Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /var/www/dynamic/poeziipentrucopii.info/www/lib/db.php on line 2 Poezii pentru copii : Marele Ciulică

Poezii - Home

Marele Ciulică

Și iată că într-o seară târzie, când Marele Ciulică e gata-gata să adoarmă
și să se trezească hăt a doua zi, niște șușoteli ajung la urechile lui, venite
de undeva de sus. Dar nu din tavan. De mai sus. Din podul casei.
Își concentrează auzul așa cum numai el știe să o facă și reușește
să deslușească nu numai șușotelile. Odată cu șușotelile începe să vadă
cu ochii lui tot ce se întâmplă în pod. Parcă ar fi acolo de față. Și nu poate
să nu observe că în pod cel mai supărat e motanul, apărut pe
neprins de veste printr-o spărtură secretă, făcută de vânt în streașina
dinspre pădure. Odată intrat prin spărtură, motanul găsește podul ocupat de
veverițe. Roșcatele își legănă peste tot cozile lor pufoase, dar mai ales în
jurul unui sac plin cu nuci, pe care tocmai l-au spart cu grijă în partea de
jos și nucile vin rostogol una câte una direct în lăbuțele lor. Și nu că i-ar
părea rău motanului că veverițele aleg numai nucile cele mai frumoase,
pregătindu-se să le transporte cu sărituri lungi în pădure, dar are pretenții
că le e lene să roadă cu dințișorii lor tăioși coaja câtorva nuci lăsându-le pe
jos cu miezul dezgolit ca să le facă gust șoriceilor, ispitindu-i să vină să
guste. Și de cum își spune pretenția asta, se și aude cum șoriceii se
prăpădesc de râs prin pereți, înveseliți de pofta ce-i vine lui Motănache la miez
de noapte. Dar iată că se aude dintr-odată dinspre pădure un fâlfâit de
aripi, fâl-fâl-fâl! și în spărtura secretă apare un cap rotund și deștept, cu doi
ochi mari și la fel de deștepți. Da, ați ghicit, în podul casei intră cea mai
înțeleaptă dintre păsări – bufnița. Mult mai înțeleaptă decât curca și găina
luate la un loc. Ea se uită cu ochii ei pricepuți la cinstita adunare și nu are
prea multe de spus, decât că le atrage atenția asupra următorului fapt: sacul cu
nuci, judecând după cum îl golesc ele pe dedesubt, urmează să se prăvale
din clipă în clipă. Și se va prăvăli cu mare zgomot. Și mai trage bufnița o
concluzie înțeleaptă. Zice că un sac așa de mare nu poate să nu mai
păstreze în el și altceva în afară de nuci. Ea socotește că trebuie să mai
aibă în el ceva băgat l-a păstrare printre nuci. Însă roșcatele nu au timp de
vorbe înțelepte. Ele își legănă fudule cozile pe deasupra capului și tot
golesc sacul pe dedesubt. Când deodată sacul, într-adevăr, începe a se
înclina pe-o parte și - bu-bu! se prăvale făcând un asemenea zgomot încât
tresare acoperișul pe casă, încât șoriceilor le piere veselia, speriați că li se
dărâmă pereții natali.
- O-ho! Însemnă că a avut dreptate bufnița, își zice Marele Ciulică săltându-se pe
coate în așternut. Într-adevăr, trebuie să mai fie ceva în sacul acela în afară
de nuci. Poate vre-un pietroi? Dar ce să caute pietroiul în pod?
Și își dă seama că parcă-parcă se mai auzise în timpul căzăturii un fel de
scrâșnet de sticlă spartă... Ei, dar asta nu-i chiar atât de important. Mai
important e că în aceiași clipă când se prăvale sacul de răsună toată casa,
motanul e primul care țâșnește ca din pușcă prin spărtura secretă aterizând
în troiene și înotând anevoie de i se văd numai urechile și coada. Imediat
după el țâșnesc una după alta veverițele învârtindu-și cozile pe sus în loc
de elice, agățându-se de crengile copacilor ca să dispară în adâncul
pădurii. Rămâne numai bufnița în pod față în față cu tot tărăboiul. Și nu că
