Îmi scrii o scrisoare?

Pân? s? îi trimit? bunica un prieten din cer, copilul se ?i apuc? s? îi scrie acestuia o scrisoare:

“Bun? ziua...” începu el, ne?tiind cum s? i se adreseze.

- Bun? ziua! se auzi un r?spuns din umbra foii.
- Îmi scrii o scrisoare?
- Da, î?i scriu o scrisoare, fiindc? nici m?car nu ?tiu cum ar??i.
Prietenul r?spunse t?când.
- ?tii ce o s?-?i scriu cu ni?te litere mari cât ceapa?
- ?tiu. C? vrei s? vin mai repede. Te cunosc, Mic. A? zice c? te cunosc dintotdeauna.
- Bine, dar s? nu m? înve?i nimic, da? S? nu vii, dac? vrei s? m? înve?i ceva.
- Nu, Mic. O s?-mi ?in gura, o s? vezi...
Bine, atunci î?i scriu mai departe, s? prime?ti ?i tu un plic verde, continu? copilul, dar deja i se p?rea cam suspect? alegerea bunicii...

- ?i... câ?i ani ai?
- Vârsta o s-o decizi tu, prietene! veni destul de iute r?spunsul, ce avu darul s?-i umple inima cu o bucurie cald?.
- Ai sufletul moale! fu el recunosc?tor b?trânei din gând. Trebuie c? mult te-a c?utat mamaia, pân? s? te trimit?, mai ad?ug?; ?i transcrise pe hârtie doar cuvântul “prietene!”, cu semn de exclamare cu tot.
- Asta cam a?a e... Cine tr?ie?te printre sufletele din cer, nu prea le mai p?r?se?te pentru câteva zile de via?? pe p?mânt...

Mic se bosumfl?.
- Dar, ce, noi nu suntem prieteni buni? întreb? el, nesigur, c?utând s?-?i explice imensa singur?tate...
- Sunte?i buni, doar c? nu v? spune?i tot. Acolo fiin?ele sunt transparente una pentru cealalt?...
B?iatul se am?rî, dar î?i reveni, dup? ce observ? c? asta las? pete umede ?i albastre pe hârtie...
- ?i eu a? putea s? fiu transparent! se gândi.
- Fire?te, pentru c? tu nu ?tii înc? ce este aceea o minciun?.

- Ba ?tiu! Se indign? copilul. Cum s? nu ?tiu ceva?

Prietenul zâmbi.

Pieri apoi la intersec?ia a dou? gânduri un picu? obosite de atâta ?tiin??.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.