Deprecated: mysql_connect(): The mysql extension is deprecated and will be removed in the future: use mysqli or PDO instead in /var/www/dynamic/poeziipentrucopii.info/www/lib/db.php on line 2 Poezii pentru copii : Din lumea celor care nu cuvânt?

Poezii - Home

Din lumea celor care nu cuvânt?

Când st?pânul nu-i acas?
------------------------


Când st?pânul nu-i acas?,
Este...vai de ca?caval.
Pentru bietul ?oricel,
E prea mult - în a?a hal,
De când e, n-a mirosit
Vreun brânzet...

L-a?i auzit?

Ca?cavalul ?sta-l trage
De must??i, ca s? îl bage
În belea.

?i el nu vrea!?

Mai încolo,-ntr-o firid?,
E pisica. Ce perfid?!
Hoa?a, înc? nu se-avânt?,
De?i brânza o încânt?.

Dar parc? ?i ?oricelul,
Ce se ?ine, mititelul,
Tare,
În ascunz?toare.

Doar dul?ul nu îi place,
Corbici,
C? n-o las?-n pace
?i o latr? ne-ncetat.

Corbici ?sta,
Un turbat!

Stai,
C? iese ?oricelul,
Chi??ind cum îi e felul
Îndreptându-se degrab?
C?tre brânz?,
Când o lab?
De pisic? ce-l iube?te
Pe dulap îl r?stigne?te.

Dar de ce nu îl m?nânc?
Din priviri,
Nu ?tie înc?,
Fiindc?-i tare ame?it.

Corbici!

Corbici a venit
?i pe labele din fa??
S-a proptit,
Gonind pe hoa??.

Doar la ca?caval ?i el
Are dreptul, c?-i fidel
?i de-un an sluje?te-n cas?,
Când deasupra,
Când sub mas?.

Hopa,
Iat?-l pe st?pân,
Fl?mând, dup?-atâta munc?,
Bucuros de ca?caval,
Cum îl taie...

?i-l?

M?nânc?!

Asta fu.

S-a dus brânzetul...

A r?mas numai regretul
Din privirile-nciudate
Ale celor trei f?pturi...

?i un gust amar prin guri!



Musculi?a
---------


Nu-i ca sor?-sa, be?iv?,
Ea-i pioas?, printre sfin?i
Veacu'-?i face, fiindc?-ace?tia,
Sunt, în genere, cumin?i
?i nu-i dau in cap cu pliciu’.

Iar coliva, un deliciu,
Cât?-o fi, pe foi scor?oase
De ceaslov, la parastase.

Numai ieri cât s-a rugat
Pentru-un fir de grâu cu miere
De-o musta?? ag??at…

Bietul dasc?l, ce pl?cere
S? îi fac? a sluji,
Când o musc? - Doamne, iart?-l ! -
Slujba toat?, bâzâi?

Slav?!
Înc?-o rug?ciune,
Doamne, c-o sc?pa?i cu via??!
Iar acu ?i cu dulcea??
O îmbii, de nu cumva
O fi - ptiu ! - altcineva.

Tot Ceaslovul e mânjit
De magiun.
Da’ ?tii c?-i bun?
Altfel cum, prin celofan,
Ni?te degete-n borcan
S-ar vârî?
?i-i lipicios !

Atât doar, c? nu-i frumos
S?-l întinzi pe unde vrei.
Dar copiii,
Ce ?tiu ei?

Gata, mult le mai gânde?te
Ea pe toate; prea-i destul!
A conchis : e cel mai bine,
- Dac? mori -
S? mori s?tul!

?i s-a-ntins, a?a, pe-o parte,
Pe o liter? din carte,
S? se odihneasc?-un pic.

Doar c?, vezi tu, popa Gheorghe
Nu z?ri-n ceaslov...nimic.

Ba, nervos din cale-afar?
Pe-a?a urm? ce l?sar?
Fiii,-n, dulce, joaca lor,
Lua cartea, o închise
?i-o trânti în dul?pior.



