Suflet de p?pu??

Sofia era o p?pu?? tare prostu??. St?tea toat? ziua ag??at? în vitrina magazinului de juc?rii a?teptând pe cineva s-o cumpere. Dar asta nu se întâmpl? prea curând. De dou? s?pt?mâni, vânz?toarea îi pusese o etichet? special? pe care scria ceva cu ro?u. Sofia era tare mândr? de ea. Era singura p?pu?? care avea a?a ceva. Din nefericire îns?, acolo scria : pre? redus; juc?rie defect? ?i asta a nec?jit-o tare mult. Zile în ?ir a a?teptat dar în zadar. Toat? lumea cump?ra doar p?pu?ile care cântau.
Într-o zi, nec?jit?, vânz?toarea a avut ideea s? pun? un stativ în fa?a magazinului ?i s? scoat? juc?riile afar?. Sofia fu ag??at? de stativ ?i se str?duia s? zâmbeasc? trec?torilor. Din toate puterile. Dar nimeni nu o b?ga în seam?. Vârtejuri de praf se ridicau de pe strad? ?i încet, încet, p?rul ei din p.n.a. galben începu s? se înnegreasc?. Îi erau pr?fuite ?i h?inu?ele ?i tare ?i-ar fi dorit o baie, dar asta nu era cu putin??. Seara, vânz?toarea,nec?jit?, o lua cu ciud? ?i-o îndesa într-o cutie de carton, iar ea sim?ea de multe ori c? nu are aer. Poate o s? crede?i c? fiind p?pu??, nu avea nevoie de aer! Ba da! C? avea ?i ea suflet, de p?pu??, ce-i drept, dar era acolo mic ?i speriat. St?tea în cutia de carton ?i-i era fric? de întuneric dar nu plângea de team? c? frumo?ii ei ochi alba?tri, cu gene lungi, s-ar putea decolora. ?i atunci chiar nu avea s? o mai cumpere nimeni !
Sofia ofta în fiecare diminea?? când o raz? de soare se strecura în?untru. ?tia c? va începe o nou? zi a?a c? se preg?tea s? fie frumoas?. Î?i întindea fusti?a verde în carouri ?i bluzi?a galben? care se ?ifonau pe timpul nop?ii, pentru c? ?ti?i, p?pu?a nu avea o pijama în care s? doarm?! Î?i lustruia papucii galbeni cu ?ireturi în form? de fluture ?i-?i netezea fundi?ele ro?ii din p?r. În piept avea o bro?? verde la care ?inea foarte mult. Îndat? ce suna ora opt, vânz?toarea venea ?i o smucea din cutie s? o aga?e pe stativ. O apuca uneori de codi?e ?i asta o sup?ra foarte tare. Ar fi vrut s?-i spun? c? o doare îns? ?tia c? e o p?pu?? defect? ?i nu poate vorbi. Dar cel mai mult îi displ?cea faptul c? vânz?toarea fuma în preajma ei ?i Sofia ura mirosul de tutun care i se lipea de h?inu?e.
Î?i dorea din tot sufletul ei de p?pu?? s? plece departe.
Pentru c? magazinul era chiar în sta?ia de autobuz, putea vedea zilnic cum trec oamenii gr?bi?i încoace ?i încolo. Într-o sear?, o doamn? cu ochelari îi zâmbi. Sofia fu surprins? ?i o speran?? se strecur? în sufletul ei. A?tepta cuminte s? treac? orele pân? când doamna cu ochelari trecea prin fa?a magazinului ?i-i zâmbea, gr?bit?. Doar atât. P?pu?a a?tepta cu sufletul la gur? ziua în care se va opri în fa?a ei .
?i timpul trecea, trecea, ?i într-o dup?-amiaz? însorit? de februarie, Sofia o z?ri pe femeia cu ochelari care-i zâmbi vesel?. Se apropie de vânz?toare ?i o întreb? bucuroas? :
- Ce pre? are p?pu?ica blond? ?
Vânz?toarea îi spuse gr?bit?:
-O dau ?i cu o sut?, numai s? scap de ea!
