Pas?rea cenu?ie

A fost odat? un copil care visa s? ajung? pe o stea ?i s?-?i fac? acolo o c?su?? de turt? dulce.
Visa visul acesta în fiecare zi. ?i el i se p?rea tot mai frumos.
Ca s? nu fie singur când viseaz?, ?i-a plantat în gr?din? o tuf? de liliac.
De ea se îngrijea toat? ziua ?i tot cu ea st?tea noaptea de vorb?, la lumina razelor Lunii.

Ce era ciudat e c? Luna îl în?elegea foarte bine pe copil.
A?a de bine, c?, atunci când tufa de liliac r?mânea f?r? florile ei mov ?i parfumate, venea ea ?i mângâia micile încheieturi amor?ite ale tulpinii, prin care se vedea cum via?a se scurge c?tre o nou?-nflorire.
La fel, copilul cre?tea ?i el, odat? cu visul la c?su?a de turt? dulce pe care avea s-o construiasc? pe o stea, nu oriunde, ci chiar în mijlocul universului.

Numai c? anii trecur?, copilul deveni un om mare, cu multe probleme, iar liliacului încheieturile îi devenir? noduroase ?i mugurii întârziau s? i se mai deschid?.
Planul lor parc? nu mai era nici el atât de minunat ?i de u?or de îndeplinit cum li se p?rea odinioar?. De?i turt? dulce aveau destul?.

Îns?, într-o zi, când omul ?i tufa uscat? de liliac st?teau de vorb?, ca în vremurile lor bune ?i pline de speran??, se trezir? c? o pas?re mic? ?i cenu?ie se las? între ei, pe o crengu??, care nici nu se îndoi.
- Cine sunte?i voi? întreb? pas?rea.
- Suntem un om ?i o tuf? de liliac, e chiar a?a de greu s?-?i dai seama?
- Dar tu de ce semeni cu un copil care viseaz??
?i tu de ce parc? ai flori, de?i nu ai? întreb? pas?rea, care, cu ochii ei mici ?i rotunzi, p?rea s? vad? altceva decât vedeau ceilal?i.

Omul ?i tufa de liliac t?cur? din gur?, tremurând de frig ?i de emo?ie: cineva îi suprinsese visând - ?i toat? lumea ?tie c?, atunci când e?ti surprins visând, de c?tre cineva care î?i mai ?i în?elege visul, acesta se îndepline?te imediat.

În urm?toarea zi, omul ?i tufa de liliac se trezir? ferici?i.
De la pas?rea cenu?ie, c?reia cu bucurie, ?i deja s?tui, i-au d?ruit toat? turta dulce, aflaser? c? noua lor planet?, pe care nici nu ?tiau cum au ajuns atât de repede, are un nume foarte frumos: Terra.
?i c? multe stele ar fi vrut s? poat? ocupa locul ei unic, din mijlocul universului.
Dar Luna, care ocrote?te cele mai frumoase si mai cumin?i vise ale oamenilor, niciodat? nu le-a l?sat.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.