Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /var/www/dynamic/poeziipentrucopii.info/www/lib/db.php on line 2 Poezii pentru copii : Păhărelul cu nectar

Poezii - Home

Păhărelul cu nectar

Rigorile unui studiu monografic impun un scurt comentariu al unui text dramatic lipsit de o reală semnificație suplimentară decât cea pur bio-bibliografică. Fantezia dramatică în versuri a autorului, Păhărelul cu nectar, este un produs artistic de circumstanță pe care Valeriu Anania însuși îl numește, obiectiv, cenzurându-și corect tentația aprecierii calitativ exagerate, „... o biată gâză din grădina reveriilor mele literare” (1). Prologul autorului la cea de a doua ediție a creației dramatice ne prilejuiește informații utile și suficiente pentru a releva modalitatea în care o simpl㠄obligație de serviciu” (2) s-a constituit în produs artistic în doar câteva zile, în anul 1955, și, mai apoi, a devenit, din manuscris uitat în sertar, volum publicat fără știința și acordul autorului. Obsedantul deceniu, de la ale cărui rigori și orori ale recluziunii nici autorul nu va absenta finalmente, îl află pe asistentul universitar Valeriu Anania în postura de promotor dedicat al fenomenului dramatic, coordonând (în postura de autor, regizor și scenograf) spectacole teatrale religioase semiclandestine. O conjunctură a experimentărilor regizorale îi prilejuiește cunoștința cu o fostă balerină, Sanda Dimitriu, directoare a unei școli de balet pentru copii preșcolari, care îi oferă concursul în montarea unor intermezzo scenice. Serviciul se vede nevoit a fi răscumpărat prin onorarea cererii de a scrie „... o piesișoară de teatru, un fel de libret, un text-pretext pentru evoluțiile coregrafice ale micuțelor ei balerine într-un spectacol de gală. Obligat moral, n-am putut refuza, cu toate că literatura pentru copii era, pe atunci, ultima mea tentație.” (3). Spectacolul încununat de succes, dar sortit exclusiv clipei, ca oricare altă reprezentație scenică, manuscrisul este uitat, iar, peste ani, în 1969, în absența din țară a autorului, vede lumina tiparului.
Cele trei acte ale fanteziei dramatice ne propun un produs estetic a cărui finalitate se dorește a fi explicit didactic-moralizatoare, etică. În acest sens Păhărelul cu nectar este o vagă prefigurare a tehnicii similare ce va fi utilizată în Istorii agrippine (1976), cel de-al treilea volum de versuri al autorului. Textul este, în ultimă instanță, o fabulă vag dramatizată, a cărei învățătură de fond, de intuit pe parcursul „desfășurării conflictului dramatic”, este exprimată concluziv la finele piesei, unde se elogiaz㠄frumusețea de cuget” a albinelor, opusă frumuseții aparente, superficiale și false a altor viețuitoare. Altruismul jertfelnic și abnegația conduitei existențiale a harnicelor gâze vor fi, dealtfel, reluate ca temă poetică de autor, în Lauda albinei (1968) (4). Intriga presupune expresia aspirației mai multor gâze de a dobândi acces la unica sursă de polen a universului floral, păhărelul de nectar adăpostit de Gura-Leului. Caracterele (și nu personajele, după cum le recomandă autorul) configurate sunt destul de diverse, unele având un rol ceva mai accentuat în istoria piesei. Întâlnim astfel cuplul șugubeț, hâtru și amuzant al celor dou㠄muște neastâmpărate” Biza și Bâza, care își dispută ideologic locul propice de alimentare cu resturi alimentare: bucătăria sau maidanul, fiind de acord asupra unui singur aspect, anume că miresmele și culorile florilor sunt cu totul nesuferite. Bondarul, personajul negativ, dictatorul absolut al micului univers, unele sugestii și aluzii putând fi speculativ interpretate (ținând cont și de biografia autorului) ca o satiră/pamflet la adresa conjuncturii socio-politice a obsedantului deceniu: „Ce să-i