Prin?ul Miorlau

Într-o împ?r??ie cam ploioas?,
tr?iau un împ?rat ?i-o împ?r?teas?
ce-aveau, cum se cuvine, ?i un prin?,
singur la p?rin?i.
Prin?ul era de ?ase ani?ori
?i miorl?ia din noapte pân?-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
?i tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”

Deci, cum spuneam, cu prin?ul miorl?it
deloc nu era lesne de tr?it.
Când i se aduceau bomboane –
el miorl?ia c? vrea baloane;
?i-n loc de baloane
voia tromboane,
?i-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar ni?te bomboane
cu gust de baloane,
?i-n care s? sufle
ca-n ni?te tromboane.

Astfel de dulciuri – vai! Nu se g?seau...
?i prin?ul miorl?ia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – c? plou? afar?;
Miorlau! – c? afar?-i soare;
Miorlau! – c?-i zi de lucru;
Miorlau! – c?-i s?rb?toare...
P?rin?ii nu mai ?tiau ce s?-i mai fac?
- numai s? tac?...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sut? una juc?rii:
c?i?ori de lemn,
pu?ti de tras la semn,
gume ?i creioane,
ra?e dolofane
de celuloid,
?i c??ei ?i mâ?e,
?i p?pu?i seme?e,
cu ochi ce se-nchid,
?i iar se deschid...

Ah, dar prin?ul nostru nu t?cea de fel
El voia ceva ?tiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lun??
Miorlau! – friptura nu e bun?!
Miorlau! – vreau s? m?nânc compot!
Nu vreau compot c? nu mai pot!

...Albi ?i împ?ratul, albi ?i-mp?r?teasa
De atâta miorl?ial?, se-mboln?vise casa.
Canarii asurzir?, c??eii le?inar?,
iar caii se mutar? cu totu-n alt? ?ar?.
Bostanii ?i verzele
p?r?sir? gr?dinile.
Fugir? g?inile,
Zburar? ?i berzele
?i se f?cu – pe câte ?tiu –
în jurul prin?ului – pustiu.
...Doar mâ?ele sosir? toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prin?i?or.
Sfârr...Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
n?zdr?vani!
?i-ncepur? s?-l a?â?e,
miorl?ind motani ?i mâ?e:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu e?ti prin?
E?ti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, ?oareci vei mânca”.

Atunci prin?i?orul, de fric?
s? nu se prefac?-n pisic?,
uit? de miorl?itul lui, fire?te,
?i prinse s? vorbeasc? omene?te
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
?i foarte bosumflate fur? ele
c? au putut astfel s? se în?ele...

Dragi copii, povestea-i gata,
S? v? duce?i imediat
?i la mama, ?i la tata,
s? le spune?i r?spicat:
“Iubi?ii mei p?rin?i, nu vreau
s? fiu ?i eu un prin? Miorlau!”

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.