Pas?re de noapte
----------------

Mai am o poveste scurt?
Cu o buh? despre care
Se zvonea c? vede bine
Ziua, în amiaza mare.

Voi prea bine ?ti?i c? buha
?i cu ziua nu se-mpac?
?i nici ?anse nu-s prea multe,

Decât,
Poate,
Numai
Dac?

Buha va da înapoi
(Asta s? o credem noi!)
Pic?tura de lumin?
Ce-o b?u; dar cin's-o ?in??
Setea?

Ori, mai ?tii,
Ru?inea
De a se gr?bi s?-nghit?,
Stropul ce sclipea în noapte,
Pe o ar?it? cumplit?,
Pus de Domnul la p?strare
Pentru o...privighetoare?

Dac? nu a privegheat,
Ce s?-i fac??
I l-a luat.

De-atunci buha-i pedepsit?
S? r?mân?-n?epenit?
Pe un ram -
Doi ochi ?i-atât,
Ce-?i ?in singuri de urât.

Îns? ?i azi biata crede,
De?i s-a deprins, fire?te,
C?, prin bezn? dac? vede,
E...fiindc?
Str?luce?te.



Trandafirul
-----------


La o margine de drum,
Înflori un trandafir...

Nici de alba lui culoare,
Nici de lujer, nici de floare,
Nu m? mir.

Nu-i o-ntâmplare
C-ap?ru a?a, deodat?,
Pur? ?i înmiresmat?,
Lâng? un ciulin seme?...

Omul, cum e el iste?
?i vrea s? îi apar?in?
Tot ce este mai frumos
Din crea?ia divin?,
Se porni pe stric?ciune.

Cât s? ?in? o minune?

Cât tulpina-i ca m?rgeanul
S? urce la cer – tot anul?

Iar? frunza ca smaraldul,
Cât s? dea sclipiri în faldul
Trenei zorilor – o via???

Hai, c?-i mult, prea se r?sfa??
Dumnezeu, l?sând natura,
Laude, cu toat? gura,
S?-I aduc?.

Nu se poate
Ca atâtea-napripate
S? str?bat? piezi? cerul
Pentru a sorbi misterul
Florii ?steia grozave.

Lucrurile sunt prea grave.

Fluturii cad adormi?i,
Altele, dac? nu ?ti?i,
Ori se sting, de gelozie,
Ori se-nchin?-acestei flori
Care a f?cut furori.

Iat? cine-i trandafirul,
Ie?it din anonimat
Într-o zi, f?r?-a-?i dori
Nimic din ce i s-a dat.
Bucurându-se de toate;
Dar ?i trist, c?-i sunt furate
Pe m?sur? ce prime?te
Seva vie?ii ?i-nflore?te.

- Tu n-ai ghimpi! i-a zis sticle?ul,
Ce te miri c? n?t?fle?ul
De ghimpat st? drept ?i are
Înc? un tulei de floare?

- Oare a? putea ?i eu
S? îl rog pe Dumnezeu
S? îmi dea, ca lui Ciulin,
M?car colo, ici, un spin?

- Sigur, sigur, îndr?zne?te,
?tii c? Domnul te iube?te
?i, în plus, nu-I ceri decât
S? te fac? mai...urât.

Câte pic?turi de sânge
De-atunci trandafirul strânge,
Asta o pute?i vedea.

Nu mai este cum era.

Din contr?,-i ?i mai frumos.
Ieri, ca neaua, alb, sfielnic,
Devenit-a nu doar ro?u,
Plin de flori, ci ?i puternic.

O problem? ar mai fi.

Ridicat? de Ciulin.

Cic? nu mai vrea s?-i fie
Trandafirului vecin.


Frunza
------

Plesni mugurele, frunza
Se trezi un pic bo?it?
La obraz.
Dar n-are-a face,
Dac? soarele o place
?i spre ea, timid, cuteaz?
S?-?i îndrepte
Prima raz?.

