Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /var/www/dynamic/poeziipentrucopii.info/www/lib/db.php on line 2 Poezii pentru copii : Capitolul II

Poezii - Home

Capitolul II

Uau! Trompa uriașului elefant Radj Kapur ne ridică la cer!

...Trăia odată un elefant.
Trăia el cum trăia, însă era toată vremea trist, săracul.
Și nu trăia undeva prin în India sau sub soarele dogoritor al Africii, ci își ducea zilele la capătul străzii noastre. De ce anume acolo? Fiindcă acolo hotărâse conducerea orașului să adune tot neamul jivinelor de pe fața pământului. Le-au izolat acolo prin țarcuri și prin tot felul de cuști, una mai încuiată decât alta.
Cum adică de ce le țineau încuiate? Ca să nu fugă și să ni le poată arata nouă, copiilor. De parcă noi nu le vedeam zilnic la televizor, așa cum arătau ele cel mai frumos: în filmele cu desene animate. Sau cum arătau mai jalnic: în filme documentare, fugărite cu elicopterul, obosite, speriate, încât intram în pământ de rușine că nu le puteam sări în ajutor.
Decât atâta fugăreală cu elicopterul, mai bine ne-ar fi dus pe noi în excursie prin ținuturile acelea îndepărtate. Le-am fi văzut cum trăiesc la ele acasă. Le-am fi admirat cum aleargă în largul lor prin păduri tropicale sau prin savanele legănate de vânturi, nu cum stau adormite după împușcăturile din elicopter.
Las' că ne pricepeam noi ce și cum se întâmpla de ne pomeneam cu ele la capătul străzii, închise în cuști după poarta deasupra căreia sta scris „Grădină zoologica” cu litere cât elefantul.
Drept că nu chiar cât elefantul nostru de mari. Căci elefantul nostru, vestitul uriaș Radj Kapur, depășea în înălțime orice elefant din lume.
De-o pildă, dacă ar fi stat alături de el un elefant obișnuit, acesta ar fi arătat ca un pui de elefant. Când te uitai din stradă spre „Grădina zoologică”, vedeai pe deasupra copacilor spinarea și creștetul lui Radj Kapur cum ai fi văzut un deal pleșuv și mișcător. Și oricine se apropia pe atunci de elefantul Radj, chiar și un tătic dintre cei mai zdraveni, arăta cât un prichindel. Ca să nu mai spun cum arăta un băiețel lângă piciorul uriaș al elefantului Radj.
Era însă o mare fericire să te apropii de el.
Ridicai o mână și abia de-i ajungeai până mai sus de ceea ce noi numim gleznă. Iar ca să-i ajungi până la creștet, vai și-amar! trebuia să aduci pompierii cu o scară din cele lungi-lungi de-ale lor. Norocul nostru că Radj era foarte înțelegător. Și ori de câte ori scâncea vreun puști că vrea să se cocoațe pe creștetul lui, elefantul făcea în așa fel încât mămicile sau bunicile să nu mai fie nevoite să cheme pompierii cu scara.
Pur și simplu, elefantul își lăsa trompa pe asfalt, puștiul se aburca pe ea, o îmbrățișa strâns, și era ridicat sus-sus, mult mai sus de frunzele tuturor copacilor. Mai precis, atât de sus, încât de la înălțimea aceea se vedea toată strada noastră, cu toți câinii și pisicile obligate de aceiași câini să se cațere prin copaci. Se vedea și toată dezordinea de prin balcoane – zadarnic încercau păianjenii să o ascundă sub pânza lor.
Iar dacă simțeai nevoia să știi cât e ora, era de-ajuns să-ți duci mâna streașină la ochi la înălțimea la care erai ridicat și să te uiți în zare spre ceasul din turnul Primăriei.
După ce uriașul Radj te ținea cocoțat la capătul trompei deasupra orașului, obișnuia să te aducă cât mai aproape de ochii săi. Te purta cu trompa de la un ochi la altul.
Era așa: mai întâi îl priveai în ochiul stâng, apoi, după ce te trecea de muntele frunții, îl puteai privi și în ochiul drept. Și adunând la un loc toată dragostea pe care o descopereai într-un ochi și în celălalt, înțelegeai cât de mult îi plăceau lui copiii.
Totodată, se pricepea imediat ce-ți poftește inima. Să zicem, dacă observa că ai chef să zbori prin aer, te așeza atent cu trompa pe una din urechile sale mari și bine întinse, apoi, la fel de atent, te arunca prin aer cu o ureche, prinzându-te ca pe-o saltea cu cealaltă.
Ce-i drept, te arunca așa numai dacă erai în stare să nu țipi. Căci țipetele le stricau somnul unor animale care aveau obiceiul să doarmă cât îi ziulica de lungă fără să se joace cu copiii, jucându-se noaptea, când copii dormeau.
Elefantul Radj Kapur adora copii și zi și noapte. Ce mai! El era un uriaș omănos, ca toți uriașii.
Nu degeaba veneau la el chiar și oameni în vârstă. De fapt, aceștea veneau sub pretext că își însoțeau odraslele la plimbare. Însă de cele mai multe ori uitau de odrasle și se buluceau chiar ei ca niște copii să-i mângîie trompa și să discute cu el despre timp, să zicem, despre timpul de-afară, despre timpul din țarc, despre viața din oraș și viața din cuștile animalelor. Despre orice, findcă se înțelegeau ca între maturi în toate privințele.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.


Top Cultural Sites