S?r?cu?ul

S-a iscat un vârtej ca din senin. S-a în?urubat în p?mânt, apoi a pornit-o tehui, peste câmp, cur?i ?i livezi, luând cu el tot ce g?sea mai u?or în cale. ?i dac? de pe jos fura flori, pene ?i hârtii, de pe-o ramur? lu? un c?r?bu?, un c?r?bu? mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochi?orii ca dou? neghini?e. C?r?bu? de prim?var?. Când l-a luat vârtejul pe sus, ?i-a strâns ?i el picioru?ele ?i a v?zut c? poate zbura ?i f?r? s? dea din aripi.
Vârtejul ?i-a f?cut gustul, ?i-n mijlocul unui drum de ?ar?, lâng? o curte, s-a în?epenit o clip? ca un sfredel, apoi s-a topit deodat?, l?sând tot ce luase, balt?, la p?mânt. Iar c?r?bu?ul c?zu pe o buc??ic? de hârtie alb? ?i r?mase acolo, ame?it. Când s-a trezit, privi împrejur: un drum pr?fuit. ?i din cap?tul drumului, ?an?o?, cu pieptul în plato??, cu pintenii arcui?i venea un cuco?. “Ii! Scap de unul ?i dau de altul, î?i zise c?r?bu?ul. Ăsta m? înghite!” Cuco?ul s-a apropiat, s-a uitat cu un ochi la c?r?bu?, ?i-a trecut mândru înainte. “Am sc?pat!” gândi cu bucurie c?r?bu?ul ?i se întoarse s? priveasc? dup? cuco?. Atunci încremeni de spaim?. Din cel?lalt cap?t al drumului sosea un curcan. C?r?bu?ul se f?cu mai mic decât era, ?inându-?i sufletul: “Acum chiar c-am p??it-o!” Când ajunse curcanul în dreptul cuco?ului, se înroti, î?i ro?i m?rgelele ?i î?i d?du capul pe spate; iar cuco?ul scoase pieptul ?i mai în afar?, se în?l?? în picioare ?i-?i forfec? aripile de câteva ori în p?mânt: î?i d?deau bine?e! Cuco?ul s-a dus, curcanul se feri parc? s? nu calce c?r?bu?ul, când îl ajunse, ?i acesta, bietul, r?sufl?: “Bine c-am avut noroc!” Dar deodat?, de dup? gard, s?ri, mare, cu coada rotund? cât soarele la r?s?rit, un p?un. Pas?rea se leg?n? o clip?, apoi î?i strânse coada ?i zbur? în drum. “De ?sta nu mai scap!” crezu c?r?bu?ul. P?unul s-a apropiat, l-a r?sturnat cu ciocul pe spate, apoi l-a întors cum îl g?sise ?i, l?sândul, î?i v?zu de drum. C?rabu?ului nu-i venea s?-?i cread? ochilor, c? mai e în via??. Dar uite: colo e drumul, sub el hârtia, pe dreapta gardul – tr?ie?te. Ia s? zboare acuma, cât mai repede, de-acolo pe vreo creang? de copac. S?-?i încerce aripile. ?i le desf?cu. În clipa aceea un pui de sturz, mai m?ri?or ceva decât o nuc?, zbur? spre el. “Ei! De a?a paseri mici, mai de seama mea, mi-i drag ?i mie”, gândi c?r?bu?ul preg?tindu-se s? dea sturzului “ziua bun?”. Dar sturzul se l?s? lâng? buc??ica de hârtie, deschise pliscul, apuc? cu l?comie c?r?bu?ul ?i hap! hap! – mai s? se înece, îl înghi?i.
S?r?cu?ul c?r?bu?!
De pe gard, o vrabie, care v?zuse multe la via?a ei î?i a?ezase pui?orii la rând, s? priveasc?, de cum z?rise c?r?bu?ul jos. ?i acum î?i lu? zborul într-alt loc, strigându-?i dup? dânsa odraslele, care duceau în minte o înv???tur? mai mult.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.