Îns? parc? fu prea scurt?
Ziua-ntâi.

?i-atât de mult?
Noapte curge, f?r? zor,
Din acest imens izvor
Care-i timpu’,-ncât se vâr?
În ea îns??i,
La c?ldur?,
Tremurând de bucurie
C?-i fu dat - ?i ei -
S? fie.

?i a mai ?i pus-o Domnul,
Colo sus,
C?-i piere somnul
Numai când se uit?-n jos.
Da’-i atâta de frumos
Ce z?re?te -
Ori?iunde –
C? nu poate în boboc,
Iar??i
A se mai ascunde.

Iar când zorii vin,
Te ?ii,
Numai surori - sute, mii -
Prin copaci.
?i-atâta-i place,
C? fo?ne?te mai dibace
Decât toate la un loc
Frunza noastr?.

Ce noroc!
Azi a dat de rândunic?.

Galben-verde, mort de fric?,
Prinde drag ?i de-un scatiu
Sub crengu?a ei.

- Musiu,
Nu ai team? dumneata,
C?-s aici ?i am ureche.
Cânt? ?i de mi-o pl?cea
Ţi-oi g?si, cred,
?i pereche.
Da’ s? nu îmi ceri simbrie,
C? renun? la companie!

Pic, pic, cioc?nit de ploaie,
Inima ?i se înmoaie:
Rândunica ?i scatiul
Au fugit;

De-acum, pustiul
Zilelor am?gitoare...

Apoi, iar, raza de soare.

Dar mai crud?, mai geloas?,
S? o ard?, z?u, a?a.

- Ce-am gre?it?

Raza, t?ioas?:
- Ce-a gre?it ? - auzi la ea.

Dar nici raza nu se-ndur?
S? îi ia culoarea, glasul...

Numai toamna rea de gur?,
Vântul ce î?i bag? nasul
Pretutindeni ?i-o furtun? -
De nu po?i s?-?i mai dai seama
Cine, pe ce se r?zbun? -
Hot?rât-au c? e vremea
S? se termine cu toate
De??n?atele petreceri
?i cu...
Funzele b?l?ate.

Unele, ca ni?te fluturi,
În vârtejuri
Tot mai line,
Altele, doar de le scuturi,
Cad,
Dar ultima se ?ine
Strâns, în vârf, nu s-ar l?sa;
Poate doar de l-ar vedea
Înc?-o dat?...
Pe scatiu.

- Uite-l!
Îns?-i prea târziu.

Ignorat?-ntâia oar?,
Ba, mai mult, izbit?-n treac?t
De “musiu”, o frunz?
Zboar?.

Taie singur? v?duhul
?i-?i d?, ne-mp?cat?, duhul...



O raz?
------

E f?cut? s?-nc?lzeasc?
Tot ce-atinge,
S? topeasc?
Tot ce este înghe?at,
Ba, mai mult, scald?-n lumin?
Pe oricine.
N-o s? ?in?
Într-un ghem de aur,
Iat?,
Nimeni raza-nf??urat?.

Mai ales c? e, se pare,
?i g?tit? de-o plimbare,
Mai lungu??,
Pe p?mânt...

- Uite-o urm?,
De când sunt,
N-am v?zut un cerb s? lase,
Alergând,-napoia lui,
Urme-atâta de frumoase.

În?i?i zorii au umplut
Ace?ti pumni micu?i de lut
Cu rou? scânteietoare.
M-a? l?sa,
Dar v?d ?i-un lup
Ce le soarbe ?i dispare...
Cum a dat de-o c?prioar?.

Subit, raza se-nfioar?...

- Dealuri, v?i ?i mun?i
M-a?teapt?.
S? cobor treapt? cu treapt?,

Da’-i lung drumul.
Mai u?or
Mi-ar fi cu un c?l?tor,
Din cei mul?i ce se z?resc;

Dac?-o vrea s?-l înso?esc.

