Tân?rul înv???tor

Îl vedeau de departe copiii ?i îndat? alergau înaintea lui ca s?-l îmbr??i?eze cu drag
de parc? nu ar fi fost un înv???tor tân?r, ci un înger care împ?rt??ea pe lume splendori
sau o înghe?at? sau o p?dure r?sunând de mii ?i mii de triluri ori fluture ori
un strop de infinit. Îndeplinea dorin?ele micu?ilor ?i le spunea pove?ti ?i era bun. Fag
de-ar fi fost ?i tot ar fi fost smuls din r?d?cini de exuberan?a acelor pitici
când îl îmbr??i?au cu atât de mult? iubire. ?i doar nu era nici t?ticul lor, nici
fratele lor, ci un simplu înv???tor. Venea tocmai de la orizont ca s? îi înve?e frumuse?ea
?i pururi îi ajuta s? urce pas cu pas pe treptele în?elepciunii. Cu toate c? triste?ea
aproape niciodat? nu disp?rea de pe chipul lui tân?r ?i bun ?i duios
Avea dou?zeci ?i ?apte de ani ?i, deja, o mie de fire albe în p?rul frumos
În pauze, închis în cancelarie, mu?ca dintr-un m?r ?i plângea
Era trist. În casa de pe colina migdalului singur?tatea era grea
Era desenator ?i poet. Scria de ani ?i ani la un poem pesemne infinit
?i ca s? se odihneasc?, uneori, desena iepura?i ?i clovni ?i tigri ?i p?s?rile paradisului
?i copila?ii, în extaz, îl rugau s? le deseneze ?i lor splendorile visului
plus alte o mie de minuni. Nu se l?sa rugat. Desena fericit
pentru fiecare copil ?i cu o vitez? uluitoare. Copiii, uimi?i, Leonardo da Vinci îl numeau
Nimic nu îl hr?nea mai profund decât bucuria micu?ilor. Ei se l?udau
acas?, apoi, cu înv???torul lor ca ?i cum ar fi fost vorba de un zeu
?i dup? ore înv???torul cel tân?r ie?ea în sta?ie la microbuz. ?i mereu
îl înso?eau copiii ?i foarte greu se desp?r?eau de el. Nu vroiau s? plece
îngerul cel bun dintre ei. Îl strângeau în bra?e, îl ?ineau de mâini la unu f?r? zece
când sosea microbuzul în sta?ie ?i dac? ar fi fost dup? ei
l-ar fi ?inut captiv cu mânu?ele lor pân? dup? prânz. ?i nici la ora trei
nu i-ar fi dat drumul ?i poate niciodat?, c?ci înc? mai avea
s? le predea în?elepciune ?i frumuse?e ?i candoare f?r? sfâr?it
Într-o diminea?? înv???torul cel tân?r n-a mai r?s?rit ca soarele în pragul u?ii de lemn. S-a zvonit
c? îngerul suferea de o boal? grea, de boala singur?t??ii, de nostalgie, de dor
c? pân? în miezul iernii va r?mâne internat în spital. Inimile mici au fost fulgerate subit de un fior
când s-a împr??tiat pe urm? ?tirea c? tân?rul înv???tor, în loc s? sfâr?easc? poemul, se sfâr?ise el însu?i
A fost ca un sfâr?it de lume pentru pitici. Suferin?a era f?r? margini ?i ei erau atât de mici
?i deodat? s-au auzit zurg?l?i. Prin n?me?i, într-o sanie, venea un fel de unchia?
Nu era Mo? Cr?ciun, ci însu?i tân?rul înv???tor, albit cumplit de munca la poemul cel uria?
Dintr-o dat? apocalipsa s-a transformat într-o s?rb?toare a crea?iei, extaz a devenit mâhnirea
?i în uralele de fericire ale copila?ilor p?rea c? Domnul Însu?i în rai ?i-a îndemnat o?tirea
de îngeri s? cânte. Pentru prima dat? în via?? îngerul radia de fericire. Se ispr?vise poemul
?i împreun? cu el, iat?, se ispr?vise singur?tatea
Înv???torul cel tân?r g?sise prin n?me?i, venind încoace, dragostea.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.