M?rinimie

În rev?rsat de zori, pe balt? lumina face minuni. Pe fa?a apei sclipise, ici, sf?r?m?turi de oglinzi; colo, pl?ci de o?el; comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca în ni?te potire plutitoare, curg raze de aur. Un colb de argint d? str?lucire stuf?ri?ului. Peste tot lini?te, neclintit?, de rai. Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în balt?. Pe picioarele lungi, sub?iri ca ni?te lugere, trupul lui se leg?na agale. Din când în când î?i ud? pliscul; uneori se opre?te de se uit?, ispititor, în fundul apei, ca ?i cum ar fi dat peste ceva ce c?uta demult. E r?coare ?i r?coarea îl încânt?. Nu simte nici o alt? dorin?? decât s?-?i scalde picioarele în unda rece care-i trimite fiori p?n? supt aripi.
Deodat? se opre?te; încordeaz? gâtul ?i prive?te. Pe frunza unui nuf?r o broscu?? se bucur? ?i ea de frumuse?ea ?i r?coarea dimine?ii. Când l-a v?zut, biata broscu?? a încremenit pe picioarele de dinapoi; cu ochii mari deschi?i, cat? la cumplitul du?man. În spaima ei îl vede uria?, cu capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, s? soarb? dintr-o dat? balta ?i, dimpreun? cu balta, pe ea. Inima i s-a oprit.
Î?i a?teapt? sfâr?itul.
Cocostârcul o vede ?i în?elege. Dar diminea?a e m?rinimos. ?-apoi i se pare atât de mic?, atât de neînsemnat? aceast? vietate a b?l?ii, c?, de la o vreme, parc? o pierde din ochi în fundul apei ?i nici n-o mai z?re?te. Ridic? piciorul, o p??e?te dispre?uitor ?i trece, m?re?, mai departe. Broscu?ei nu-i vine s? cread?. Mai st? a?a câteva clipe. Apoi, de bucurie, sare pe o alt? frunz? ?i într-un avânt de recuno?tin??, ea, cea dintâi, taie t?cerea dimine?ii:
- Oaac!

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.