Poezii - Home

Fulgule?, erou din stele







Ast? sear? Fulgule?
St?-n fotoliu ?i cite?te;
Toat? bolta, înstelat?,
Ca în vise str?luce?te.
Cum d? fil? dup? fil?,
Cucerit de vechi istorii,
Deodat?-i vine gȃndul
De-a jertfi, tot, albei glorii.

Fulgule? se vrea eroul
Ce salveaz? omenirea.
De sub un blestem va scoate
Negre?it,... întȃi Iubirea.
Va lupta prin neguri dese
Cu viclene-nchipuiri,
Ca s?-i pun? la picioare,
Din nea, mii de trandafiri.

-Fulgule?, erou din stele,
Este ora de culcare!
Zise mama, r?spl?tindu-l -
Deja - cu o s?rutare.





Dorin?a


R?s?ritul Lunii blȃnde
Peste cȃmpul necuprins
De argint face s? par?
Tot ce e de nea atins.

Ici ?i colo cȃte-o floare -
Ultimele crizanteme -
Tainic poart?-n modestia
Lor, pe cre?tet, diademe.

Cȃte-un arbore, de paz?
F?cȃnd de-ani ?i ani de zile,
R?sfoie?te, uimit tare,
Cartea veche... cu noi file.

Ţepi de-argint au to?i aricii
Chiar ascun?i de iarna rece
Ȋn c?su?a din p?dure;
Prn ferestre Luna trece.

- Ia te uit?! Cum î?i pare?
Nu-i grozav? ?i-a zis, seme?.

Cu-a?a nimb pe dinafar?,
Sfȃnt se vede Fulgule?.

De aceea, zȃna bun?
Ȋ?i ia aura-napoi,
L?sȃnd fulgul s? adune
De pe-obraz lacrimi ?iroi.

- Fulgule?, ?opte?te Luna,
Mare e dorin?a ta!

Ce ai vrea s? fii e una,
Ce e?ti, îns?,-i altceva!





Via?a mea-i o Poezie


“?i cu bune ?i cu rele,
Via?a mea-i o Poezie!”,
Zise Fulgule? croindu-?i
Drum prin alba galaxie.

“Cu fulgi mari, sau cu fulgi mici,
E frumoas?-orice ninsoare,
Ochii dac? îi deschizi
Spre cereasca ei splendoare!”.

?i-uite-a?a-?i f?cea el sie?i
Mult curaj s? î?i ia zborul
Spre p?mȃnt, unde copiii,
Al?i ?i al?i, îi duceau dorul.

Ce-ai tu, Fulgule?, în suflet?

Din ce viu poem de?iri,
La lumina a vechi stele,
Firu’-atȃtor… noi iubiri?





Cȃnd nu mai ninge


De la Norul Zgribulici
Fulgule? primi ceva:
O h?inu?? îmbl?nit?
Costȃnd mul?i,
Mul?i bani-de-nea!

Mai primi ?i o c?ciul?,
Necazul scufiei vechi,
Iar cipicii - s?-i arunce! –
Primi cizme,
Trei perechi.

Apoi Norul, la oglind?,
Ȋl lu? pe Fulgule?
?i-l rug? frumos s?-mbrace
Straiele
De mare pre?.

Tu, s? ?tii, cȃnd nu mai ninge,
Fulgule? este la prob?;

Ca s? ias?... tot în ie
?i descul?
Din garderob?.





Doi bujori


De cȃnd zboar? prin livad?,
Ca un flutur de z?pad?,
Nicio floare nu-i st?-n drum’
S? îl umple de parfum,
S?-l invite la un dans,
V?zȃnd linul lui balans.

Ȋn livad?, pomii-s goi,
Ca-mp?ratu-n haine noi.
Iar? inima… li-i sloi!

Pe cȃnd, lui, îi bate tare
Dup? o ginga?? floare
Numai zȃmbet ?i culoare.