stă și se uită ca la teatru, dar încearcă să salveze situația. Marele Ciulică o aude
foșnind din pene și își dă seama că se căznește să oprească cu aripile ceea
ce curge gâlgâind din sacul prăvălit. Însă pasărea nu poate face față
inundației, mai ales că bufnițele nu au labe de rață. Degeaba își udă aripile
și mai și capătă un fel de amețeală veselă de la mirosul de pe jos, o
amețeală care-o îndeamnă să chiuie în loc să-i vină a cobi a mare jale. Stă bufnița în loc și se gândește
cum ar fi mai cu cap să procedeze mai departe. Și se hotărăște să-i ceară ajutor lui Cilică,
ea fiind deja la curent cât de ascultător este piciul ăsta. Și ce dacă îl pune la treabă la o oră așa de târzie
de noapte? Treaba-i foarte serioasă, nu suferă nici un pic de amânare. Așa că bufnița își înmoaie puțin glasul,
ca să nu-l sperie, și îi șoptește:
- Ascultă, băiețel ascultător, ascultă! Du-te și spune-i doamnei Chilina că s-a prăvălit sacul cu nuci
în pod și că nucile nu s-au spart, da’ s-a spart borcanul pe care l-a ascuns ea în sac. Spune-i că dacă nu urcă tot amu
în pod, are să-i picure băuturică din tavan direct pe barbă. Auzind așa ceva, Petruț sare harnic din pat
și se duce în camera de-alături unde, după sobă, se odihnește mătușa Chilina.
- Mătușă Chilina! îndrăznește el să-i strice somnul. Scoală, mătușă, și urcă tot amu în pod că s-a ăsturnat
sacul cu nuci și din sac curge ceva care nu-i apă.
Mătușa îl caută iute cu palma prin întuneric, dar nu-l găsește. Totodată, își amintește la timp de nefericirea copiilor
rămași fără părinți și se îmblânzește puțin. Zice că a auzit și ea bubuitura în pod, dar să nu-și facă el griji.
Așa se aude întotdeauna când se repede Nache după vreun șoricel și dă cu capul în ce se nimerește.
Și îl îndeamnă pe Ciulică să se ducă frumușel înapoi în pătuc, iar el bineînțeles că se duce.
Mătușa rămâne cu ochii în tavan, se trezește definitiv. Își zice că Doamne ferește dacă, într-adevăr,
s-a răsturnat sacul cu tot cu ce știe ea că se mai află în el în afară de nuci. Și ar tot sta ea așa cu ochii în tavan
și cu frica în sân până ar lua-o iar somnul, dacă nu ar simți deodată că îi picură ceva pe barbă și pe
obraz. Holbează mai bine ochii în tavan și vede cum se lățește acolo o pată umedă de la care vine un
miros îmbătător de struguri dați prin zdrobitoare. Vai și-amar de capul ei! Unde mai pui că știe ea ce știe:
borcanul din sacul era unul de zece litri, așa că are de unde curge ca să răzbată nu numai prin
tavan, dar și prin podele ca să picure și în beci peste slănina lui Costache. Atâta-i mai trebuie!
Lunecă cu mare băgare de seamă din așternut și pășește cu grijă pin casă ca nu cumva să-i dispară bărbatului sforăitul.
Se duce într-un ungher și începe a pune pe ea tot felul de bulendre. Se înfofolește și într-un șal gros
peste basmale puse pe cap și iese afară la lumina zăpezii ducându-se să ridice scara la gura podului.
Din clipa asta Marele Ciulică nu mai vrea să audă nimic, își trage plapuma peste pe cap, își acoperă urechile,
fiindc㠖 asta e! - se trezește pe neprins de veste nenea Costache. Și de cum se trezește, sare sprinten
din așternut cu picioarele goale direct în ciubote, luându-și din fugă un palton femeiesc pe umeri în
loc de cojoc și bălmăjind că i-a intrat un hoț în podul casei și că acuș mi ți-l dă el de-a dura pe scară în jos.


*Din cărticica pentru copii "Marele Ciulică", în pregătire la Ed. Prut-Internațional

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.


Top Cultural Sites