Sofiei aproape c? îi veni s? plâng? atunci când doamna spuse:
- Mul?umesc! ?i plec? mai departe. O v?zu cum intr? la magazinul de pâine ?i dup? scurt timp ie?i cu o saco?? în mân?. Z?bovi un pic pe trotuar , timp în care î?i c?ut? în po?et? banii, scoase o sut? de mii ?i se apropie de vânz?toare.
- Mi-o da?i, v? rog? ?i îi întinse banii.
- Ce anume? spuse vânz?toarea cu ?igara aprins? în mân?.
- P?pu?a blond?. Vreau s-o cump?r!
- Sigur! r?spunse vânz?toarea încântat?.
Sofia credea c? viseaz?. Dar nu, era adev?rat! Mâna vânz?toarei mirosind a tutun se întinse spre ea ?i o lu? de pe stativ. A?a neîmpachetat? trecu în mâna doamnei cu ochelari, care era cald? ?i parfumat? ?i gata, Sofia devenise o p?pu?? fericit?!
- S? ?ti?i c? nu mai cânt?! mai spuse vânz?toarea în fug?.
- Nu conteaz?, o iau a?a! îi r?spunse femeia cu p?rul castaniu.
?i p?pu?a se strecur? într-o saco?? imens? lâng? o cutie de carton în care se g?sea o pereche de ghetu?e noi. Valuri de emo?ie o cuprinser?. Începea o c?l?torie ?i nu ?tia cât va dura. Mai c?l?torise odat? atunci când p?r?sise atelierul în care fusese f?cut?. Din Istambul plecase spre Bucure?ti ?i apoi mai departe, iar acum pleca spre … ?i nu apuc? s?-?i duc? gândul la bun sfâr?it c? ?i ajunsese la destina?ie.
Saco?a z?bovi câteva clipe pe un hol curat ?i doamna cu ochelari o lu? cu grij?, o duse intr-o camer? ?i o a?ez? pe pat.
- Ce p?pu?? dr?gu?? e?ti! Dar ai nevoie de o baie, urgent!

Ce era drept, era drept. Sofia îi mul?umi în gând doamnei pe care nu ?tia cum o cheam? ?i nici nu ar fi ?tiut cum s? i se adreseze. I-ar fi spus st?pân?, dar era o p?pu?? nu un c??el. Poate mam? ar fi sunat mai frumos dar oricum nu putea s? vorbeasc?. Era a?a de fericit?, încât ar fi putut s? ?op?ie. Doamna îi dezleg? codi?ele blonde ?i o duse direct la baie. D?du drumul la ap? cald?, î?i turn? ?ampon în palm? ?i începu s? o spele pe Sofia, cu mult? grij?. Stropii parfuma?i de ?ampon îi catifelau pielea de p?pu?? ?i Sofia savur? din plin du?ul cald. Fu apoi ?tears? cu un prosop pufos ?i dus? în camer?. Era atât de cur??ic?, numai când plecase de la atelierul din Istambul se mai sim?ise a?a. Între timp aflase c? doamna cu ochelari avea un nume: Sorina. Deci, Sorina o lu? pe Sofia în bra?e ?i-i spuse:
- E?ti atât de dr?gu??! ?i-i d?du un pupic pe obr?jor încât Sofia ro?i u?or.
Dup? ce-i zvânt? p?rul în prosop, aceasta îi f?cu o singur? codi??, îi puse o fund? ro?ie în vârful capului ?i-i spuse:
- Acum ai un nou look! ?i o a?ez? pe Sofia în bibliotec?,sprijinit? cu spatele de c?r?i. P?pu?a ar fi vrut s?-i mul?umeasc? dar nu putea s? vorbeasc?. Tot gândindu-se la acest lucru, se l?s? u?or pe c?r?ile din raft ?i adormi imediat. Dormi un somn f?r? vise, cu c?p?orul sprijinit de o carte.
Trecu o zi de când p?pu?a venise în casa cea nou?. ?i îi era tare bine. Dar nu auzise înc? nici un glas de copil. Erau doar ea ?i Sorina în cas?. ?i uneori so?ul Sorinei, care i-a spus la telefon în glum?, c? o va încuia în dulap când va veni acas?. A?a c? Sofia îl a?tept? cu un bile?el a doua zi.

