit pe Anto miorl?ind peste m?sur? de jalnic în locul cel mai clocotitor al osp?t?riei. S?r?cu?ul! Cât de pu?in noroc trebuia s? aib? ca dintr-o simpl? arunc?tur? de elef?n?el, s? nimereasc? exact în crati?a cu ap? fierbinte de pe aragaz, blestemând clipa când s-a urcat pe greab?nul unuia ca Plastilic?. Dup? o asemenea baie fierbinte pân? la op?real?, l-am pupat pe Anto, i-am suflat în bl?ni??, s? nu r?mân? nici urm? de durere sau urme de p?reri de r?u c? în apartamentul nostru î?i f?cuse apari?ia un animal mult mai voinic decât el. Or, cu voinicii nu te pui!


*Figurine din plastilin? de N.Popa
Cr?ciun Fericit tuturor celor marca?i de Pove?ti!

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.