De aceea, cȃteodat?,
Pentru Fulgule?, o fat?
Se îmbrac? mai frumos,
Iar, spre ?coal?,-o ia pe jos…

Cȃnd ajunge,-n obr?jori,
Ce s? vezi:

Sunt doi bujori…





Cum se face


Cum se face c? pe bolt?
Fulgule? nu se opre?te
S? dea nop?ilor lumina
Care lui îi prisose?te?

Cum se face c-o stelu??,
De?i are-un pat pufos
Ȋn c?su?a ei din ceruri,
Doarme, uite, tot pe jos?

?tii, tu, oare,

Cum se face
C?, din cȃte bucurii
Sunt pe lume, fericirea
El ?i-o afl?… în copii?





Pentru tine


Fulgule? gr?ie?te-n ?oapt?:
“Azi... voi ninge pentru tine!”
Despre cine este vorba
Tu nu în?elegi prea bine.

Pȃn-acuma, niciodat?,
Nimeni nu te-a r?sf??at,
Nimeni n-a atins c-un deget
Un n?suc a?a-nghe?at!

Azi... vei plȃnge pentru-o clip?,
Cunoscȃnd c? s-a topit,
Pe o gean?-nfiorat?,
Un fulg mic…

Ce te-a iubit.





Undeva... spre-o nou? zare


F?r? aripi, cine oare
Prin v?zduh poate s? zboare?

Pân' ?i frunza cea pestri??
Tot mai are o codi??.

P?p?dii, le sufl? vântul,
Fulg cu fulg, pe tot p?mântul.

Dar el n-are - ce s? strice? -
Nici motor ?i nici elice.

El, e-a?a, precum un vis
Ce ferestre a deschis
Undeva... spre-o nou? zare.

E o veste... alb? tare!

Ca un gând: s-a ?i topit,
De cumva nu l-ai z?rit!

Ori motiv de bucurie
Când l-ai prins... în Poezie.

Fulgule?!

De-aici - s?-i ceri! -
Nu mai pleac? nic?ieri.





E timpul meu


- S? a?tep?i un an de zile
Ca s? ningi – ce plictiseal?!,
Spuse-un fulg ce f?cea totul
F?r? pic de socoteal?.

Fulgule?, îns?,-auzindu-l,
Ȋi gr?i înceti?or:
- Ai r?bdare,-un an de zile,
S? vezi lumea dintr-un nor!

S? descoperi primul mugur
Pe crengu?a unde-ai stat
Cȃndva, ca o floare alb?
Str?lucind pe înnoptat.

S? te bucuri de-acel chiot
Al copil?riei calde,
Cȃnd, pe-ascuns, în spuma m?rii,
Tȃnjesc fulgii s? se scalde.

S? urmezi, în asfin?itu-i,
Tandra frunz? c?l?toare
Ce dore?te compania
Oricui poate lin s? zboare.

Ai r?bdare, ?i vei spune:

Ȋn sfȃr?it, e timpul meu
S?-mplinesc menirea sfȃnt?
Ce mi-a dat-o Dumnezeu!





Uneori, pe drumul vie?ii


Uneori, pe drumul vie?ii,
Ȋntȃlne?ti un fulg de nea
?i te miri:
“Cȃt de sfielnic
Atingi, tu, inima mea!”

Apoi afli de-o minune
Ce aievea s-a-ntȃmplat:
Fulgu-i jos,
Dar omul, iat?,
Ȋn v?zduh s-a în?l?at!

Poate plȃngi ?i te cutremuri
De a?a o întȃmplare,
Cum un fulg
Ţi-a deschis ?ie,
C?tre ceruri, o c?rare...

Dar, de-acuma, tu e?ti fulgul,
Tu-mpline?ti al lui destin,
Peste inimi înghe?ate
Ningȃnd cald,

Duios

?i lin.



Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.


Top Cultural Sites