M? cheam? Sofia. ?i am auzit c? vrei s? m? încui în dulap! Nu-i adev?rat! ?tiu eu c? tu nu e?ti r?u! Vrei s? fim prieteni ? Eu sunt o p?pu?? prostu?? ?i nu ?tiu multe lucruri. Dar o s? ai r?bdare cu mine, nu-i a?a?
A? vrea s?-?i dau un pupic dar nu pot, mai bine d?-mi-l tu!

În cas? era lini?te. Prea mult? lini?te. Sorina pleca diminea?a la serviciu ?i p?pu?a r?mânea singur?. St?tea rezemat? de c?r?ile din bibliotec? ?i se gândea. Era unica juc?rie din cas?. ?i, dac? ar fi putut merge, s-ar fi plimbat prin camerele luminoase ?i aerisite, s-ar fi admirat în oglinda de pe hol, în care Sorina se aranja în fiecare diminea??. Pentru Sofia era greu s? îndure lini?tea din timpul zilei. La sfâr?itul s?pt?mânii îns?, veni în vizit? o familie ce schimb? atmosfera din cas?. Sofia f?cu ochii mari. Printre musafiri se afla ?i o feti?? de patru ani, M?riuca, ce nu se dezlipea niciodat? de p?pu?a ei. Aceasta era mai mic?, îmbr?cat? în verde ?i foarte cochet?.
Cele dou? p?pu?i f?cur? cuno?tin??. Sofia o cunoscu pe Adela. Timpul trecea repede, repede, pentru c? p?pu?ile î?i dest?inuiau una alteia secrete ?i se sf?tuiau cum s? mai schimbe câte ceva din monotonia vie?ii lor.
Au mai trecut câteva zile, timp în care Sofia s-a tot gândit la via?a ei de p?pu??. Sorina era într-adev?r o prieten? dr?gu??, dar nu o vedea decât seara ?i atunci citea sau scria ?i nu aveau timp s? se joace împreun?. Uneori o a?eza pe Sofia pe canapea ?i ea st?tea în fa?a calculatorului ore în ?ir, iar pe monitor se derulau tot felul de imagini de care p?pu?a era fascinat?. Se gândea c? trebuie s? fie minunat sentimentul pe care îl tr?ia Sorina.
Ar fi vrut s?-i mul?umeasc? pentru c? a adus-o acas? dar, vai, de ce nu putea oare?
De multe ori Sofia sim?ea un lucru ciudat. Sim?ea c? în locul inimii are o floare micu?? de lotus c?reia i se desf?ceau petalele de câte ori era fericit?. Dar, cum un gând mohorât îi întuneca fruntea, micu?ul lotus alb ?i str?lucitor î?i închidea la loc corola pur?. Ea nu vedea asta, dar o sim?ea mereu. ?i ?tia c? într-o zi, str?lucirea minunat? a lotusului îi va invada sufletul ?i atunci se va întâmpla o minune!
Într-una din zile Sofia era nec?jit? c? r?m?sese iar??i singur? ?i întoarse u?or capul spre raftul de c?r?i.
- Oare ce se ascunde în ele ? se întreb? p?pu?a.
Erau titluri aurii pe cotoare, scrise cu litere mari, autori pe care ea nu-i ?tia, dar ar fi vrut s? afle. Putea s? silabiseasc? ?i începu s? enumere în gând:
- Po-ve?ti pen-tru co-pii
- Bi-bli-a pen-tru co-pii
- Ma-re-le vr?-ji-tor
?i atunci p?pu?a se gândi, a?a cum gândesc p?pu?ile de obicei, c? ceva sau cineva din aceste c?r?i ar putea-o ajuta. Imediat ce termin? de gândit,ni?te personaje ciudate din paginile c?r?ilor i se perindar? prin fa??.
- Cu ce te-am putea ajuta, Sofia?
P?pu?a vru s? vorbeasc?, dar nu putea. Atunci a ?tiut c? acest lucru este foarte important ?i-?i dori din tot sufletul s? i se îndeplineasc? dorin?a. ?i p?pu?a vorbi.
