Marele Ciulic?

?i iat? c? într-o sear? târzie, când Marele Ciulic? e gata-gata s? adoarm?
?i s? se trezeasc? h?t a doua zi, ni?te ?u?oteli ajung la urechile lui, venite
de undeva de sus. Dar nu din tavan. De mai sus. Din podul casei.
Î?i concentreaz? auzul a?a cum numai el ?tie s? o fac? ?i reu?e?te
s? deslu?easc? nu numai ?u?otelile. Odat? cu ?u?otelile începe s? vad?
cu ochii lui tot ce se întâmpl? în pod. Parc? ar fi acolo de fa??. ?i nu poate
s? nu observe c? în pod cel mai sup?rat e motanul, ap?rut pe
neprins de veste printr-o sp?rtur? secret?, f?cut? de vânt în strea?ina
dinspre p?dure. Odat? intrat prin sp?rtur?, motanul g?se?te podul ocupat de
veveri?e. Ro?catele î?i leg?n? peste tot cozile lor pufoase, dar mai ales în
jurul unui sac plin cu nuci, pe care tocmai l-au spart cu grij? în partea de
jos ?i nucile vin rostogol una câte una direct în l?bu?ele lor. ?i nu c? i-ar
p?rea r?u motanului c? veveri?ele aleg numai nucile cele mai frumoase,
preg?tindu-se s? le transporte cu s?rituri lungi în p?dure, dar are preten?ii
c? le e lene s? road? cu din?i?orii lor t?io?i coaja câtorva nuci l?sându-le pe
jos cu miezul dezgolit ca s? le fac? gust ?oriceilor, ispitindu-i s? vin? s?
guste. ?i de cum î?i spune preten?ia asta, se ?i aude cum ?oriceii se
pr?p?desc de râs prin pere?i, înveseli?i de pofta ce-i vine lui Mot?nache la miez
de noapte. Dar iat? c? se aude dintr-odat? dinspre p?dure un fâlfâit de
aripi, fâl-fâl-fâl! ?i în sp?rtura secret? apare un cap rotund ?i de?tept, cu doi
ochi mari ?i la fel de de?tep?i. Da, a?i ghicit, în podul casei intr? cea mai
în?eleapt? dintre p?s?ri – bufni?a. Mult mai în?eleapt? decât curca ?i g?ina
luate la un loc. Ea se uit? cu ochii ei pricepu?i la cinstita adunare ?i nu are
prea multe de spus, decât c? le atrage aten?ia asupra urm?torului fapt: sacul cu
nuci, judecând dup? cum îl golesc ele pe dedesubt, urmeaz? s? se pr?vale
din clip? în clip?. ?i se va pr?v?li cu mare zgomot. ?i mai trage bufni?a o
concluzie în?eleapt?. Zice c? un sac a?a de mare nu poate s? nu mai
p?streze în el ?i altceva în afar? de nuci. Ea socote?te c? trebuie s? mai
aib? în el ceva b?gat l-a p?strare printre nuci. Îns? ro?catele nu au timp de
vorbe în?elepte. Ele î?i leg?n? fudule cozile pe deasupra capului ?i tot
golesc sacul pe dedesubt. Când deodat? sacul, într-adev?r, începe a se
înclina pe-o parte ?i - bu-bu! se pr?vale f?când un asemenea zgomot încât
tresare acoperi?ul pe cas?, încât ?oriceilor le piere veselia, speria?i c? li se
d?râm? pere?ii natali.
- O-ho! Însemn? c? a avut dreptate bufni?a, î?i zice Marele Ciulic? s?ltându-se pe
coate în a?ternut. Într-adev?r, trebuie s? mai fie ceva în sacul acela în afar?
de nuci. Poate vre-un pietroi? Dar ce s? caute pietroiul în pod?
?i î?i d? seama c? parc?-parc? se mai auzise în timpul c?z?turii un fel de
scrâ?net de sticl? spart?... Ei, dar asta nu-i chiar atât de important. Mai
important e c? în aceia?i clip? când se pr?vale sacul de r?sun? toat? casa,
motanul e primul care ?â?ne?te ca din pu?c? prin sp?rtura secret? aterizând
în troiene ?i înotând anevoie de i se v?d numai urechile ?i coada. Imediat
dup? el ?â?nesc una dup? alta veveri?ele învârtindu-?i cozile pe sus în loc
de elice, ag??ându-se de crengile copacilor ca s? dispar? în adâncul
p?durii. R?mâne numai bufni?a în pod fa?? în fa?? cu tot t?r?boiul. ?i nu c?
st? ?i se uit? ca la teatru, dar încearc? s? salveze situa?ia. Marele Ciulic? o aude
