Alegerea / Pe?ti?orul

Au fost odat? dou? ??ri.
Una era Ţara oamenilor frumo?i ?i alta era Ţara oamenilor urâ?i.
?i niciun om nu putea s? plece din ?ara lui.
Cine se a?eza în picioare pe linia care le desp?r?ea avea c?lcâiele într-o ?ar? ?i vârfurile degetelor în cealalt?.
Dar nu prea se a?eza nimeni pe linia aceea, în afar? de ni?te vr?biu?e, care p?reau în?irate pe a??.

Într-o zi, vr?biu?ele se strânser? s? discute o problem? foarte important?: dac? o s? fac? pui, unde o s?-?i înal?e cuiburile, acolo sau acolo?
A?a c? s-au sf?tuit o zi întreag?, pân? când în?eleptul vr?biu?elor a zis:
- S?-i privim atent pe oamenii frumo?i ?i pe oamenii urâ?i ?i o s? ?tim.
Dar, pentru asta, trebuie s? fi?i atente, s? nu mai întoarce?i capul în toate p?r?ile ?i mai ales s? va ?ine?i pliscul. Se poate?
- Se poate, r?spunser? vr?biu?ele, care trebuiau s?-?i fac? ?i ele o c?su?? undeva.

Dup? ce au v?zut cum st? treaba în amândou? ??rile, s-au dus cât au putut de repede la în?eleptul ce-?i f?cuse deja cuibul în Ţara Oamenilor Frumo?i.

- De unde ai ?tiut c? aici este cel mai bine? întrebar? toate în cor.

- V-am privit pe voi, r?spunse în?eleptul.

Când era?i cu ochii spre ?ara aceasta, mi-a?i ascultat sfatul, n-a?i mai sucit capul în toate p?r?ile ?i a?i c?utat cumin?i la tot ce f?ceau ace?ti oameni frumo?i. Apoi, f?r? s? v? da?i seama, a?i cântat cu ei, mai ceva ca ni?te privighetori.

Întorcând, îns?, ochii c?tre ?ara cealalt?, a?i dat uit?rii ceea ce v-am rugat, v-a?i foit întruna, a?i ?ipat f?r? motiv ?i mai c? nu v-a?i smuls penele de pe voi.

Vr?biu?ele se întristar?, fiindc? în?eleptul avea dreptate.
Dar, cum se zice, “tot r?ul spre bine" : acum alegerea lor era mai u?or de f?cut.



***

Pe?ti?orul


A fost odat? o sticl? de ap? mineral?.
Plin? de bule mici, mici de tot, care în?epau limba.
?i dac? erai un copil vorb?re? ?i dac? erai unul din acela despre care se spunea c? i-a mâncat pisica limba, tot te în?epau.
Ba, î?i mai intrau ?i în nas, fiindc? nu st?teau nici o clip? locului.
Dar cel mai r?u era când ?ineai pu?in sticla cu fundul în sus – dup? ce o deschideai, bulele te atacau, nesuferite, din toate p?r?ile.

Într-o zi, v?zând c? nimeni nu prea mai ia de gât sticla de plastic, apa mineral? ?i-a chemat toate bulele, ca s? le spun? ceva:
- Dragele mele, nu îmi place cum v? purta?i.
Sunte?i foarte vioaie ?i s?ritoare, dar, uite, sunt copii care nu v? plac.
Mai bine ar bea ap? plat? decât s? se lase atin?i de voi.
Cred c? e momentul s? v? mai calma?i pu?in.
Poate chiar s? zâmbi?i?

Dar bulele erau tot mai nemul?umite ?i mai încrunatate.
Se agitau ?i bolboroseau în a?a fel încât nimeni s? nu în?eleag? nimic.
Puteai s? ?ii la ureche, ore în ?ir, sticla de plastic ?i s? nu pricepi deloc ce vor s? spun?.
Îns?, dac? erai un copil de?tept ?i cu inima larg?, î?i d?deai seama imediat.

A?a se face c? un b?ie?el, care a dorit s? r?mân? anonim – adic? apa mineral? s? nu-i afle niciodat? numele - a de?urubat dopul ?i a eliberat bulele, ce l-au s?rutat, fericite, pe amândoi obrajii.

Apoi, dintr-o pungu?? transparent?, a r?sturnat în apa lini?tit?... un pe?ti?or.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.