Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /var/www/dynamic/poeziipentrucopii.info/www/lib/db.php on line 2 Poezii pentru copii : P?h?relul cu nectar

Poezii - Home

P?h?relul cu nectar

Rigorile unui studiu monografic impun un scurt comentariu al unui text dramatic lipsit de o real? semnifica?ie suplimentar? decât cea pur bio-bibliografic?. Fantezia dramatic? în versuri a autorului, P?h?relul cu nectar, este un produs artistic de circumstan?? pe care Valeriu Anania însu?i îl nume?te, obiectiv, cenzurându-?i corect tenta?ia aprecierii calitativ exagerate, „... o biat? gâz? din gr?dina reveriilor mele literare” (1). Prologul autorului la cea de a doua edi?ie a crea?iei dramatice ne prilejuie?te informa?ii utile ?i suficiente pentru a releva modalitatea în care o simpl? „obliga?ie de serviciu” (2) s-a constituit în produs artistic în doar câteva zile, în anul 1955, ?i, mai apoi, a devenit, din manuscris uitat în sertar, volum publicat f?r? ?tiin?a ?i acordul autorului. Obsedantul deceniu, de la ale c?rui rigori ?i orori ale recluziunii nici autorul nu va absenta finalmente, îl afl? pe asistentul universitar Valeriu Anania în postura de promotor dedicat al fenomenului dramatic, coordonând (în postura de autor, regizor ?i scenograf) spectacole teatrale religioase semiclandestine. O conjunctur? a experiment?rilor regizorale îi prilejuie?te cuno?tin?a cu o fost? balerin?, Sanda Dimitriu, directoare a unei ?coli de balet pentru copii pre?colari, care îi ofer? concursul în montarea unor intermezzo scenice. Serviciul se vede nevoit a fi r?scump?rat prin onorarea cererii de a scrie „... o piesi?oar? de teatru, un fel de libret, un text-pretext pentru evolu?iile coregrafice ale micu?elor ei balerine într-un spectacol de gal?. Obligat moral, n-am putut refuza, cu toate c? literatura pentru copii era, pe atunci, ultima mea tenta?ie.” (3). Spectacolul încununat de succes, dar sortit exclusiv clipei, ca oricare alt? reprezenta?ie scenic?, manuscrisul este uitat, iar, peste ani, în 1969, în absen?a din ?ar? a autorului, vede lumina tiparului.
Cele trei acte ale fanteziei dramatice ne propun un produs estetic a c?rui finalitate se dore?te a fi explicit didactic-moralizatoare, etic?. În acest sens P?h?relul cu nectar este o vag? prefigurare a tehnicii similare ce va fi utilizat? în Istorii agrippine (1976), cel de-al treilea volum de versuri al autorului. Textul este, în ultim? instan??, o fabul? vag dramatizat?, a c?rei înv???tur? de fond, de intuit pe parcursul „desf??ur?rii conflictului dramatic”, este exprimat? concluziv la finele piesei, unde se elogiaz? „frumuse?ea de cuget” a albinelor, opus? frumuse?ii aparente, superficiale ?i false a altor vie?uitoare. Altruismul jertfelnic ?i abnega?ia conduitei existen?iale a harnicelor gâze vor fi, dealtfel, reluate ca tem? poetic? de autor, în Lauda albinei (1968) (4). Intriga presupune expresia aspira?iei mai multor gâze de a dobândi acces la unica surs? de polen a universului floral, p?h?relul de nectar ad?postit de Gura-Leului. Caracterele (?i nu personajele, dup? cum le recomand? autorul) configurate sunt destul de diverse, unele având un rol ceva mai accentuat în istoria piesei. Întâlnim astfel cuplul ?ugube?, hâtru ?i amuzant al celor dou? „mu?te neastâmp?rate” Biza ?i Bâza, care î?i disput? ideologic locul propice de alimentare cu resturi alimentare: buc?t?ria sau maidanul, fiind de acord asupra unui singur aspect, anume c? miresmele ?i culorile florilor sunt cu totul nesuferite. Bondarul, personajul negativ, dictatorul absolut al micului univers, unele sugestii ?i aluzii putând fi speculativ interpretate (?inând cont ?i de biografia autorului) ca o satir?/pamflet la adresa conjuncturii socio-politice a obsedantului deceniu: „Ce s?