Dar ce v?d,
Se iau la trânt??
Spuse raza.

Apoi, frânt?,
Ca un vârf de baionet?
Înro?it,
Ie?i discret?
Din cel mai urât tablou...

- Poate în acest salon
M? înseninez din nou.

Aici totu-i armonie,
N-o fi chiar un col?
De rai,
Îns?-aud numai pianul,
Voci ce-?i murmur? secrete
?i ce?cu?ele de ceai...

Iar acolo pe un deget,
Pianista, la inel,
Are-un nostim diamant.
?i nu-i fals.

Cobor la el!

Dar, cu-atâta str?lucire
Cum s? nu î?i ie?i din fire?
Pianista se opri
Din cântat...
Spre-a se f?li.

Raza se-ncrunt? ?i iar?
Se-avânt? la drum,
Hoinar?.

Pân? unde?
Pân? când?

Pân? ce g?si, curând,
O f?ptur? mititic?,
Suferind, fiindu-i fric?
De ceva, ce nu prea ?tie
Ce-i; atâta, c? o doare
?i, din când în când, i-ar lua,
Parc?, ultima
Suflare.

Dar nu poate, c? acolo
Este mama - ce vegheaz?,
Zi ?i noapte,
Îndârjit?,

Ag??ându-se de-o raz?.



Dup? asem?narea lor
-------------------

?ti?i cum ap?ru pisica?
Nu?
Chiar c? nu ?ti?i nimica.
Dar gâsca, cum ap?ru?
Bineîn?eles c?...nu.

?oarecele de-un’se trage?
Dar m?garul de ce rage?

Atunci, scumpii mei copii,
S? v? spun c? într-o zi
Dumnezeu s-a pus pe treab?
?i-a însufle?it degrab?
Ultimele animale,
Ce-a?teptau s? se cam scoale
Din eternul somn al firii...

A?adar, iat? c? Bunul
?i-n?eleptul Dumnezeu,
Sf?tuindu-se cu restul
Animalelor,
Pe Leu
Îl rug? s? îl ajute,
Un chip s? îi împrumute
Noii fiare...

Ce s? zic?
Leul, cam gelos pe tigru?
- Mai f?, Doamne, o pisic?.

Când fu întrebat? ra?a,
Ce s?-i cear? precupea?a?
Înc?-o leb?d??
Doar are
Una, s-o urasc? tare,
Cât tr?ie?te:

- Doamne Sfinte,
De m?-ntrebi,
O gâsc?-n minte
Am. Te-ajut s? o creezi,
Dac?
N-o-nfrumuse?ezi!

Elefantul, cu o ton?
De umor, fie la el,
La solicitarea Celui
Ce-l f?cu a?a grozav,
N?scoci...
Pe ?oricel.

M?garul, deja creat,
Era tare sup?rat
C? n-aude ?i n-aude
Ce ar vrea.

- S? m? alungi,
Doamne, de te enervez,
Dar nu ai prin garderob?
Ni,
Ni?te urechi mai lungi?

Sper s? reu?esc cu ele
S? prind sunete rebele,
S? pot da ?i eu un ton,
C? destul am fost...
Afon.

Nu-i nevoie s? mai faci
Pe-altul,
Dac? tot nu-l placi.

?i l-a tras de urechi Domnul,
Ca s? î?i aud? bine
R?getul,

Îns? zâmbi,

?tiind c? un rost au toate
?i-or pricepe într-o zi!



Grivei
------

E b?trân ?i în?elege,
Neputin?ele-l apas?,
Via?a-i, cât fu de frumoas?
La st?pân,
Nu prea mai e...
Ca ?i mort, în prispa casei,
Nu întreab? nici de ce
?i nici cum s-a întâmplat
C? to?i cei ce îl iubir?,
Dintr-o dat?,
L-au uitat…

Poate, de când a început,
Lung s? urle,
De durere,
Nop?i la rând, f?r?-a primi
Pe grumaz
O mângâiere.
Poate de când se târâ?te
Pân? la buc?t?rie,
S? arunce o privire,
Umilit,
În farfurie.

