Fulgule?, erou din stele

Ast? sear? Fulgule?
St?-n fotoliu ?i cite?te;
Toat? bolta, înstelat?,
Ca în vise str?luce?te.
Cum d? fil? dup? fil?,
Cucerit de vechi istorii,
Deodat?-i vine gȃndul
De-a jertfi, tot, albei glorii.

Fulgule? se vrea eroul
Ce salveaz? omenirea.
De sub un blestem va scoate
Negre?it,... întȃi Iubirea.
Va lupta prin neguri dese
Cu viclene-nchipuiri,
Ca s?-i pun? la picioare,
Din nea, mii de trandafiri.

-Fulgule?, erou din stele,
Este ora de culcare!
Zise mama, r?spl?tindu-l -
Deja - cu o s?rutare.





Dorin?a


R?s?ritul Lunii blȃnde
Peste cȃmpul necuprins
De argint face s? par?
Tot ce e de nea atins.

Ici ?i colo cȃte-o floare -
Ultimele crizanteme -
Tainic poart?-n modestia
Lor, pe cre?tet, diademe.

Cȃte-un arbore, de paz?
F?cȃnd de-ani ?i ani de zile,
R?sfoie?te, uimit tare,
Cartea veche... cu noi file.

Ţepi de-argint au to?i aricii
Chiar ascun?i de iarna rece
Ȋn c?su?a din p?dure;
Prn ferestre Luna trece.

- Ia te uit?! Cum î?i pare?
Nu-i grozav? ?i-a zis, seme?.

Cu-a?a nimb pe dinafar?,
Sfȃnt se vede Fulgule?.

De aceea, zȃna bun?
Ȋ?i ia aura-napoi,
L?sȃnd fulgul s? adune
De pe-obraz lacrimi ?iroi.

- Fulgule?, ?opte?te Luna,
Mare e dorin?a ta!

Ce ai vrea s? fii e una,
Ce e?ti, îns?,-i altceva!





Via?a mea-i o Poezie


“?i cu bune ?i cu rele,
Via?a mea-i o Poezie!”,
Zise Fulgule? croindu-?i
Drum prin alba galaxie.

“Cu fulgi mari, sau cu fulgi mici,
E frumoas?-orice ninsoare,
Ochii dac? îi deschizi
Spre cereasca ei splendoare!”.

?i-uite-a?a-?i f?cea el sie?i
Mult curaj s? î?i ia zborul
Spre p?mȃnt, unde copiii,
Al?i ?i al?i, îi duceau dorul.

Ce-ai tu, Fulgule?, în suflet?

Din ce viu poem de?iri,
La lumina a vechi stele,
Firu’-atȃtor… noi iubiri?





Cȃnd nu mai ninge


De la Norul Zgribulici
Fulgule? primi ceva:
O h?inu?? îmbl?nit?
Costȃnd mul?i,
Mul?i bani-de-nea!

Mai primi ?i o c?ciul?,
Necazul scufiei vechi,
Iar cipicii - s?-i arunce! –
Primi cizme,
Trei perechi.

Apoi Norul, la oglind?,
Ȋl lu? pe Fulgule?
?i-l rug? frumos s?-mbrace
Straiele
De mare pre?.

Tu, s? ?tii, cȃnd nu mai ninge,
Fulgule? este la prob?;

Ca s? ias?... tot în ie
?i descul?
Din garderob?.





Doi bujori


De cȃnd zboar? prin livad?,
Ca un flutur de z?pad?,
Nicio floare nu-i st?-n drum’
S? îl umple de parfum,
S?-l invite la un dans,
V?zȃnd linul lui balans.

Ȋn livad?, pomii-s goi,
Ca-mp?ratu-n haine noi.
Iar? inima… li-i sloi!

Pe cȃnd, lui, îi bate tare
Dup? o ginga?? floare
Numai zȃmbet ?i culoare.

De aceea, cȃteodat?,
Pentru Fulgule?, o fat?
Se îmbrac? mai frumos,
Iar, spre ?coal?,-o ia pe jos…

Cȃnd ajunge,-n obr?jori,
Ce s? vezi:

Sunt doi bujori…





Cum se face


Cum se face c? pe bolt?
Fulgule? nu se opre?te
S? dea nop?ilor lumina
Care lui îi prisose?te?

Cum se face c-o stelu??,
De?i are-un pat pufos
Ȋn c?su?a ei din ceruri,
Doarme, uite, tot pe jos?

?tii, tu, oare,

Cum se face
C?, din cȃte bucurii
Sunt pe lume, fericirea
El ?i-o afl?… în copii?





Pentru tine


Fulgule? gr?ie?te-n ?oapt?:
“Azi... voi ninge pentru tine!”
Despre cine este vorba
Tu nu în?elegi prea bine.

Pȃn-acuma, niciodat?,
Nimeni nu te-a r?sf??at,
Nimeni n-a atins c-un deget
Un n?suc a?a-nghe?at!

Azi... vei plȃnge pentru-o clip?,
Cunoscȃnd c? s-a topit,
Pe o gean?-nfiorat?,
Un fulg mic…

Ce te-a iubit.





Undeva... spre-o nou? zare


F?r? aripi, cine oare
Prin v?zduh poate s? zboare?

Pân' ?i frunza cea pestri??
Tot mai are o codi??.

P?p?dii, le sufl? vântul,
Fulg cu fulg, pe tot p?mântul.

Dar el n-are - ce s? strice? -
Nici motor ?i nici elice.

El, e-a?a, precum un vis
Ce ferestre a deschis
Undeva... spre-o nou? zare.

E o veste... alb? tare!

Ca un gând: s-a ?i topit,
De cumva nu l-ai z?rit!

Ori motiv de bucurie
Când l-ai prins... în Poezie.

Fulgule?!

De-aici - s?-i ceri! -
Nu mai pleac? nic?ieri.





E timpul meu


- S? a?tep?i un an de zile
Ca s? ningi – ce plictiseal?!,
Spuse-un fulg ce f?cea totul
F?r? pic de socoteal?.

Fulgule?, îns?,-auzindu-l,
Ȋi gr?i înceti?or:
- Ai r?bdare,-un an de zile,
S? vezi lumea dintr-un nor!

S? descoperi primul mugur
Pe crengu?a unde-ai stat
Cȃndva, ca o floare alb?
Str?lucind pe înnoptat.

S? te bucuri de-acel chiot
Al copil?riei calde,
Cȃnd, pe-ascuns, în spuma m?rii,
Tȃnjesc fulgii s? se scalde.

S? urmezi, în asfin?itu-i,
Tandra frunz? c?l?toare
Ce dore?te compania
Oricui poate lin s? zboare.

Ai r?bdare, ?i vei spune:

Ȋn sfȃr?it, e timpul meu
S?-mplinesc menirea sfȃnt?
Ce mi-a dat-o Dumnezeu!





Uneori, pe drumul vie?ii


Uneori, pe drumul vie?ii,
Ȋntȃlne?ti un fulg de nea
?i te miri:
“Cȃt de sfielnic
Atingi, tu, inima mea!”

Apoi afli de-o minune
Ce aievea s-a-ntȃmplat:
Fulgu-i jos,
Dar omul, iat?,
Ȋn v?zduh s-a în?l?at!

Poate plȃngi ?i te cutremuri
De a?a o întȃmplare,
Cum un fulg
Ţi-a deschis ?ie,
C?tre ceruri, o c?rare...

Dar, de-acuma, tu e?ti fulgul,
Tu-mpline?ti al lui destin,
Peste inimi înghe?ate
Ningȃnd cald,

Duios

?i lin.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.