Balcoane cu elefan?i

UNU:
INTRARE ÎN POVESTE
N-am încotro, trebuie s-o încep ?i eu ca toat? lumea cu „tr?ia odat?...” Ca s? în?eleag? pu?timea c? intr?m într-o poveste. Nu de alta, dar exist? pe fa?a p?mântului b?ie?ei ?i feti?e care î?i bag? în cap tot felul de întâmpl?ri luate de prin c?r?i sau de pe la televizor ?i se apuc? s? le repete în curte, pe strad? sau chiar la ?coal?. Hei, pu?time, treze?te-te! Povestea-i poveste ?i nu oricui îi este dat s? o repete în via?a de toate zilele! Ceea ce v? povestesc eu acum nu se poate repeta nic?ieri pe P?mânt. ?i nici m?car pe Lun?. Degeaba se umfl? unii în pene c?, chipurile, orice întâmplare, oricât de ciudat?, poate avea loc ?i în satul sau ora?ul lor natal. Haida de, s? încerce! S? încerce s? reînvie povestea de mai jos, dac? vor s? se dezumfle din pene ?i s? arate ca ni?te mingi sparte. Îi sf?tuiesc s? o lase de la bun început mai moale, s? se împace cu gândul c? de data asta norocul a picat numai ?i numai pe capul copiilor de pe strada noastr?. Numai nou? ne-a fost dat s? particip?m la toate câte se vor întâmpla mai jos. ?i uite c? nu facem nici un secret din asta. Or, s? fim serio?i, noi nu suntem deloc egoi?ti. Poate un pic l?ud?ro?i, dar nu egoi?ti! Drept dovad?, uite c? eu m? ?i apucat s? v? spun cum a fost. Fire?te, au trecut tare mul?i ani de atunci. Eu eram o feti?? ca toate feti?ele, iar cei din jur îmi spuneau simplu – Ele. Acum sunt o doamn? bogat? - am în vedere bogat? în imagina?ie – ?i or??enii îmi spun cu mult? venera?ie doamna Elefantina.

DOI:
TRISTEŢEA ELEFANTULUI RADJ KAPUR
A?adar, tr?ia odat? un elefant... Tr?ia el cum tr?ia, îns? era mai toat? vremea trist, s?racul. ?i nu tr?ia undeva în India, ci î?i ducea zilele chiar la cap?tul str?zii noastre. Fiindc? anume acolo î?i g?siser? cei de la conducerea ora?ului s? adune o mul?ime de animale de pe suprafa?a p?mântului ?i s? le închid? prin ?arcuri ?i prin fel de fel de cu?ti, una mai închis? decât alta. Cum adec? de ce au închis animalele acolo? P?i, ca s? ni le arate nou?, copiilor! De parc? noi nu le-am fi v?zut zilnic la televizor a?a cum ar?tau cel mai frumos: în filmele cu desene animate. Sau cum ar?tau mai jalnic: fug?rite cu elicopterul, obosite, speriate, numai blan? ?i oase, încât intram în p?mânt de ru?ine când ne d?deam seama c? locuiam pe aceia?i planet? ?i nu le puteam s?ri în ajutor. Mai bine ar fi cheltuit banii ca s? ne duc? pe noi în excursie – în excursie ?i nu în ispit? - prin ?inuturile acelea îndep?rtate unde animalele de la menajeria noastr? erau la ele acas?, prin tundrele ?i savanele lor natale. Am fi v?zut cu ochii no?tri cum o duc ele în lumea lor s?lbatic?, în lumea lor drag?. ?i n-ar mai fi trebuit s? fie adormite – las c? ne pricepem noi! - cu siringi împu?cate, ca s? ne pomenim cu ele la cap?tul str?zii, dup? poarta pe care st? scris „Gr?dina zoologic?” cu litere cât elefantul. Drept c? nici chiar cât elefantul nostru. Pentru c? elefantul nostru, înscris în acte cu numele de Radj Kapur, dep??ea ca m?rime orice elefant din lume. Dac? ar fi fost posibil s? pui al?turi de el un elefant obi?nuit, acesta ar fi ar?tat ca un pui?or de elefant. Dac? te uitai spre Gr?dina Zoologic? h?t din alt cap?t al str?zii, chiar ?i de acolo puteai vedea pe deasupra copacilor spinarea lui Dadj, precum ?i cre?tetul lui chel. Ar?ta ca un deal mi?c?tor ?i gola?, mai înalt chiar decât literele de deasupra por?ii. Oricine se apropia de Radj, fie ?i un t?tic dintre cei mai zdraveni, ar?ta ca un b?ie?el. Ca s? nu mai spun cum ar?ta un b?ie?el lâng? piciorul uria? al elefantului. Oricum, era o mare fericire s? te apropii de el. Ridicai o mân? ?i abia de-i ajungeai pân? la r?d?cina unui deget de la picior. Iar ca s?-i ajungi pân? la ?old, vai ?i-amar! trebuia s? rogi pompierii s?-?i aduc? o scar? din cele lungi-lungi de-ale lor. Norocul nostru c? Radj era foarte în?eleg?tor cu cei care îl vizitau. Astfel, ori de câte ori vreun pu?ti începea s? scânceasc? ?i s? insiste c? vrea numaidecât s? se ca?ere pe cre?tetul elefantului, acesta f?cea în a?a fel încât m?micile sau bunicile s? nu mai apeleze la ajutorul pompierilor. Radj î?i l?sa trompa pân? pe asfalt, iar pu?tiul se aburca frumu?el pe ea, o îmbr??i?a strâns, ?i erai ridicat sus-sus, mult mai sus de frunzele copacilor. Atât de sus, încât vedeai de la în?l?ime toat? strada noastr?, cu toate pisicile ?i câinii care le obligau s? se ca?ere prin copaci; vedeai toat? dezordinea de prin balcoane, dezordine pe care zadarnic încercau p?ianjenii s? o ascund? sub pânza lor. De-acolo, de sus, de la cap?tul trompei în?l?ate la cer, î?i d?deai seama cu strângere de inim? cât de îngust? ?i adânc? era strada noastr? în compara?ie cu întreaga panoram? a ora?ului. A, vre?i s? v? dau ?i numele ora?ului? Cândva i se spunea Chi?in?u, dar în ultima vreme, dup? toate câte s-au întâmplat pe când eram eu în clasa a patra, se zice c? i-ar fi fost schimbat? denumirea în Elefant?u! Ceea ce vreau s? mai subliniez e c?, orice b?ie?el sau feti??, odat? v?zându-se în vârful trompei la o în?l?ime atât de ame?itoare, dac? nu dorea s? întârzie la mas? acas? dup? lec?ii, ?i voia s? afle cât e ora, era de-ajuns s?-?i duc? mâna strea?in? la ochi, s? se uite în zare ?i s? vad? cât arat? ceasul în turnul Prim?riei, care turn, trebuie spus, se ?inea pe departe de ?ipetele ?i r?getele animalelor, de parc? se temea ca nu cumva s? fie atins ?i de mirosul în?ep?tor de pe aici.

Ei, dar mai revin io pe-aci, pe la agonia.ro, ca s? v? spun cum au ocupat, totu?i, dracii de elefan?ii balcoanele. C? nu degeaba exist? ?i capitolul urm?tor.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.