- Mi-am dorit s?-i mul?umesc Sorinei c? m-a primit în casa ei!
- Uite, acum po?i vorbi! îi spuser? în cor personajele c?r?ilor. Ce altceva î?i mai dore?ti?

- Vreau s? pot merge, s? m? plimb prin cas?…
- Bine, dar e?ti o p?pu?? nu o feti??!
- Ei bine, a? vrea uneori s? fiu o feti?? adev?rat? ?i Sorina s? fie mama mea…
- Cum vrei, dar nu e a?a de simplu. Trebuie s? mai ai pu?in? r?bdare. S? fii bun? ca dorin?a ta s? se îndeplineasc?!
?i ciudatele personaje se f?cur? nev?zute.
- Oare ce-au vrut s?-mi spun?? se gândi Sofia. E minunat c? pot vorbi ca oamenii. ?i începu s? silabiseasc?: ma-ma, ta-ta, cu voce tare.
Din acea zi, Sofia nu se mai plictisi a?a de mult ?i cu greu se ab?inea s? nu vorbeasc? atunci când Sorina era acas?. Dar îi era team? s? n-o sperie. Trecur? dou? s?pt?mâni în care p?pu?a vorbea singur? ?i cânta din zori ?i pân? seara. ?i într-o diminea??, când deschise ochii somnoroas?, v?zu c? se schimbase ceva. Oare ce? Picioru?ele ei erau adev?rate ?i mâinile la fel. Sofia î?i pip?i fa?a ?i v?zu c? pielea îi era catifelat? ca a Sorinei.
- Iu-huu! scoase un strig?t de bucurie p?pu?a devenit? feti??. ?i începu s? alerge prin cas? ?i s? se admire în oglind?. Emo?iile îi n?p?deau sufletul ca ni?te fluturi mari ?i colora?i ?i nu ?tia ce s? fac? mai întâi…Totul era minunat …totul, dar ce îi va spune Sorinei? Nu, mai bine s? nu afle, altfel cine ?tie ce se va întâmpla?
Sofia explor? fiecare col?i?or al casei ?i totul i se p?ru perfect. Intr? în buc?t?rie, g?si pe mas? un pahar cu lapte pe care îl b?u pe ner?suflate ?i apoi intr? într-o alt? camer?.
Aici g?si comoara pe care abia a?tepta s-o deschid?: calculatorul! Se a?ez? pe scaun ?i începu s? mi?te mausul ?i s? execute comenzile pentru internet pe care le f?cea uneori Sorina. Ce bine c? fusese atent?! Acum se descurca bini?or ?i la Istambul înv??ase ?i pu?in? englez? de la Khailani, turcoaica-englezoaic? ce o cususe pe ea în atelier. Acum cuno?tin?ele ei îi puteau folosi în sfâr?it la ceva. Iar Adela, p?pu?a zglobie ce venise la ea în vizit?, îi povesti despre un site secret pe care Sofia era ner?bd?toare s?-l acceseze: www.lumeapapusilor.com. Dac? l-a?i accesat ?i nu l-a?i g?sit, nu e nici o problem?! Cu pu?in? imagina?ie îl pute?i crea chiar voi!
Bine a?i venit în lumea p?pu?ilor! Treceau orele ?i Sofia nu se mai plictisea ca alt?dat?. Cunoscu p?pu?i din S.U.A., din Africa, din toat? Europa ?i p?pu?ele din Asia, mici ?i cochete!
Discuta cu ele on-line. Era acum o feti?? adev?rat?. Dar oare cum p?pu?ile celelalte puteau vorbi ?i accesa o adres? de internet?
P?i sigur c? ?ti?i! Erau p?pu?i foarte scumpe, f?cute în ateliere de lux.
Sofia era fericit? c? aflase o mul?ime de lucruri într-un timp atât de scurt. Ce lucru minunat era internetul! Puteai s?-?i colorezi via?a dup? cum doreai. ?i fiecare p?pu?? pe care o cunoscuse îi spusese povestea vie?ii ei iar acest fapt o fascina de-a dreptul, dându-i încredere în ea.