Alt?dat?-i aruncau
Colo-n curte un ciolan.
Cum s?rea de sus s?-l prind?
?i s?-l ling?!
Azi, în van
Mai a?teapt? de mâncare,
Farfuria-i mereu goal?;
De un timp, de la p?mânt,
Nici m?car
Nu se mai scoal?.

Cine-ar crede c? vânjosul
Câine ce p?zea ograda
Ast?zi plânge sugrumat
Dup-un gard,
În timp ce strada
E-un r?sunet de copii
Ce-i aduc mereu aminte...
De st?pân.
Dar câte gânduri
Triste nu îi trec
Prin minte...


?i mai are ?i o spaim? -
Noaptea, când l-apuc? toate,
Când se-ab?ine s? nu urle,
Îns? f?lcile-ncle?tate
Se înmoaie ?i-i tot curg
Pe bot lacrimi, sau când geme -
C? vreunul o s? ias?
?i-o s?-l bat?.
Da, se teme !

De acuma, ?tiu cu to?ii
Câte-îndur? un b?trân
Câine;
Cum se am?ge?te
C?-ntr-o zi dreptul st?pân
O s? î?i întoarc? ochii -
Doar atât - spre el, din nou,
Ajutându-l
S?-?i dea duhul…
Dar, nu !

Singur, un ecou
Îi r?spunde, pe când url?

?i îl cheam? c?tre poart? -

Un ecou al unei vie?i
Care las?-o lume...

Moart?.



Voinicul
--------

Cic? un m?gar, odat?,
Fu-‘nc?rcat de un cioban,
Cu de toate.
Asta e,
De vreo dou? ori pe an,
Cum dau zorii, plini de sârg,
Se duceau cu de-ale oii,
Împreun?,
?i la târg.

Îns?-acuma se-ar?t?
?i un purice-ordinar,
Ce s?ri de pe cioban
Pe b?trânul lui
M?gar.

R?mânând ascuns o vreme
Sub bagajul uria?,
Într-o cut?, undeva,
Puricele, prin ora?,
C?sc? ochii, mul?umit,
Sub umbrarul unei piei,
Peste care a?eza?i
Fur?...
?i doi b?ie?ei.

?i ce mai tr?gea m?garul,
De s? cad? în drum, lat,
Chiar când se-ntorceau cu to?ii,
F?r? grab?,
C?tre sat.
C?ci era c?ldur? mare,
Ce-l ardea...
Tot pe spinare.

Seara,
Pe când desc?rcar?,
Puricele-?i lu? avânt...

S? încremeneasc?-n clipa
Revenirii
Pe p?mânt !

“Care va s? zic?, el,
Cât era de mititel,
Duse ?st bagaj, pe tot?

P?i, atunci,
Acest netot
Ce se las? din picioare,
Cu genunchii îndoi?i
?i urechile pleo?tite,
Ce vrea?

S?-l comp?timi?i?”

“Moale-i ca o m?m?lig?”,
Mai zise în gândul s?u
Puricele...voinicu?,
Apoi,
Ca un titirez,
“Stai c? ?i-l înviorez!”

Da’-l pi?c? a?a de bine,
C?, la-ntâia smucitur?,
Scoase-un r?get 'Dobitocul',
Luând una peste gur?

?i, pe spate,
Alte ?apte:

“Na, ca s? te înve?i minte,
S?-mi mai ver?i oala
Cu lapte!”



Cât un fir de neghin?
---------------------

Ce s?-ntinzi mâna-nspre ea,
C? nici n-ai
Ce apuca !

De-o pui lâng? rândunic?
?i-o prive?ti,
E tot mai mic?...

Poate ?i ni?el de fric?.

F?r? minte, când gânde?ti
Pe gâz? c? o g?se?ti,
Tu, cel mai de?tept din to?i,
Scap-o de pieire !

Po?i?

