Veveri?a care î?i rodea unghiile

A fost odat? o familie de veveri?e.

Locuin?a lor era o scorbur? destul de ar?toas? pe din?untru: mici tablori pictate pe frunze de stejar împodobeau pere?ii, iar, din loc în loc, atârnând de tavanul scorburii, felinare cioplite în ghind? aruncau blânde sclipiri de lumin?.

În c?su?a aceasta tr?ia ?i veveri?a care î?i rodea unghiile.
Era o veveri?? simpatic?.
Ale c?rei unghii, îns?, se mic?orau în mare si dureros secret.

-Unghiile veveri?elor este bine s? fie oleac? mai lungi! îi ?inea mereu aceeasi lec?ie bunica, dovad? c? observase - sau nu? - ce f?cuser? ni?te din?i?ori bine ascu?i?i.

-Da, bunico, unghiile veveri?elor este bine s? fie… foarte lungi! r?spundea nepo?ica, în timp ce se lupta cu o alun? rotund?, lucioas?… ?i înc?p??ânat?. Se str?duia de câteva zile, dar nu putea deloc s? o apuce, dar?mite s? o duc? la gur?!

-Dar ce tot faci tu, acolo, prin?eso? o întreb? tat?l, aruncându-i, pentru prima dat?, o privire plin? de dragoste peste filele mototolite ale unei c?r?i cu pove?ti.

-M? joc! spuse ea; de?i stomacul îi gemea, iar ochii îi plângeau dup? aluna... plin?, plin?, plin? de miez!

-Bravo! r?spunse p?rintele mândru; apoi î?i relu? lectura, înf??urându-se, f?r? s?-i fie frig, în coada stufoas?.

-Veve, hai s? m? ajuti! o strig?, atunci, mama, de undeva din adâncul scorburii, unde se verificau zilnic proviziile pentru iarna cea lung?: ghinde, alune ?i nuci…

Cu glas stins, aproape le?inat? de foame, veveri?a o rug? s? a?tepte... pu?in.

Doar pu?in.

Doar pân? se întâmpl? o minune, ?i o mic? zân? - care crede în aceast? poveste - va face ca tuturor degetelor boante din lume s? le creasc? unghiile din nou.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.