Erau p?pu?i scumpe care locuiau în vile somptuoase , în camerele unor feti?e mofturoase ce nu le d?deau nici o aten?ie! Erau p?pu?i ce locuiau în apartamente de bloc, al?turi de copii ce le f?ceau via?a un calvar. Pentru c? le c?rau cu ei la gr?dini?? în fiecare zi, în autobuze aglomerate ?i n-aveau timp s?-?i trag? sufletul sau s? se odihneasc? pentru c? fiecare copil voia s? le înha?e ?i uneori le tr?geau de p?r.
O p?pu?ic? bondoac? din Suedia era prietena unei feti?e blonde, Sigrid. Aceasta avea un fr??ior, Jan, ce o ura pe mica p?pu??. A?a c? de câte ori avea ocazia, o tr?gea de p?r sau o arunca în gr?din?, pe fereastr?, f?r? nici o remu?care. Aflând toate acestea, Sofia î?i ?terse o lacrim? dintre gene. Ce via?? grea ?i trist? aveau alte p?pu?i! Dar ceasul din perete o opri din smiorc?ial?, c?ci era timpul s? ajung? acas? Sorina. Repede închise calculatorul, ie?i tiptil din camer? ?i fugi s? se a?eze pe raftul din bibliotec?, unde st?tea de obicei. Imediat ce se transform? în p?pu?? se auzi cheia în u?? ?i Sorina intr? în cas?. Era trist?. Î?i pusese ochelarii în raft ?i st?tu t?cut? pe canapea.
- Oare de ce e sup?rat?? se întreb? Sofia. Cu siguran?? a p??it ceva!
- Cine a vorbit? întreb? Sorina uimit?. Dar p?pu?a amu?i ?i nu îndr?zni s? spun? nici un cuvânt.
Zilele treceau ?i Sofia era o feti?? istea?? în timpul zilei ce-?i f?cuse multe prietene cu ajutorul internetului. Apoi, pentru c? îi pl?cea nespus de mult, începu s? citeasc? toate c?r?ile din biblioteca Sorinei. Mai pu?in cele despre economie ?i afaceri, pentru c? nu le pricepea, deocamdat?. Dar terminase de citit c?r?ile de poezii, de pove?ti pentru copii ?i câteva c?r?i de rug?ciuni de unde Sofia înv??ase s? se roage foarte frumos. Apoi, punea c?r?ile înapoi cu grij?, încât nimeni nu ?tia ce se petrece acolo în timpul zilei.
Descoperise o lume minunat? în paginile c?r?ilor ?i ea devenise mai în?eleapt? datorit? lor. Iar când accesa site-urile dragi ei, le povesti ?i celorlalte p?pu?i ce lucruri minunate ?tia ea.
O p?pu?? negres?, din Africa de Sud, le t?ie r?suflarea tuturor când le povesti c? feti?a în casa c?reia locuia, a plecat cu p?rin?i în savan?, într-o
excursie ?i pe ea a pierdut-o acolo. Ce crede?i? Noaptea, s-au apropiat dou? leoaice ?i i-a fost atât de team? c? au s-o sfâ?ie, încât, inima ei mic? nici nu mai îndr?znea s? bat?. Fiindc? feti?a a plâns toat? noaptea dup? p?pu??, p?rin?ii s-au întors a doua zi ?i au c?utat-o. Când s-au reg?sit cele dou?, fericirea era atât de mare c? lacrimile au curs din bel?ug.
Vai! oftau atunci toate p?pu?ile aflate on-line.
- ?i eu am fost la Gr?dina Zoologic?, cu prietena mea Li! spuse o p?pu?? chinezoaic?. ?i am fost furat? de o maimu??. Li a început s? urle ?i nu ?tiau p?rin?ii ce a p??it, pân? când m-au v?zut în bra?ele maimu?ei care credea c? sunt puiul ei ?i nu voia s? m? lase în pace!
Au adormit maimu?a, îngrijitorii m-au luat, dar a trebuit s? stau câteva ore în carantin? într-un fel de solu?ie care omoar? microbii, pentru c? maimu?a era bolnav? ?i puteam s-o îmboln?vesc ?i pe micu?a Li. De atunci suntem nedesp?r?ite.
