Poveste de co?mar

Ce r?u îmi pare, nu ?tiu nici o poveste frumoas? cu o feti?? hoa?? ?i mincinoas?!
Dar, dac? o s? pot, o s? inventez o poveste urât? de tot. În care s? ar?t c? ho?ia ?i minciuna se înso?esc la tot pasul, c? nu te po?i baza pe coaja vreunui ou, c? e foarte necesar s? ai grij? unde te afli atunci când î?i cre?te nasul ?i c? nu e prea u?or s? tragi dup? tine un bou.


S? zicem, deci, c? a fost odat?, în lumea voastr? ?i-a mea, o feti?? extrem de sup?rat? c? nu are tot ce ar vrea. Mama ?i tata se str?duiau, desigur, s? nu-i lipseasc? nimic. Îmbr?cat? de ei, cu grij?, de sus pân? jos, ar?ta întotdeauna atât de frumos! Ba, a? spune c? niciodat? la fel, la câte h?inu?e de asortat între ele avea în dulapul ei mititel. Diversele juc?rii st?teau aranjate la locul lor sub rafturile în?esate de c?r?i dintr-un alt dul?pior.


Dar ea voia acum mai mult decât îi era necesar. Ţinea neap?rat s? î?i transforme od?i?a într-un bazar. O, cât admira ceea ce nu avea! A?a c? se hot?rî: va fura!
Numai c?, înainte de a trece la fapta ru?inoas? despre care v-am zis, feti?a noastr? avu acest vis:


Vis? c? se d?du jos din pat ?i î?i alc?tui rapid o list? cu tot ce avea de furat. Apoi, pentru c? î?i aduse aminte de un proverb foarte nou, trecu pe hârtie, ca s? îl verifice, ?i un ou. În cele din urm?, se duse lâng? oglind? ?i, dup? ce m?sur?, pentru orice eventualitate, distan?a de la nas pân? la grind?, se privi cu un aer mirat pân? în str?fundul sufletului s?u vinovat.


Nu mai trebuia decât s? se îmbrace într-un costum de ho?, s?-?i stabileasc? Mall-ul de unde fur? ?i, pentru prima oar? în via??, s? aib? grij? s? tac? din gur?.


Primul lucru pe care l-a furat, a fost, îns?, din nefericire, un ou expirat. Despre care nu avea habar c? i se va sparge în buzunar; r?spândind - de unde s? ?tie? - cel mai greu miros de ho?ie.


Pe urm?, a dat iama în jucarii ?i p?pu?i, repezindu-se - parc? cineva i-ar fi prezis! - la cea mai mare bovin? de plu?. Dar nu reu?it s? o duc?, mare p?cat, decât pân? la una din casele de marcat.


Acolo, pentru c? nu avea bani, a luat-o în primire un poli?ist - ce i-a spus doar atât, c? o copil? care fur? e spectacolul cel mai trist ?i i-a d?ruit dou? c?tu?e de plastic, s? se joace cu ele, ca nu cumva s? treac? la fapte mai rele.


Dar feti?a nostr? a promis c? nici nu se va mai gândi... s? fure ceva imediat sau în alt? zi ?i a dat s? intre în ascensor - moment în care nasul, prins între u?i, a început s? îi creasc? îngrozitor.


Apoi, chiar c? nu mai ?tiu ce s-a întâmplat. Dar sunt sigur c? dup? ce s-a trezit din visul acesta niciodat? n-a mai furat...

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.