O lume frumoas?

Au fost odat? ni?te oameni foarte foarte harnici..
Ei umblau toat? ziua de colo colo, s? fac? lumea ?i mai frumoas?.
Mai m?turau o str?du??, mai plantau un pomi?or, mai îngrijeau de o floare care se aplecase prea tare ?i nu putea s? se mai ridice ?i tot a?a...
Pe unde treceau ace?ti oameni totul str?lucea, a?a de harnici erau.

Numai c? într-o zi s-a întâmplat c? unul dintre ei s-a îmboln?vit de triste?e.
To?i ceilal?i veneau lânga patul lui ?i îl priveau.
Apoi d?deau pu?in din cap ?i începeau: unul îi a?eza cearceaful care atârna pe marginea patului, altul deschidea fereastra ?i avea grij? ca perdelu?a s? nu stea strâmb, unul scutura fa?a de mas? de firimituri, apoi o a?eza, bine întins? la loc, altul îi sp?la cana ?i punea în ea ap? proasp?t?.
Ce mai, erau ni?te oameni harnici, a?a cum fusese ?i prietenul lor pân? s? se îmboln?veasc?.
De aceea nici nu prea ?tiau cum s?-l ajute.

Într-o zi, pentru c? nu avea cu cine s?-l lase acas?, unul dintre oameni harnici î?i lu? copilul cu el ?i se duser? la omul bolnav.
Acolo, tat?l copilulului î?i începu treaba: scutur? o p?tur?, aerisi camera, ?terse fereastra care nu mai fusese ?tears? de o zi întreag?, puse câteva flori într-o vaz?, a?ez? CD-urile cu muzic? la locul lor, pân? când nu mai ?tiu ce s? fac? ?i se întoarse cu fa?a c?tre omul bolnav de triste?e, care acum râdea cu gura pân? la urechi.
Fiul s?u tocmai îi spunea o poveste.

Omului din pat îi pl?cu a?a de tare, încât îl rug? s? i-o mai spun? odat?.
Era o poveste pe care oamenii mari ?i foarte obosi?i de h?rnicie o citeau seara, la culcare, copiilor lor.
?i în care se spunea c? degeaba munce?ti toat? ziua s? faci lumea frumoas?, dac? tu nu ai cu cine s? râzi ?i s? te bucuri împreun? de frumuse?ea ei.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.