P?pu?ile sporov?iau de zor, timpul trecea ?i ele erau bine dispuse.
- Eu am fost foarte fericit? într-o c?su?? de munte unde erau dou? gemene - Ioana ?i Georgia - spuse o p?pu?? din România. Erau dr?gu?e ?i haioase ?i se jucau foarte frumos cu mine. Într-o noapte a venit îns? o ploaie ciudat? ?i a distrus casa celor dou? micu?e pe care mama lor abia a reu?it s? le salveze. Doar la mine nu s-a gândit nimeni. ?uvoiul de ap? m-a luat ?i m-a dus la câ?iva kilometri. Am r?mas f?r? un picior ?i nu mi-am mai rev?zut niciodat? prietenele.
- Dar acum unde e?ti? întrebar? p?pu?ile aflate on-line.
- La Orfelinatul P?pu?ilor. Nimeni nu vrea o p?pu?? f?r? un picior, spuse aceasta mâhnit?.
- Vai, ce trist! se emo?ionar? p?pu?ile.

Curând Sorina lipsi multe s?pt?mâni de acas? ?i Sofia f?cu cuno?tin?? cu un p?ianjen mic ?i urât ce st?tea trist într-un col? al camerei. Îi spuse Roco. La început s-a apropiat de el timid?, pentru c? nu voia s?-l deranjeze.
- Bun? ziua! Ce faci acolo? întreb? curioas? Sofia.
- Ce? Nu se vede? Ţes! îi r?spunse p?ianjenul ursuz.
- Ce ?e?i?
- Cum adic?? Pânz?! Nu asta fac to?i p?ianjenii?
- Nu ?tiu! se scuz? Sofia.
- Atunci înva??! Nu ?tii! o maimu??ri p?ianjenul. Voi oamenii nu prea ?ti?i multe! De fapt, cred c? nu ?ti?i nimic! spuse sup?rat Roco.
- Dar eu nu sunt chiar un om! continu? Sofia.
- Dar ce e?ti? o întrerupse p?ianjenul. Un robot cu cioc de ra???
- Eu sunt o p?pu??, micu?ule!
- Te rog, f?r? micu?ule! Am doi ani ?i cinci luni. Sunt un p?ianjen b?trân!
?i cum adic? e?ti o p?pu??? Ce? Eu nu ?tiu s? deosebesc un om de o p?pu??? întreb? tot mai iritat Roco.
- Eu sunt p?pu?a Sofia! ?i pentru c? mi-am dorit din tot sufletul s? vorbesc ?i s? fiu o feti?? adev?rat?, atunci când apare prima raz? de soare devin om, iar spre sear? sunt înapoi p?pu??! spuse aceasta dintr-o suflare.
Aceste ve?ti îl f?cur? curios pe Roco. A?a c? renun?? un timp la ?esut ?i spuse:
- ?i ce via?? e asta? Nu e?ti nici cal, nici m?gar! Ia gânde?te-te!
- Eu sunt fericit?, Roco!
- De ce-mi spui a?a?
- Dac? tot nu ai un nume! ridic? din umeri, Sofia.
- Bine, dar tot nu în?eleg. De ce nu te mul?ume?ti s? fii p?pu?? cum sunt ?i eu un p?ianjen ?i gata!
- Dar e plictisitor s? stai toat? ziua ?i s? nu faci nimic! S? nu ai prieteni, s? nu cuno?ti lumea!
- ?i ce? Acum crezi c? tu cuno?ti lumea? Sau c? eu stau degeaba?
- Nu ?tiu, Roco! Dar de când pot vorbi ?i merge, am atâ?ia prieteni!
- V?d c? e?ti singur?!
- Prieteni de pe internet.
- Ce-i asta? întreb? mirat, Roco.
Atunci Sofia se gândi c?-i momentul s?-l înve?e ?i pe micul p?ianjen ceea ce ea ?tia deja. ?i Roco se ar?t? fascinat de imaginile de pe monitor.
- Po?i accesa ?i ceva pentru p?ianjeni?
- Putem încerca.