N-o avea ea un cap mare,
Nici splendide aripioare
Ca de flutur.

Nici albin?
Nu-i, familia s-o ?in?,
Lucrând toat? ziulica.

Nu prea are-asem?nare -
Cât ar vrea! -
Nici cu furnica.

Loc al ei, pe undeva,
Unde ar putea s? stea,
Nu-i
Pe tot acest p?mânt…

Ploaie, soare, ger sau vânt,
Toate îi fac traiul
Greu,

Dar nu-i asta,

Ea, mereu,
Î?i pune o întrebare,
Numai una:

Dumnezeu
De ce-o fi creat-o
Oare?

Ca s? ce?

Tot vrând s? ?tie,
Vede-o scump? surioar?
În v?zduh cum se îmbie
S? se-nal?e, dar,
Ce vrei,

Rândunica e mai iute,
E mai sigur? la zbor,

Iar? puiul o a?teapt?,
În cuibu?,
Ner?bd?tor...

?i atunci, gâza, s?rmana,
Vai,
Pricepe:

Ea li-i hrana.


Fricosul
--------

Este iarn?, ce minune,
Pomi din zah?r,
De cristal -
Câmpul,
Iazul ca oglinda
?i imensul policandru
De pe cer,
Ca pentru bal,
Lumini?ele-?i aprinde..

Numai luna nu se prinde
Înc?-n hor?...

Animale
Fel de fel se-adun?-n vale
?i pe deal.
De prin coclauri
Ies cei mai cumin?i balauri:
Lupi ?i vulpi,
Uni?i de-o vraj?,
Stând – o noapte doar –
De straj?,
Ca s? poat? d?n?ui,
Vesel,
Cine ar dori...

Prin v?zduh,
Zburând, ca ziua,
P?s?rile, îmb?tate.
Din crengu?? în crengu??,
Veveri?e de?uchiate,
R?sturnând,
De fericire,
Pudriera cu z?pad?
Peste-un iepura? ie?it
Ţup,
Minunea s? o vad?.

- Poate dau de un prieten...
A zis el, însufle?it...

- De-un prieten, rosti gândul
?i pieri neauzit...

- De-o prieten?, mai bine...


- De-o prieten?...

- Pe mine,
Ce m? mir? foarte tare...

- Ce m? mir?, ce m? mir?...

- Foarte tare!

- Foarte tare...

- E c? luna – pe lumin?! –
Nu r?...

- Nu r?...

- Nu r?sare...

Dar, când luna r?s?ri,
Colo, lâng? o vâlcea,
Iepura?ul o zbughi,
Urm?rit, brrr, de ceva
Imens,
Negru
?i cu coarne,
Gata, gata s?-l r?stoarne,
Ca pe-un bulg?re.

Ce zic,
C?zu singur,
Cât de mic
?i de speriat, se pare,
Fu de umbra-i; ar?tare,

Ce-l l?s? f?r? suflare...


S?r?cu?ul
---------

Zboar? el din floare-n floare?
Zboar?. A g?sit prilejul!
L-a luat, minune mare,
În excursie, vârtejul.

În bagaj, hârtii ?i pene,
Frunze verzi, proasp?t strivite
De-un bocanc, ni?te antene
De l?cust?, paradite
?i te miri ce-a mai aflat
Inutil, când s-a iscat,
Din senin, vârtejul...

Care
?i-a mai ?i cerut iertare
C?-s atâtea serpentine,
Încat, sincer, dac?-i vine
S? vomite, el îl las?
Pe-un acoperi? de cas?.

M? rog,
Nu s-a nimerit
Cum a zis, l-a cam trântit.

?i nu unde l-a rugat,
Ci pe-o uli??, în sat.

Iar nu singur ?i ferit,
Ci-ntre doi, ce s-au ciocnit,
Ţan?o?i, prima oar?-n an:
Un cuco? ?i un curcan.