faci?! / Ești cel mai mare din gândaci, / Cel mai puternic, cel mai brav, / Cel mai... cel mai... ei, ești grozav, // (...) // Orice gândac ce te zărește / Venind cu pașii mari și siguri, / Pe dată e cuprins de friguri.” (p. 24); „Cum, tocmai eu, acel ce beau / Nectar din orice floare vreau, / Cel care, fără contradicție, / Am orișicând la dispoziție...” (p. 26) etc. Satirizat prin ridicolul autoconsiderării e și Trântorul: „Într-adevăr, pe-ntinsul luncii / Sunt socotit martir al muncii. / Mâncând din fagur, ca din blid, / Era să fiu chiar invalid. / Gândiți, tot halcă după halcă, / Aproape să-mi tocesc o falcă!” (p. 36). Reținem ca deosebită notă de originalitate și de subtilitate creativă introducerea Vrăjitorului, singurul personaj al piesei care nu aparține regnului vegetal sau animal. Acesta nu îndeplinește simplul rol performativ de a crea Bondarului o înfățișare de o frumusețe strălucitoare, ci este sugestie a vocii auctoriale, o introducere în diegeză a expresiei condiției scriitorului, cel care creează întregul univers al fanteziei dramatice: „Paleta mea / E de cristal. O pun în rază. / Lumina razei se filtrează / Și-n șapte feluri se desface. / Iar eu aleg pe care-mi place / Cu pensula, și zugrăvesc. / E meșteșug vrăjitoresc!” (p. 42). Transfigurarea realității în conformitate cu natura operei de artă, un minitratat de estetică expus printre rânduri formal ludice. În aceeași logică intră și faptul că Vrăjitorul (alias scriitorul) este cel care „îl pedepsește” pe Bondar abătând asupra acestuia, „din senin” și prin propria voință, un ropot de ploaie...
Deznodământul este prilejuit de concursul de frumusețe pe care Gura-Leului îl impune tuturor viețuitoarelor pentru a avea acces la păhărelul cu nectar. În cadrul acestuia Viespea, Fluturele, Greierul, Trântorul, Biza, Bondarul își vor lăuda și etala strict frumusețea fizică, aparența superficială. Singura excepție este Albina, care relevă funcționalitatea frumuseții acțiunilor albinelor, al căror ultim și unic scop este asigurarea fericirii... copiilor: „Pentru copii, am zis. Oricine / Cunoaște-n lumea asta mare / Că noi ne facem născătoare / De bucurii pentru cei mici. / Nectar, polen, luăm de-aici, / Din altă parte, și-n tăcere / În stupul nostru facem miere. / De-ți cerem dulcele nectar, / E fiindcă cerul e amar / De secetă, și nici o floare / Pe gura ei nectar nu are.” (p. 58).
Dacă ar fi vreun aspect de reproșat autorului, cu privire la o fantezie în versuri care nu a fost niciodată gândită ca „piesă de rezistenț㔠a dramaturgiei sale, atunci am putea aminti utilizarea, ușor neavenită specificului lucrării în discuție, a unor neologisme aproape imposibil de asimilat de copii preșcolari, receptorii prezumtivi ai produsului artistic. Însă chiar și în aceste condiții piesa se recomandă ca exprimând un inefabil aer de delicatețe și ingenuitate, tratând în manieră ludică probleme serioase ale existenței universal valabile, astfel accesibile și universului infantil. Ca o dovadă a reușitei este și faptul că titlul piesei a devenit genericul emisiunii pentru copii de la Radio Renașterea Cluj-Napoca și Radio Reîntregirea Alba Iulia, spectacolul a fost reiterat, iar volumașul a cunoscut o a doua ediție, la jumătate de secol de la zborul „gâzei reveriilor literare” ale autorului...

Note
(1) Valeriu Anania, Prolog la vol. Valeriu Anania, Păhărelul cu nectar, ediția a II-a, Cluj-Napoca. Editura Limes, 2003, p. 6. Toate trimiterile prezentului studiu se vor face la această ediție.
(2) Ibidem, p. 5.
(3) Ibidem, p. 6.
(4) Idem, Lauda albinei, în „Credința”, Detroit, decembrie 1968, inclusă în vol. Geneze (1971).


Lucian Bâgiu,
2005, Mûhlbach, Transilvania

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.


Top Cultural Sites