Gr?dinile din toat? lumea erau pline cu tot felul de p?ianjeni. E-adev?rat c? ace?tia nu st?teau pe internet, dar Roco nu mai era singur. ?i mai ?tia acum un adev?r! Era printre cei mai urâ?i p?ianjeni din lume. ?i asta îl f?cu ?i mai ursuz.
- Nu fi sup?rat, Roco! Sufletul t?u e bun! Eu ?tiu asta! încerc? s?-i abat? gândurile, Sofia.
- Da, ce-?i pas?, când tu e?ti atât de frumoas?? Nu e?ti mic? ?i p?roas? ca mine!
- Dar tu nu e?ti fericit c? e?ti p?ianjen? Vrei s? fii cumva fluture? îl ironiz? Sofia.
- Da! ?i s? zbor la tine-n p?r! se enerv? Roco. Mai las?-m? în pace! spuse el ?i se retrase în col?ul s?u unde continu? s?-?i ?ese pânza ?i s? pun? la cale un plan.

Mai trecur? câteva zile în care micul p?ianjen era foarte atent la tot ceea ce f?cea Sofia. ?i într-o sear?, Roco se rug? cu glas mieros de feti?? s?-l lase singur în fa?a calculatorului. Sofia îi derul? câteva imagini cu p?ianjeni ?i-l l?s? în pace, în timp ce ea deretic? prin buc?t?rie. Când se întoarse la calculator, Roco disp?ruse…În imaginile de pe ecran Sofia distinse ?i tr?s?turile micului ei prieten.
- Roco, Roco, strig? feti?a! De ce-ai plecat?
Dar Roco disp?ru în câteva clipe. A?adar micul p?ianjen pl?nuise o evadare în am?nunt. Feti?a se întrist?. Dar la gândul c? Roco era fericit acum, îl iert?. În fond, era via?a lui. ?i poate c? ar trebui s? fac? ?i ea la fel. Nu ie?ise niciodat? din cas?. Oare cum e s? te plimbi pe str?zi de una singur?, s? sim?i asfaltul sub t?lpi, aerul mângâindu-?i obrajii?
Pe Sofia o n?p?dir? emo?iile când se gândi la acest lucru. ?i într-o zi, f?r? prea multe regrete, p?r?si apartamentul Sorinei ?i cu un simplu ENTER ajunse pe malul m?rii. Feti?a se desc?l?? ?i intr? cu picioru?ele ei mici în ap?. Parc? mii de furnicu?e o pi?cau de degete. Apa era cald? ?i moale, o sim?i catifelat?, mii de senza?ii îi str?b?teau corpul.
Apoi se plimb? ore în ?ir pe nisipul fin ?i-?i l?s? p?rul în voia brizei ce venea dinspre mare, r?coroas? ?i s?rat?. Era minunat s? fii OM. Privi la celelalte feti?e ce alergau pe plaj?. Oare con?tientizau ce dar frumos le-a dat Dumnezeu? VIAŢA, cu siguran?? era teribil de interesant?!
Dar o or? mai târziu, Sofia intr? în panic? atunci când o doamn? o opri întrebând-o:
- Ce faci singuric?, micu?o? Te-ai pierdut cumva de p?rin?i?
- Nu, se f?stâci Sofia. Mama e acolo ?i m? a?teapt?! min?i ea, ar?tând spre un grup de femei.
Deci asta era. Atr?gea îngrijorarea celor din jur dac? mai continua s? mearg? singur? pe str?zi. Sofia avea în?l?imea unei feti?e de cinci ani, dar ?tia cu mult mai multe lucruri decât alte fete de aceia?i vârst?. Era, f?r? îndoial?, o persoan? special?.
Dar cum venea seara, Sofia se întrist? u?or gândindu-se c? nu avea unde s? doarm?. Era complicat. Feti?ele mici aveau p?rin?i care se ocupau de aceast? problem?. Nu era u?or s? fii singur într-o lume a?a de mare! Pe plaj? întâlni un crab mare c?ruia îi spuse în glum? Dolo.
- De ce îmi spui a?a? întreb? crabul nedumerit.
- E?ti cam dolofan!
- Tu vorbe?ti? Nu ?i-a spus nimeni ce f?lcu?e ai?
