Legenda Mure?ului ?i a Oltului (folclor)

Tr?ia odat? un împ?rat pe vârful unui munte, într-o cetate cu dou? turnuri. ?i odat?, într-o var?, a plecat împ?ratul acela la r?zboi ?i nu s-a mai întors.
Împ?r?teasa a trimis soli în toate p?r?ile, s? dea de urma so?ului ei, ?i s-au dus solii cercetând pân? la marginile lumii, ?i s-au întors dup? vreme îndelungat?, f?r? bucurie.
?i avea împ?r?teasa doi copii, care se jucau în ??rân? când a plecat tat?l lor s? se r?zboiasc?; iar acum erau mari ?i fl?c?i de însur?toare. Unul crescuse în turnul dinspre miaz?noapte, cel?lalt în turnul dinspre miaz?zi, ?i amândoi erau feluri?i la fire ?i la gânduri, dar unul ?i unul la chip ?i la f?ptur?.
?i s-au în?eles ei s? plece de-a lungul lumii ?i s? caute pe tat?l lor. Mama lor a plâns ?i de bucurie, ?i de durere când a aflat de hot?rârea lor; de bucurie c? are fl?c?i atât de vrednici, ?i de durere, c? se temea s? nu-i piard?. Dar i-a pov??uit s? se ?ie ve?nic împreun?, cum ?in boii la jug, ?i ve?nic drumul unuia s? fie drumul celuilalt. ?i i-a binecuvântat ?i le-a dat voie s? plece, ?i iar??i i-a sf?tuit s? mearg? în tov?r??ie nedezlipit?, ?i au plecat fl?c?ii.
Dar abia p?r?sir? cetatea p?rin?ilor ?i au început s? nu se în?eleag? la drum, c?ci erau feluri?i la fire ?i la gânduri. Cel crescut în turnul dinspre miaz?noapte a apucat-o pe partea unde fusese turnul în care a crescut.
Pe unul îl chema Mure?ul, pe cel?lalt Oltul.
?i de acolo, din cre?tetul muntelui, li s-a desp?r?it c?rarea, c? Mure?ul a pornit spre miaz?noapte, iar Oltul spre miaz?zi. ?i era Oltul sf?râmicios ?i iute din fire, ?i a apucat nebune?te la vale, spre ziu? senin?, iar Mure?ul era întunecat cu inima ?i lini?tit ca noaptea pa?nic?, ?i a apucat încet, încet, spre miaz?noapte.
Dup? cât?va vreme îns?, pe Mure? l-a ajuns dorul de frate s?u ?i i s-a întristat sufletul ?i de aceea s-a întors spre miaz?zi s?-?i afle fratele. ?i nu l-a mai aflat, ba ?i-a pierdut ?i calea ?i a apucat în alt? parte, tot lini?tit ?i cu inima în pace.
Dar mama lor, când a v?zut c? s-au desp?r?it chiar la casa p?rinteasc?, a alergat s? le curme drumul, dar nu era chip s?-i ajung?, mai ales c? ei fugeau în dou? p?r?i. ?i a plâns împ?r?teasa [...], ?i într-acel minut, amândoi b?ie?i s-au f?cut râuri ?i râuri au r?mas [...].

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.