fo?nind din pene ?i î?i d? seama c? se c?zne?te s? opreasc? cu aripile ceea
ce curge gâlgâind din sacul pr?v?lit. Îns? pas?rea nu poate face fa??
inunda?iei, mai ales c? bufni?ele nu au labe de ra??. Degeaba î?i ud? aripile
?i mai ?i cap?t? un fel de ame?eal? vesel? de la mirosul de pe jos, o
ame?eal? care-o îndeamn? s? chiuie în loc s?-i vin? a cobi a mare jale. St? bufni?a în loc ?i se gânde?te
cum ar fi mai cu cap s? procedeze mai departe. ?i se hot?r??te s?-i cear? ajutor lui Cilic?,
ea fiind deja la curent cât de ascult?tor este piciul ?sta. ?i ce dac? îl pune la treab? la o or? a?a de târzie
de noapte? Treaba-i foarte serioas?, nu sufer? nici un pic de amânare. A?a c? bufni?a î?i înmoaie pu?in glasul,
ca s? nu-l sperie, ?i îi ?opte?te:
- Ascult?, b?ie?el ascult?tor, ascult?! Du-te ?i spune-i doamnei Chilina c? s-a pr?v?lit sacul cu nuci
în pod ?i c? nucile nu s-au spart, da’ s-a spart borcanul pe care l-a ascuns ea în sac. Spune-i c? dac? nu urc? tot amu
în pod, are s?-i picure b?uturic? din tavan direct pe barb?. Auzind a?a ceva, Petru? sare harnic din pat
?i se duce în camera de-al?turi unde, dup? sob?, se odihne?te m?tu?a Chilina.
- M?tu?? Chilina! îndr?zne?te el s?-i strice somnul. Scoal?, m?tu??, ?i urc? tot amu în pod c? s-a ?sturnat
sacul cu nuci ?i din sac curge ceva care nu-i ap?.
M?tu?a îl caut? iute cu palma prin întuneric, dar nu-l g?se?te. Totodat?, î?i aminte?te la timp de nefericirea copiilor
r?ma?i f?r? p?rin?i ?i se îmblânze?te pu?in. Zice c? a auzit ?i ea bubuitura în pod, dar s? nu-?i fac? el griji.
A?a se aude întotdeauna când se repede Nache dup? vreun ?oricel ?i d? cu capul în ce se nimere?te.
?i îl îndeamn? pe Ciulic? s? se duc? frumu?el înapoi în p?tuc, iar el bineîn?eles c? se duce.
M?tu?a r?mâne cu ochii în tavan, se treze?te definitiv. Î?i zice c? Doamne fere?te dac?, într-adev?r,
s-a r?sturnat sacul cu tot cu ce ?tie ea c? se mai afl? în el în afar? de nuci. ?i ar tot sta ea a?a cu ochii în tavan
?i cu frica în sân pân? ar lua-o iar somnul, dac? nu ar sim?i deodat? c? îi picur? ceva pe barb? ?i pe
obraz. Holbeaz? mai bine ochii în tavan ?i vede cum se l??e?te acolo o pat? umed? de la care vine un
miros îmb?t?tor de struguri da?i prin zdrobitoare. Vai ?i-amar de capul ei! Unde mai pui c? ?tie ea ce ?tie:
borcanul din sacul era unul de zece litri, a?a c? are de unde curge ca s? r?zbat? nu numai prin
tavan, dar ?i prin podele ca s? picure ?i în beci peste sl?nina lui Costache. Atâta-i mai trebuie!
Lunec? cu mare b?gare de seam? din a?ternut ?i p??e?te cu grij? pin cas? ca nu cumva s?-i dispar? b?rbatului sfor?itul.
Se duce într-un ungher ?i începe a pune pe ea tot felul de bulendre. Se înfofole?te ?i într-un ?al gros
peste basmale puse pe cap ?i iese afar? la lumina z?pezii ducându-se s? ridice scara la gura podului.
Din clipa asta Marele Ciulic? nu mai vrea s? aud? nimic, î?i trage plapuma peste pe cap, î?i acoper? urechile,
fiindc? – asta e! - se treze?te pe neprins de veste nenea Costache. ?i de cum se treze?te, sare sprinten
din a?ternut cu picioarele goale direct în ciubote, luându-?i din fug? un palton femeiesc pe umeri în
loc de cojoc ?i b?lm?jind c? i-a intrat un ho? în podul casei ?i c? acu? mi ?i-l d? el de-a dura pe scar? în jos.


*Din c?rticica pentru copii "Marele Ciulic?", în preg?tire la Ed. Prut-Interna?ional

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.