Gând?celul

Cum venise pe lume, nici el nu-?i d?dea seama. S-a trezit ca dintr-un somn ?i parc? era de când p?mântul. Nu sim?ise nici durere, nici bucurie. ?i mult î?i muncise gândul: cum r?s?rise, ?i al cui era? Mic cât un fir de linte, mi?ca picioru?ele fragede ?i ocolea, pe de margini, frunzi?oara care-l ad?postise. Într-o zi încerc? o pornire l?untric?: ie?i de supt umbra r?coroas? ?i d?du buzna afar?, în ploaia de lumin?. Atunci r?mase pe loc, orbit de atâta str?lucire. Încetul cu încetul îi veni inima la loc ?i îndr?zni: deschise ochi?orii mai mult, mai mari, îi deschise în sfâr?it bine-bine ?i privi în sus. Cu cât? str?lucire, ce adânc ?i albastru se dezvelea cerul! ?i ce minune! Cu ochi?orii lui m?run?i, cât ni?te fire de colb, îl cuprindea întreg. ?i ce întunecime, cât? umezeal? supt frunzi?oara lui. Ce c?utase dânsul acolo? Iar din mijlocul t?riei albastre, un bulg?re de aur aprins arunca v?p?i.
Tres?ri. Era el altul? Picioru?ele nu mai erau ale lui de scânteiau a?a? ?i mai era îmbr?cat în aur! C?ci ?i trupu?orul lui, pe care ?i-l vedea pentru întâia oar?, scânteia. Nu cumva era o f?râmi?? c?zut? de acolo, de sus, o f?râmi?? de lumin? închegat?, r?t?cit? pe p?mânt? ?i, ca o adeverire, pe ??râna neagr? trupul arunca o lumin? dulce. Ce se mai întreba! F?r? îndoial?, de acolo c?zuse, acolo trebuia s? se întoarc?. Dar ce dep?rtare! ?i cum s? ajung?? Privi în sus; ?i atunci, deasupra c?pu?orului, z?ri lugerul unui crin ce se ridica a?a de înalt, c? parc? floarea din vârf î?i deschidea paharul chiar dedesuptul bulg?relui de aur, s?-i culeag? razele. În mintea lui î?i înjgheb? planul. S? se suie pe luger în sus, s? mearg?, s? mearg?, s? mearg? ?i s? mearg? pân? în vârf; ?i de acolo, la bulg?rul de aur, din care credea el c? se desf?cuse: o s?ritur? – sau o vedea el ce-o face.
Atunci se mi?c? din nou ?i, dup? ce trecu peste un gr?unte de piatr? ?i scoborî dincolo, se trezi la r?d?cina crinului. Se odihni o clip?, apoi la drum, b?iete! mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în ??rân?. V?zând asta se ridic? pe picioru?ele de dinapoi ?i, f?r? s? ?tie pentru ce, cu cele dinainte î?i f?cu, mo?nege?te cruce. Pe urm? încerc? din nou ?i v?zu c? poate. Luciu i se p?ruse lugerul crinului ?i când colo avea atâtea adâncituri, atâtea ridic?turi: v?i, dealuri. Dar ce mireasm? se rev?rsa de sus!...
?i-a mers voinicul, a mers. Mult s? fi mers. Se uit? în jos ?i-l prinse ame?eala. Privi în sus ?i se cutremur?. Ce, nu f?cuse nici un sfert din sfertul drumului! Puterile îi cam sl?biser?, dar nu se l?sa. Înc? vreo câ?iva pa?i ?i ici, deasupra, parc? se întruchipa o frunzi?oar? l?t?rea??, ca o prisp?. Acolo o s? se odihneasc?. ?i iar purcese la drum; ?i umbl?, ?i umbl?, b?iete; ?i de-abia ajunse. Iar când a poposit, ud de sudoare, c? p?rea o pic?tur? de rou?, bulg?rele de aur sc?p?tase de amiaz?. ?i voinicul privi iar în sus. Privea în sus ?i nu-?i credea ochilor: zile, s?pt?mâni, luni avea de umblat. ?i cât era de hot?rât ?i de vânjos drume?ul, nu-?i putu opri un oftat:
- Uf! C? mult mai am de suit, Doamne!

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.