-i faci?! / E?ti cel mai mare din gândaci, / Cel mai puternic, cel mai brav, / Cel mai... cel mai... ei, e?ti grozav, // (...) // Orice gândac ce te z?re?te / Venind cu pa?ii mari ?i siguri, / Pe dat? e cuprins de friguri.” (p. 24); „Cum, tocmai eu, acel ce beau / Nectar din orice floare vreau, / Cel care, f?r? contradic?ie, / Am ori?icând la dispozi?ie...” (p. 26) etc. Satirizat prin ridicolul autoconsider?rii e ?i Trântorul: „Într-adev?r, pe-ntinsul luncii / Sunt socotit martir al muncii. / Mâncând din fagur, ca din blid, / Era s? fiu chiar invalid. / Gândi?i, tot halc? dup? halc?, / Aproape s?-mi tocesc o falc?!” (p. 36). Re?inem ca deosebit? not? de originalitate ?i de subtilitate creativ? introducerea Vr?jitorului, singurul personaj al piesei care nu apar?ine regnului vegetal sau animal. Acesta nu îndepline?te simplul rol performativ de a crea Bondarului o înf??i?are de o frumuse?e str?lucitoare, ci este sugestie a vocii auctoriale, o introducere în diegez? a expresiei condi?iei scriitorului, cel care creeaz? întregul univers al fanteziei dramatice: „Paleta mea / E de cristal. O pun în raz?. / Lumina razei se filtreaz? / ?i-n ?apte feluri se desface. / Iar eu aleg pe care-mi place / Cu pensula, ?i zugr?vesc. / E me?te?ug vr?jitoresc!” (p. 42). Transfigurarea realit??ii în conformitate cu natura operei de art?, un minitratat de estetic? expus printre rânduri formal ludice. În aceea?i logic? intr? ?i faptul c? Vr?jitorul (alias scriitorul) este cel care „îl pedepse?te” pe Bondar ab?tând asupra acestuia, „din senin” ?i prin propria voin??, un ropot de ploaie...
Deznod?mântul este prilejuit de concursul de frumuse?e pe care Gura-Leului îl impune tuturor vie?uitoarelor pentru a avea acces la p?h?relul cu nectar. În cadrul acestuia Viespea, Fluturele, Greierul, Trântorul, Biza, Bondarul î?i vor l?uda ?i etala strict frumuse?ea fizic?, aparen?a superficial?. Singura excep?ie este Albina, care relev? func?ionalitatea frumuse?ii ac?iunilor albinelor, al c?ror ultim ?i unic scop este asigurarea fericirii... copiilor: „Pentru copii, am zis. Oricine / Cunoa?te-n lumea asta mare / C? noi ne facem n?sc?toare / De bucurii pentru cei mici. / Nectar, polen, lu?m de-aici, / Din alt? parte, ?i-n t?cere / În stupul nostru facem miere. / De-?i cerem dulcele nectar, / E fiindc? cerul e amar / De secet?, ?i nici o floare / Pe gura ei nectar nu are.” (p. 58).
Dac? ar fi vreun aspect de repro?at autorului, cu privire la o fantezie în versuri care nu a fost niciodat? gândit? ca „pies? de rezisten??” a dramaturgiei sale, atunci am putea aminti utilizarea, u?or neavenit? specificului lucr?rii în discu?ie, a unor neologisme aproape imposibil de asimilat de copii pre?colari, receptorii prezumtivi ai produsului artistic. Îns? chiar ?i în aceste condi?ii piesa se recomand? ca exprimând un inefabil aer de delicate?e ?i ingenuitate, tratând în manier? ludic? probleme serioase ale existen?ei universal valabile, astfel accesibile ?i universului infantil. Ca o dovad? a reu?itei este ?i faptul c? titlul piesei a devenit genericul emisiunii pentru copii de la Radio Rena?terea Cluj-Napoca ?i Radio Reîntregirea Alba Iulia, spectacolul a fost reiterat, iar voluma?ul a cunoscut o a doua edi?ie, la jum?tate de secol de la zborul „gâzei reveriilor literare” ale autorului...

Note
(1) Valeriu Anania, Prolog la vol. Valeriu Anania, P?h?relul cu nectar, edi?ia a II-a, Cluj-Napoca. Editura Limes, 2003, p. 6. Toate trimiterile prezentului studiu se vor face la aceast? edi?ie.
(2) Ibidem, p. 5.
(3) Ibidem, p. 6.
(4) Idem, Lauda albinei, în „Credin?a”, Detroit, decembrie 1968, inclus? în vol. Geneze (1971).


Lucian Bâgiu,
2005, Műhlbach, Transilvania

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.


Top Cultural Sites