Cum o fi sc?pat ?i-acu?
Bietul nostru c?r?bu?
Nu se ?tie, dar mai r?u
N-are ce s? fie,
Z?u!

Numai c?, ce s? î?i spun,
Dintr-o curte, un p?un
Se ivi,-l d?du pe spate,
Îl privi ?i...
Nu se poate,

F?cu iute calea-ntoars?.

Asta, da,
Grozav? fars?!

De acuma c?r?bu?ul
Nu mai st? o clip?-n loc.
Î?i ia zborul... Spre ghidu?ul
Pui de sturz... Avu noroc
S?-ntâlneasc? ar?tare
Ca ?i el,
Un cioc mai mare.

Tare drag?-i e f?ptura
Asta… Ce deschide gura...

?i-l înha??!

Tocmai când
Vrabia, trei pui, în rând,
A?eza pe-un gard,
Istea??,

Pentru-o lec?ie de via??!



Lupt?torii
----------

Amândoi, coco?i.

Frumooo?i !

Ce s-ar mai îmbr??i?a !

C?ci, de când a?a vru soarta,
S?-i despart? numai poarta,
Tot îi râcâie ceva.

Doi pena?i înfuria?i -
Nici de-ar fi s? fie fra?i
N-ar avea de împ?r?it
Câte-au ei.

Unul, smolit,
Cu reflex verde-alb?strui,
Altul alb,
De parc-a nins
Doar pe aripile lui.

?i s?-i vezi, cu creste ro?ii,
Cum fac zilnic
Pe coco?ii.

Na, c? azi au prins momentul:

Albul scormonea de zor
Pe t?p?an, înconjurat
De g?ini, când dumnealor
Prinser?-a se da-ntr-o parte,
Speriate ca de moarte.

F?r? îns? a fugi.
P?i, altfel, cum ar privi?

?i ce mai înc?ierare !

La întâia sc?p?rare
De mânie –
Piept în piept.

Unul, mai ceva ca altul,
De viteaz ?i în?elept !

Apoi s-au luat în gheare,
Str?lucind, pe drept cuvânt,
Pân?-ajunser?-amândoi,
Numai sânge,
La p?mânt.

Clocotind, se n?pustir?
Iar - e cel din urm? salt.

Vai de pliscurile-nfipte
Unu-n carnea
Celuilalt.

Au...c?zut.

Dar nu e bai.

Fiecare de-un alai
De g?ini omagiat,
O privire-?i mai arunc?,
Ce înseamn?:

Pe-alt?dat’ !



Singuratecii
------------

Pe lacul luciu, din gr?dina
Cu flori ce nu se mai clintesc,
O leb?d? plute?te
Iar??i…

Atât de lin, de nelumesc,
Încât te-ntrebi: pe-acest tovar??
Al ve?nicei singur??i,
Ce-l ?ine, viu,
La suprafa???

Ce n?lucire, pe-un t?râm
Pierdut sub lespedea
de ghea???

Pe bolt? stelele-au p?lit,
Ca scufundate-n neguri dese -
Doar un luceaf?r, z?mislit,
Din ou-nsingur?rii
Iese.

Azi, str?lucirea ?i-o împarte
Gr?dinii cu petale
Moarte

?i-acestei p?s?ri ce r?zbate
Prin frigul sinelui, când toate,
În el, un astru,
Ard mocnit..

A?a, mereu, la nesfâr?it,
Se întâlnesc
Singur?t??i…

Când unul urc? înspre cer,
Coboar? cel?lalt
?i las?,
Pe apa limpede a vie?ii,
O urm? trist?,
Dar frumoas?…

La fel cum pas?rea, pe locul
În care-a dat boboc o stea,
A înflorit din alba-i pan?,
Prinzând puteri
Spre-a se-n?l?a.

Gr?dina asta de-o prive?ti,
Cu ochii t?i,
Ai s?-i z?re?ti:

O leb?d? zvâcnind pe cer

?i-n lac
Luceaf?rul stingher...



Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.


Top Cultural Sites