Poezii - Home

Flori cu spini


Trandafirul
-----------


La o margine de drum,
Înflori un trandafir...

Nici de alba lui culoare,
Nici de lujer, nici de floare,
Nu mă mir.

Nu-i o-ntâmplare
C-apăru așa, deodată,
Pură și înmiresmată,
Lângă un ciulin semeț...

Omul, cum e el isteț
Și ar vrea să-i aparțină
Tot ce este mai frumos
Din creația divină,
Se porni pe stricăciune.

Cât să țină o minune?

Cât tulpina-i ca mărgeanul
Să urce la cer – tot anul?
Iară frunza ca smaraldul,
Cât să dea sclipiri în faldul
Trenei zorilor – o viață?

Hai, că-i mult,
Prea se răsfață
Dumnezeu, lăsând natura,
Laude, cu toată gura,
Să-i aducă.

Nu se poate
Ca atâtea-naripate
Să străbată pieziș cerul
Pentru a sorbi misterul
Florii ăsteia grozave.

Lucrurile sunt prea grave.

Fluturii cad adormiți,
Altele, dacă nu știți,
Ori se sting, de gelozie,
Ori se-nchină-acestei flori
Care a făcut furori.
Iată cine-i trandafirul,
Ieșit din anonimat
Într-o zi,
Fără-a-și dori
Nimic din ce i s-a dat.
Bucurându-se de toate,
Dar și trist... că-i sunt furate
Pe măsură ce primește
Seva vieții și-nflorește.

- Tu n-ai ghimpi! i-a zis sticlețul,
Ce te miri că nătăflețul
De ghimpat stă drept și are
Încă un tulei de floare?

- Oare aș putea și eu
Să îl rog pe Dumnezeu
Să îmi dea, ca lui Ciulin,
Măcar colo, ici, un spin?

- Sigur, sigur, îndrăznește,
Știi că Domnul te iubește
Și, în plus, nu-I ceri decât
Să te facă…mai urât.

Câte picături de sânge
De-atunci trandafirul strânge,
Asta o puteți vedea:

Nu mai este cum era.

Din contră-i și mai frumos!
Ieri, ca neaua, alb, sfielnic,
Devenit-a nu doar roșu,
Plin de flori,
Ci și puternic.

O problemă ar mai fi.

Ridicată de Ciulin.

Cică nu mai vrea să-i fie
Trandafirului vecin.


(adaptare după "Trandafirul", de Emil Gârleanu)



***


Care este cea mai sensibilă floare?
-----------------------------------



Cea mai sensibilă floare
eu cred că este aceea pe care o doare
gândul greșit că nimeni nu o iubește -
aceea care stă pitită în umbra altor flori
și vorbește:

Pe mine, nimeni nu o să poată
să mă strângă în brațe vreodată!

Oare, dacă n-aș avea în trup nici un spin,
asta m-ar durea mai puțin?

De mâine, niciodată nu mă mai ofilesc
pentru toate câte mă necăjesc!

Hei, drumețe,
ai la tine vreun leac de tristețe?

Nu m-a auzit, nu-i nimic,
altă dată nu îi mai zic!

Ce frumoasă ești tu, albăstriță,
dacă aș fi copil, te-aș face o coroniță...

Of, iar nu-mi dă pace o amintire ciudată:
se făcea că mă mângâie o frunte însângerată...

Gata, surioarelor, la culcare,
eu rămân să privesc Carul Mare!



Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.


Top Cultural Sites