- Hai, s? fim prieteni, Dolo! Eu nu sunt sup?rat? pe tine!
- Nici eu! De ce e?ti trist?, Sofia?
- Nu am unde dormi ?i nici nu ?tiu s? ajung acas?…Am crezut c? e mai u?or de tr?it pe cont propriu, dar nu e deloc a?a…
- În noaptea asta te duc, dac? vrei, la Pe?tera Crabilor! Dar nu vei putea sta acolo decât pu?in timp! Crabii nu sunt cele mai prietenoase fiin?e din lume!
- Hai s? ne gr?bim! În curând se face noapte!
Dolo ?i Sofia plecar? în direc?ia indicat? de crabul dolofan. Pe?tera Crabilor era în apropierea m?rii. În?untru era întuneric ?i cald. Sofia se sim?i bine ?i adormi r?pus? de oboseal?. Dolo consider? de datoria lui s? stea de paz?, a?a c? nu închise un ochi toat? noaptea. Marea se auzea zbuciumat?, cântând pe creste de spum?, iar somnul Sofiei fu adânc ?i neclintit ca ?i adâncul m?rii.
A doua zi Dolo î?i lu? r?mas bun de la Sofia ?i îi d?du câteva sfaturi în?elepte. Feti?a promise c? va ?ine cont de ele în drumul ei spre cas?.
Timpul trecea ?i Sofia î?i petrecea fiecare zi experimentând noi lucruri. Înv??? s? înoate, s? mearg? cu bicicleta, î?i f?cea în fiecare zi noi prieteni, le spunea tot felul de pove?ti. Dar nimeni nu ?tia secretul ei. Toat? lumea credea c? este o feti?? adev?rat?. Când se gândea la povara secretului, Sofia devenea iar??i trist?.
În curând i se f?cu dor de Sorina, de apartamentul ei primitor, de via?a lini?tit? pe care o avea înainte. ?i tot plimbându-se pe plaj?, auzi o feti?? care mergea cu bunica acas?. Aceasta avea un rucsac în care Sofia se cuib?ri, preschimbat? în p?pu??. Urm? o c?l?torie lung? ?i obositoare cu trenul, timp în care Sofia se plictisi. În gar?, Sofia ie?i u?or din rucsac ?i plec? prin ora?, s? caute locuin?a Sorinei. Nu fu greu de g?sit! Obosit?, Sofia sun? la u??. Când deschise, Sorina fu mirat? s?-?i g?seasc? p?pu?a în fa?a u?ii, singur?, singuric?.
- Ce dor mi-a fost de tine, micu?o! ?i o strânse tare în bra?e. Sofia î?i întinse mânu?ele mici de p?pu?? pe dup? gâtul Sorinei. Sim?ea ceva ciudat c?ruia nu i se putea împotrivi. Micu?ul lotus alb din inima ei î?i desf?cea petalele invadându-i sufletul cu str?lucire. Pielea îi devenise luminoas? ?i zâmbetul molipsitor. A ?tiut atunci c? aceasta era minunea care avea s? se întâmple! Trebuia s? devin? o feti?? adev?rat? ?i s? nu-i fie fric? s? recunoasc? acest lucru!
Sorina ?inea în bra?e o feti?? ?i nu p?rea deloc mirat?.
- Hai s?-?i ar?t ceva!
Sofia îi d?du mâna cu grij? ?i p??i mirat? în cealalt? camer?. Dintr-un p?tu? de copil, doi ochi mari ?i alba?tri le privea cu bucurie.
- Ea e Ilinca, feti?a mea.
- Vai, e atât de frumoas?! ?i eu? întreb? mirat? Sofia.
- Tu e?ti surioara ei!
Sorina îi zâmbi vesel?. Sofia întinse mânu?ele în jurul ei. Din p?tu?ul mic, Ilinca gânguri bucuroas?.
Lotusul alb nu-?i mai strânse niciodat? petalele. Str?lucirea lui invada casa din zori ?i pân? noaptea. Ilinca ?i Sofia erau cele mai bune prietene. Cre?teau frumos sub zâmbetul protector al Sorinei.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.